ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1478/2013

Prin cererea înregistrată la 19 mai 2008 la Judecătoria Târgu Mureș, reclamanta Parohia Greco-Catolică Ungheni a chemat în judecată pe pârâta Parohia Ortodoxă Ungheni, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună rectificarea cărților funciare nr. 68, 70 și 79 Ungheni și restituirea în natură a imobilelor înscrise în aceste cărți funciare, sub nr. top. 219, 220, 195, 196/1/3, respectiv 218, 341, 342, 343. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că imobilele biserică și casă parohială au constituit proprietatea sa, fiind preluate de statul comunist prin efectul Decretului nr. 358/1948. După anul 1989, prin Decretul - Lege nr. 126/1990, Biserica Română unită cu Roma a fost recunoscută, iar în baza acestui act normativ s-au făcut numeroase demersuri pentru a se obține restituirea imobilelor.

Reclamanta și-a precizat cererea la data de 20 august 2008, solicitând restituirea în natură a imobilelor biserică și cimitir, cuprinse în CF 79 Ungheni, nr. top. 218, în CF 68, nr. top. 219, casă de lemn cu două încăperi și curte în suprafață de 677 m.p., precum și grădină în suprafață de 497 m.p., înscrisă în aceeași carte funciară sub nr. top. 220. De asemenea, reclamanta a solicitat înscrierea dreptului său de proprietate în cartea funciară și radierea dreptului de proprietate înscris pe numele pârâtei. La data de 5 martie 2009, reclamanta a formulat o nouă precizare a cererii de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei de a-i restitui cele două imobile cuprinse în CF 68 și 79 Ungheni și radierea dreptului de proprietate al pârâtei.

Prin Sentința civilă nr. 1804 din 5 martie 2009, Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii și a declinat competența în favoarea Tribunalului Mureș, având în vedere dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și valoarea bunurilor revendicate, astfel cum a fost precizată de reclamantă. Tribunalul Mureș, prin Sentința civilă nr. 1756 din 5 noiembrie 2010 a admis acțiunea și a dispus rectificarea cărții funciare nr. 68 Ungheni, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei, pentru imobilul cu nr. top. 219, 220, compus din casă de lemn cu două încăperi, curte, în suprafață de 677 m.p. și grădina în suprafață de 497 m.p.

De asemenea, s-a dispus rectificarea cărții funciare nr. 79 Ungheni, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei asupra imobilului biserică și cimitir în suprafața de 4550 m.p., înscris sub nr. top. 218. Pârâta a fost obligată să predea aceste imobile reclamantei și să îi respecte dreptul de proprietate. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Mureș a reținut că cele două imobile înscrise în CF 68, respectiv 79 Ungheni, casă cu curte și grădină, respectiv biserică și cimitir, au aparținut reclamantei. Primul dintre imobile a trecut în proprietatea Parohiei Ortodoxe Ungheni, în temeiul Decretului nr. 177/1948, fiind înscris în favoarea pârâtei în anul 1971. Și cel de-al doilea imobil a trecut din patrimoniul reclamantei în proprietatea Parohiei Ortodoxe Ungheni în temeiul aceluiași act normativ, dreptul fiind înscris în cartea funciară în anul 1968, prin rectificarea numelui proprietarului.

S-a reținut că preluarea imobilelor în temeiul art. 37 din Decretul nr. 177/1948 a avut un caracter abuziv, întrucât cultul greco - catolic a fost desființat, iar trecerea la cultul ortodox nu a fost una voluntară. S-a constatat că după reînființarea Parohiei Greco - Catolice Ungheni, aceasta a efectuat numeroase demersuri pentru a-și redobândi proprietatea, în cadrul comisiei constituite în baza art. 3 din Decretul - Lege nr. 126/1990, fără însă a se ajunge la o înțelegere. Cum în cauză nu au fost respectate prevederile art. 37 alin. ultim din Decretul nr. 177/1948, nefiind depusă o hotărâre judecătorească prin care să se constate trecerea enoriașilor la cultul ortodox, s-a considerat că acțiunea în revendicare formulată de reclamanți este întemeiată, rectificarea înscrierilor în cartea funciară fiind prevăzută de art. 34 din Legea nr. 7/1996.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât nu s-a observat că reclamanta a fost reprezentată de o persoană care și-a pierdut calitatea de avocat. S-a arătat, totodată, că rectificarea cărții funciare nu putea fi primită decât în situația în care s-au constatat erori materiale, în acest sens fiind aplicabile dispozițiile art. 33 - 37, 47, 48, 51 și 53 din Legea nr. 7/1996. S-a susținut că rectificarea nu putea constitui temei de drept pentru întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu. De asemenea, s-a învederat că prima instanță nu a avut în vedere faptul că în prezent biserica revendicată nu mai există, fiind înglobată într-o biserică nouă, și că ambele părți au primit titluri de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru terenuri, iar reclamanta a fost sprijinită pentru construirea unei biserici.

S-a invocat, totodată, greșita aplicare a prevederilor Decretului nr. 177/1948, ale Decretului - Lege nr. 126/1990, ale art. 34 din Legea nr. 7/1996 și ale art. 480 C. civ. S-a precizat că dreptul de proprietate al pârâtei a fost înscris în cartea funciară în aplicarea dispozițiilor art. 37 din Decretul nr. 177/1948, la baza acestei înscrieri stând voința a 80% din populația localității Ungheni. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, prin Decizia nr. 37/A din 25 septembrie 2012, a admis apelul pârâtei Parohia Ortodoxă Ungheni și a modificat sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei Parohia Greco-Catolică „Sfânta Treime” Ungheni.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, că reclamanta a fost proprietara celor două imobile ce fac obiectul litigiului, conform documentului intitulat „Șemantismul Arhidiocezei Greco - Catolice de Alba Iulia și Făgăraș, deținând biserica de piatră construită în anul 1958 și o casă parohială din lemn ridicată în anul 1881”. În copia CF 79 Ungheni, la A + 3, nr. top. 218 sunt evidențiate biserica și cimitirul în suprafață de 1264 iugăre, iar în copia CF 68 Ungheni, la A + 2, nr. top. 219 este evidențiată casa din lemn. Primul imobil (biserică și cimitir) a fost înscris în cartea funciară în favoarea Bisericii Ortodoxe Române, prin încheierea nr. 841 din 24 mai 1968, la baza acestei înscrieri stând, însă, doar o cerere de rectificare a numelui proprietarului.

În cazul celuilalt imobil, înscrierea în cartea funciară a dreptului pârâtei s-a făcut la data de 15 mai 1971, prin încheierea nr. 2208, care a avut ca temei Decretul nr. 177/1948. S-a constatat de către instanța de apel că pentru toate imobilele, mai puțin pentru lăcașele de cult, care au aparținut reclamantei, nu sunt aplicabile prev. art. 3 din Decretul Lege nr. 126/1990, astfel că, în ceea ce privește imobilul înscris în CF 68 Ungheni, acesta trebuia să facă obiectul procedurii speciale reglementate de O.U.G. nr. 94/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 501/2002.

În ceea ce privește cel de-al doilea imobil, biserică și cimitir, s-a reținut că Primăria Ungheni a emis mai multe documente referitoare la autorizarea ridicării unei biserici de către pârâtă și de demolare a vechii biserici (certificate de urbanism și autorizații de construcție din 1998). La data de 24 octombrie 2011, s-a întocmit un proces verbal de constatare, în care se menționează că vechiul cimitir ce a fost înscris în CF 79 Ungheni, nr. top. 218, a fost desființat, pe o parte din acesta trecând drumul național ce leagă localitățile Târgu Mureș și Cluj, iar cealaltă parte constituie în prezent curtea bisericii, unde nu sunt cruci sau alte semne de cimitir. Prin urmare, s-a considerat că acțiunea reclamantei, întemeiată pe prevederile art. 3 din Decretul - Lege nr. 126/1990 nu poate fi primită, aceasta urmând să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de O.U.G.

nr. 94/2000, atât pentru imobilul casă parohială, curte și grădină, cât și pentru cel de-al doilea imobil, biserică și cimitir, care nu se mai regăsește în forma inițială. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta Parohia Greco-Catolică „Sfânta Treime” Ungheni, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a susținut că instanța de apel a apreciat în mod eronat ca fiind inaplicabile dispozițiile Decretului nr. 126/1990, considerându-le înlocuite de dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000. De asemenea, s-a invocat greșita interpretare a actului dedus judecății - rectificare CF și ignorarea caracterului preluării abuzive.

S-a învederat că toate bunurile revendicate există, iar restituirea lor este posibilă, având în vedere că Biserica Greco-Catolică a fost recunoscută ca persoană juridică prin efectul Decretului - Lege nr. 126/1990, care a abrogat Decretul nr. 358/1948, iar din adresele nr. 78 din 27 aprilie 2010, 98 din 14 iunie 2010 și din procesul verbal încheiat de 23 iulie 2010, rezultă că pârâta, deși a fost invitată, nu s-a prezentat la conciliere. Pe cale de consecință, s-a solicitat modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerii sentinței primei instanțe. Examinând criticile invocate de recurenta - reclamantă, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., căruia acestea i se circumscriu, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Deși prin cererea introductivă reclamanta a solicitat să se dispună rectificarea CF 68 și 79 Ungheni și restituirea imobilelor în natură, invocând dispozițiile Decretului - Lege nr. 126/1990 și ale art. 488 și urm. C. civ., ulterior, prin precizarea de acțiune formulată la 5 martie 2009, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea bisericii, cimitirului, casei de locuit și a curții, înscrierea dreptului său de proprietate în cartea funciară și radierea dreptului pârâtei asupra acelorași imobile. Prin precizarea de acțiune, reclamanta a invocat în drept dispozițiile art. 44 din Constituția României, dispozițiile art. 480, 485 și 488 C. civ., art. 1 din Decretul nr. 9/1989, art. 1 din Decretul Lege nr. 126/1990, art. 36 din Legea nr. 7/1996 și dispozițiile O.U.G.

nr. 94/2000. Cu privire la primul petit din cererea inițială, respectiv solicitarea rectificării cărții funciare, instanța de apel a apreciat corect că nu sunt întrunite condițiile impuse de dispozițiile art. 34 pct. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996 republicată. Potrivit acestui text de lege, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, ori dreptul înscris a fost greșit calificat. În realitate, acțiunea promovată de reclamantă a vizat, în mod accesoriu, rectificarea de carte funciară, grefată pe cererea principală de revendicare a imobilelor.

Curtea va constata că abrogarea Decretului nr. 358/1948 și recunoașterea cultului greco - catolic nu conduc la concluzia că, de jure, bunurile revendicate nu ar fi ieșit niciodată din patrimoniul reclamantei. Aceasta pentru că, pe de o parte, abrogarea nu poate produce efecte retroactive, iar, pe de altă parte, pentru că prin aplicarea acestui decret, cultul greco - catolic și-a încetat existența, până la momentul recunoașterii sale, prin efectul Decretului - Lege nr. 126/1990. Rezolvarea problemei proprietății asupra lăcașurilor de cult și a caselor parohiale s-a făcut prin adoptarea unor reglementări cu caracter special (Decretul Lege nr. 126/1990, O.U.G. nr. 94/2000, Legea nr. 501/2002), astfel că în soluționarea acțiunii în revendicare de drept comun nu se poate face abstracție de dispozițiile speciale ale art. 3 alin. (1) din Decretul - lege nr. 126/1990, care introduc drept criteriu determinant opțiunea credincioșilor din comunitățile ce dețin aceste bunuri.

În acest context, s-a avut în vedere dorința credincioșilor din Ungheni, în majoritate ortodocși. Împrejurarea că solicitarea de retrocedare nu a fost rezolvată în procedura prealabilă, declanșată ulterior promovării acțiunii din cauza neîntrunirii comisiei, a deschis reclamantei calea acțiunii în justiție, cu respectarea cadrului normativ special - art. 3 din Decretul Lege nr. 126/1990. La rândul său, O.U.G. nr. 94 din 29 iunie 2000 aprobată prin Legea nr. 501/2002 are, în privința imobilelor ce intră sub incidența sa, caracterul unei legi speciale, care, după intrarea sa în vigoare, exclude posibilitatea promovării unei acțiuni întemeiate pe normele dreptului comun prin care se urmărește restituirea bunurilor ce cad în sfera sa de reglementare.

Prin urmare, în privința imobilului înscris în CF 68 Ungheni, ce a trecut în proprietatea Parohiei Ortodoxe din Ungheni, în temeiul Decretului nr. 177/1948, înscrierea în cartea funciară fiind făcută la 15 mai 1971, instanța de apel a reținut corect că acesta trebuia să facă obiectul procedurii speciale reglementate de O.U.G. nr. 94/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 501/2002. De altfel, în răspunsul la interogatoriul luat în fața primei instanțe, reclamanta a recunoscut că a întreprins demersurile necesare, conform O.U.G. nr. 94/2000 pentru a primi măsuri reparatorii în conformitate cu legea specială. Toate imobilele revendicate de reclamantă sunt destinate și afectate în totalitate activității desfășurate de cultul ortodox.

Nu este lipsit de relevanță, în acest context, faptul că biserica și casa parohială au suferit în timp o serie de modificări. Biserica a fost reconstruită, astfel cum rezultă din certificatele de urbanism și autorizațiile de construire de la dosar, iar casa parohială are în prezent șapte camere și dependințe, față de două camere cât avea inițial. În consecință, s-a constatat corect de către instanța de apel că restituirea în natură a bunurilor revendicate nu este posibilă, datorită argumentelor de ordin legal expuse, cât și celor referitoare la inexistența acestora, în forma și configurația inițială. De altfel, după recunoașterea cultului greco - catolic, statul a sprijinit construirea unei biserici noi în localitate, conform dispozițiilor art. 4 din Decretul Lege nr. 129/1990.

Critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu va fi examinată, fiind invocată formal, deoarece din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că reclamanta recurentă se referă, în realitate, la ignorarea caracterului abuziv al preluării chestiune ce a fost examinată cu ocazia analizei celorlalte motive de recurs. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata că recursul reclamantei este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Parohia Greco-Catolică „Sfânta Treime” Ungheni împotriva Deciziei nr. 37/A din 25 septembrie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2013. Procesat de GGC - DG