ÎCCJ, decizie (scj.ro #81739)

Nelegala citare a părții la efectuarea

expertizei pe care s-a întemeiat soluția instanței.  Nulitatea

raportului de expertiză. Vătămarea procesuală a

părții. Trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Nulitatea actelor de

procedură

.

Index alfabetic :

sediu

-

expertiză

-

citare

-

nulitate

Cod procedură civilă, art. 98, art. 105, art. 212

Expertiza săvârșită în condițiile în care

una din părți a fost citată la o altă adresă decât cea

indicată prin întâmpinare, este lovită de nulitate, potrivit art. 105

alin. (2) teza I C.proc.civ., vătămarea procesuală a

părții, care nu și-a putut prezenta punctul de vedere cu ocazia

măsurătorilor efectuate de expert, fiind evidentă.

De vreme ce susținerile părții, formulate prin

obiecțiunile la raportul de expertiză și apoi prin motivele de

apel, referitoare la nelegala sa citare, au fost respinse de ambele

instanțe, iar raportul de expertiză a fost luat în considerare în mod

substanțial la darea soluției primei instanțe, în aplicarea art.

106 alin. (1) C.proc.civ. sancțiunea nulității acestuia este de

natură să afecteze și hotărârea primei instanțe.

ICCJ, Secția I civilă, decizia nr. 1660 din 8

martie 2012

Prin decizia nr. 174/A din 17 martie 2011,

Curtea de Apel Cluj,

Secția civilă, de muncă

și asigurări sociale, pentru minori și familie a respins ca

nefondate apelurile declarate de pârâții Primarul municipiului

Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar și Regia Autonomă a

Domeniului Public Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 880 din 21

octombrie 2010 a Tribunalului Cluj.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut faptul

că citarea Regiei Autonome a Domeniului Public Cluj-Napoca pentru

efectuarea expertizei tehnice judiciare topografice a fost făcută în

condiții procedurale. Apelanta nu a făcut uz de

dispozițiile art. 98 C.proc.civ., astfel

încât, o eventuală schimbare a

sediului RADP, neadusă la

cunoștința instanței și a părții potrivnice nu

poate fi luată în seamă.

Cât privește calitatea de unitate deținătoare a

imobilului, întrucât Legea nr. 10/2001 nu precizează care anume este

unitatea deținătoare, s-a ținut cont de faptul că, din

economia întregii legi se desprinde concluzia că unitate

deținătoare este persoana juridică care deține efectiv,

faptic imobilul notificat. Din concluziile expertului rezultă că

terenul pretins de reclamant este deținut faptic atât de municipiul

Cluj-Napoca, cât și de Regia Autonomă a Domeniului Public, astfel

încât acestea au calitatea de unitate

deținătoare.

Drept urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 21 din

Legea nr.

10/2001 aceste persoane juridice erau ținute să soluționeze

notificarea formulată de reclamant.

Prin prisma Legii nr. 10/2001 primează principiul

restituirii în natură a imobilelor solicitate de persoanele

îndreptățite, în mod legal prima instanță, făcând o

corectă aplicare a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001

și ale art. 10 din aceeași lege, a dispus restituirea în natură

către reclamant a porțiunilor de teren care sunt libere în

accepțiunea Legii nr. 10/2001.

Pârâții Primarul municipiului Cluj-Napoca, municipiul

Cluj-Napoca, prin Primar, și Regia Autonomă

a

Domeniului Public Cluj-Napoca au declarat recurs.

În motivarea recursurilor declarate de Primarul municipiului

Cluj-Napoca și municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, s-a arătat

că, față de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, nu

are competența de soluționare a notificării reclamantului

întrucât în baza Decretului

de expropriere

nr. 353/1960 suprafața de teren de 178 m.p. s-a înscris

în favoarea

Statului Român, Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor,

Direcția Regională CFR, iar restul terenului se află în

administrarea RADP Cluj. Dosarul de revendicare al reclamantului a fost

transmis spre competentă soluționare unităților

deținătoare.

Pârâta Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca a

arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât nu

a fost legal citată la efectuarea expertizei, deși menționase

adresa unde se află sediul său.

Deși recurenta a arătat că din înscrisuri

rezultă că este

proprietara altor

numere topografice decât nr. topo 14738 revendicat

de reclamant, iar

instanța de apel recunoaște că evidențele de carte

funciară nu concordă întotdeauna cu situația faptică

reală a imobilului respectiv, în mod nelegal și netemeinic a respins

apărările formulate care priveau convocarea la corecta identificare a

terenurilor.

Recursul declarat de pârâta Regia Autonomă a Domeniului

Public Cluj-Napoca este întemeiat pentru următoarele considerente:

Prin întâmpinarea depusă în primă instanță,

pârâta Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca și-a indicat

sediul în Cluj-Napoca, str. M.M. f.n. întâmpinarea fiind făcută cu

respectarea cerințelor art. 115 pct. 1 C.proc.civ., nu se mai punea

problema ca, în respectarea cerințelor art. 98 C.proc.civ., pârâta să

fi trebuit să aducă la cunoștința instanței și a

celorlalte părți noua sa adresă.

Din borderoul de citare a părților, anexat de expert

la raportul de expertiză, rezultă că Regia Autonomă a

Domeniului Public Cluj-Napoca a fost citată la adresa din Cluj-Napoca,

str. A.I. nr. 28-30.

Prin obiecțiunile la raportul de expertiză, depuse cu

respectarea cerințelor art. 212 alin. (2) C.proc.civ., Regia Autonomă

a Domeniului Public Cluj-Napoca a invocat nelegala sa citare la efectuarea

măsurătorilor, prima instanță însușindu-și

arătările reprezentantului reclamantului în sensul că aceste

aspecte sunt apărări de fond.

La rândul său, instanța de apel a respins criticile

sub acest aspect ale pârâtei Regia Autonomă a Domeniului Public

Cluj-Napoca și și-a întemeiat soluția pe faptul că pârâta

nu a respectat cerințele art. 98 C.proc.civ.

Procedând în acest mod, ambele instanțe de fond au

făcut aplicarea greșită în speță a dispozițiilor

art.

98

C.proc.civ., câtă vreme,

in limine litis,

prin primul act de

procedură săvârșit în cauză de Regia Autonomă a

Domeniului Public Cluj-Napoca, aceasta și-a indicat un sediu la care urma

să fie citată. Drept urmare, nu a avut loc o schimbare a adresei

pârâtei pe parcursul procesului, astfel încât, sub pedeapsa neluării în

seamă, citarea la vechea adresă să fie legală.

Expertiza săvârșită în condițiile

arătate este lovită de nulitate, potrivit art. 105 alin.(2) teza I

C.proc.civ., vătămarea procesuală a Regiei Autonome a Domeniului

Public Cluj-Napoca, care nu și-a putut prezenta punctul de vedere cu

ocazia măsurătorilor efectuate de expert fiind evidentă.

De vreme ce raportul de expertiză a fost luat în

considerare în mod substanțial la darea soluției primei

instanțe, în aplicarea art. 106 alin.(1) C.proc.civ. sancțiunea

nulității acestuia este de natură să afecteze și

sentința.

Pe cale de consecință, prin respingerea apelului Regiei

Autonome a Domeniului Public Cluj-Napoca s-a păstrat o soluție

nelegală, motiv pentru care criticile formulate de această parte

întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C.proc.civ., întrucât se impune

refacerea raportului de expertiză cu respectarea art. 208 alin.(1)

C.proc.civ. și în temeiul art. 312 alin.(3) C.proc.civ. recursul declarat

de Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca a fost admis și

cauza a fost trimisă spre rejudecare în apel, casarea fiind totală.

Având în

vedere că, urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, se va

ajunge la repunerea în discuție a tuturor aspectelor invocate prin

motivele de apel formulate de toate părțile, în mod formal se impune

ca și recursurile celorlalți pârâți să fie admise.