ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1478/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1478/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Prin cererea

înregistrată la 19 mai 2008 la Judecătoria Târgu Mureș, reclamanta Parohia

Greco-Catolică Ungheni a chemat în judecată pe pârâta Parohia Ortodoxă Ungheni,

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună rectificarea

cărților funciare nr. 68, 70 și 79 Ungheni și restituirea în natură a

imobilelor înscrise în aceste cărți funciare, sub nr. top. 219, 220, 195,

196/1/3, respectiv 218, 341, 342, 343.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că imobilele biserică și casă parohială au constituit

proprietatea sa, fiind preluate de statul comunist prin efectul Decretului nr.

358/1948. După anul 1989, prin Decretul - Lege nr. 126/1990, Biserica Română

unită cu Roma a fost recunoscută, iar în baza acestui act normativ s-au făcut

numeroase demersuri pentru a se obține restituirea imobilelor.

Reclamanta și-a

precizat cererea la data de 20 august 2008, solicitând restituirea în natură a

imobilelor biserică și cimitir, cuprinse în CF 79 Ungheni, nr. top. 218, în CF

68, nr. top. 219, casă de lemn cu două încăperi și curte în suprafață de 677

m.p., precum și grădină în suprafață de 497 m.p., înscrisă în aceeași carte

funciară sub nr. top. 220. De asemenea, reclamanta a solicitat înscrierea

dreptului său de proprietate în cartea funciară și radierea dreptului de

proprietate înscris pe numele pârâtei.

La data de 5 martie

2009, reclamanta a formulat o nouă precizare a cererii de chemare în judecată,

solicitând obligarea pârâtei de a-i restitui cele două imobile cuprinse în CF

68 și 79 Ungheni și radierea dreptului de proprietate al pârâtei.

Prin Sentința civilă

nr. 1804 din 5 martie 2009, Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția

necompetenței materiale de soluționare a cererii și a declinat competența în

favoarea Tribunalului Mureș, având în vedere dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a)

C. proc. civ. și valoarea bunurilor revendicate, astfel cum a fost precizată de

reclamantă.

Tribunalul Mureș,

prin Sentința civilă nr. 1756 din 5 noiembrie 2010 a admis acțiunea și a dispus

rectificarea cărții funciare nr. 68 Ungheni, în sensul radierii dreptului de

proprietate înscris în favoarea pârâtei, pentru imobilul cu nr. top. 219, 220,

compus din casă de lemn cu două încăperi, curte, în suprafață de 677 m.p. și

grădina în suprafață de 497 m.p.

De asemenea, s-a

dispus rectificarea cărții funciare nr. 79 Ungheni, în sensul radierii

dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei asupra imobilului biserică

și cimitir în suprafața de 4550 m.p., înscris sub nr. top. 218. Pârâta a fost

obligată să predea aceste imobile reclamantei și să îi respecte dreptul de

proprietate.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Mureș a reținut că cele două imobile înscrise în

CF 68, respectiv 79 Ungheni, casă cu curte și grădină, respectiv biserică și

cimitir, au aparținut reclamantei. Primul dintre imobile a trecut în

proprietatea Parohiei Ortodoxe Ungheni, în temeiul Decretului nr. 177/1948,

fiind înscris în favoarea pârâtei în anul 1971. Și cel de-al doilea imobil a

trecut din patrimoniul reclamantei în proprietatea Parohiei Ortodoxe Ungheni în

temeiul aceluiași act normativ, dreptul fiind înscris în cartea funciară în

anul 1968, prin rectificarea numelui proprietarului.

S-a reținut că

preluarea imobilelor în temeiul art. 37 din Decretul nr. 177/1948 a avut un

caracter abuziv, întrucât cultul greco - catolic a fost desființat, iar

trecerea la cultul ortodox nu a fost una voluntară.

S-a constatat că după

reînființarea Parohiei Greco - Catolice Ungheni, aceasta a efectuat numeroase

demersuri pentru a-și redobândi proprietatea, în cadrul comisiei constituite în

baza art. 3 din Decretul - Lege nr. 126/1990, fără însă a se ajunge la o

înțelegere.

Cum în cauză nu au

fost respectate prevederile art. 37 alin. ultim din Decretul nr. 177/1948,

nefiind depusă o hotărâre judecătorească prin care să se constate trecerea

enoriașilor la cultul ortodox, s-a considerat că acțiunea în revendicare

formulată de reclamanți este întemeiată, rectificarea înscrierilor în cartea

funciară fiind prevăzută de art. 34 din Legea nr. 7/1996.

Împotriva sentinței

menționate a declarat apel pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică,

întrucât nu s-a observat că reclamanta a fost reprezentată de o persoană care

și-a pierdut calitatea de avocat.

S-a arătat, totodată,

că rectificarea cărții funciare nu putea fi primită decât în situația în care

s-au constatat erori materiale, în acest sens fiind aplicabile dispozițiile

art. 33 - 37, 47, 48, 51 și 53 din Legea nr. 7/1996. S-a susținut că

rectificarea nu putea constitui temei de drept pentru întabularea dreptului de

proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu.

De asemenea, s-a

învederat că prima instanță nu a avut în vedere faptul că în prezent biserica

revendicată nu mai există, fiind înglobată într-o biserică nouă, și că ambele

părți au primit titluri de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru

terenuri, iar reclamanta a fost sprijinită pentru construirea unei biserici.

S-a invocat,

totodată, greșita aplicare a prevederilor Decretului nr. 177/1948, ale

Decretului - Lege nr. 126/1990, ale art. 34 din Legea nr. 7/1996 și ale art.

480 C. civ. S-a precizat că dreptul de proprietate al pârâtei a fost înscris în

cartea funciară în aplicarea dispozițiilor art. 37 din Decretul nr. 177/1948,

la baza acestei înscrieri stând voința a 80% din populația localității Ungheni.

Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția I civilă, prin Decizia nr. 37/A din 25 septembrie 2012, a admis

apelul pârâtei Parohia Ortodoxă Ungheni și a modificat sentința atacată în

sensul respingerii acțiunii reclamantei Parohia Greco-Catolică „Sfânta Treime”

Ungheni.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, că reclamanta a fost

proprietara celor două imobile ce fac obiectul litigiului, conform documentului

intitulat „Șemantismul Arhidiocezei Greco - Catolice de Alba Iulia și Făgăraș,

deținând biserica de piatră construită în anul 1958 și o casă parohială din

lemn ridicată în anul 1881”.

În copia CF 79

Ungheni, la A + 3, nr. top. 218 sunt evidențiate biserica și cimitirul în

suprafață de 1264 iugăre, iar în copia CF 68 Ungheni, la A + 2, nr. top. 219

este evidențiată casa din lemn.

Primul imobil

(biserică și cimitir) a fost înscris în cartea funciară în favoarea Bisericii

Ortodoxe Române, prin încheierea nr. 841 din 24 mai 1968, la baza acestei

înscrieri stând, însă, doar o cerere de rectificare a numelui proprietarului.

În cazul celuilalt

imobil, înscrierea în cartea funciară a dreptului pârâtei s-a făcut la data de

15 mai 1971, prin încheierea nr. 2208, care a avut ca temei Decretul nr.

177/1948.

S-a constatat de

către instanța de apel că pentru toate imobilele, mai puțin pentru lăcașele de

cult, care au aparținut reclamantei, nu sunt aplicabile prev. art. 3 din

Decretul Lege nr. 126/1990, astfel că, în ceea ce privește imobilul înscris în

CF 68 Ungheni, acesta trebuia să facă obiectul procedurii speciale reglementate

de O.U.G. nr. 94/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 501/2002.

În ceea ce privește

cel de-al doilea imobil, biserică și cimitir, s-a reținut că Primăria Ungheni a

emis mai multe documente referitoare la autorizarea ridicării unei biserici de

către pârâtă și de demolare a vechii biserici (certificate de urbanism și

autorizații de construcție din 1998).

La data de 24

octombrie 2011, s-a întocmit un proces verbal de constatare, în care se

menționează că vechiul cimitir ce a fost înscris în CF 79 Ungheni, nr. top.

218, a fost desființat, pe o parte din acesta trecând drumul național ce leagă

localitățile Târgu Mureș și Cluj, iar cealaltă parte constituie în prezent

curtea bisericii, unde nu sunt cruci sau alte semne de cimitir.

Prin urmare, s-a

considerat că acțiunea reclamantei, întemeiată pe prevederile art. 3 din

Decretul - Lege nr. 126/1990 nu poate fi primită, aceasta urmând să beneficieze

de măsurile reparatorii prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, atât pentru imobilul

casă parohială, curte și grădină, cât și pentru cel de-al doilea imobil,

biserică și cimitir, care nu se mai regăsește în forma inițială.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta Parohia

Greco-Catolică „Sfânta Treime” Ungheni, criticând-o ca nelegală pentru motivele

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele

de recurs, reclamanta a susținut că instanța de apel a apreciat în mod eronat

ca fiind inaplicabile dispozițiile Decretului nr. 126/1990, considerându-le

înlocuite de dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000.

De asemenea, s-a

invocat greșita interpretare a actului dedus judecății - rectificare CF și

ignorarea caracterului preluării abuzive.

S-a învederat că

toate bunurile revendicate există, iar restituirea lor este posibilă, având în

vedere că Biserica Greco-Catolică a fost recunoscută ca persoană juridică prin

efectul Decretului - Lege nr. 126/1990, care a abrogat Decretul nr. 358/1948,

iar din adresele nr. 78 din 27 aprilie 2010, 98 din 14 iunie 2010 și din

procesul verbal încheiat de 23 iulie 2010, rezultă că pârâta, deși a fost invitată,

nu s-a prezentat la conciliere.

Pe cale de

consecință, s-a solicitat modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii

apelului pârâtei și menținerii sentinței primei instanțe.

Examinând criticile

invocate de recurenta - reclamantă, raportat la motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia acestea i se circumscriu,

Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Deși prin cererea

introductivă reclamanta a solicitat să se dispună rectificarea CF 68 și 79

Ungheni și restituirea imobilelor în natură, invocând dispozițiile Decretului -

Lege nr. 126/1990 și ale art. 488 și urm. C. civ., ulterior, prin precizarea de

acțiune formulată la 5 martie 2009, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea

bisericii, cimitirului, casei de locuit și a curții, înscrierea dreptului său

de proprietate în cartea funciară și radierea dreptului pârâtei asupra

acelorași imobile.

Prin precizarea de

acțiune, reclamanta a invocat în drept dispozițiile art. 44 din Constituția

României, dispozițiile art. 480, 485 și 488 C. civ., art. 1 din Decretul nr.

9/1989, art. 1 din Decretul Lege nr. 126/1990, art. 36 din Legea nr. 7/1996 și

dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000.

Cu privire la primul

petit din cererea inițială, respectiv solicitarea rectificării cărții funciare,

instanța de apel a apreciat corect că nu sunt întrunite condițiile impuse de

dispozițiile art. 34 pct. 1 și 2 din Legea nr. 7/1996 republicată.

Potrivit acestui text

de lege, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din

cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și

irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a

efectuat înscrierea nu a fost valabil, ori dreptul înscris a fost greșit

calificat.

În realitate,

acțiunea promovată de reclamantă a vizat, în mod accesoriu, rectificarea de

carte funciară, grefată pe cererea principală de revendicare a imobilelor.

Curtea va constata că

abrogarea Decretului nr. 358/1948 și recunoașterea cultului greco - catolic nu

conduc la concluzia că, de jure, bunurile revendicate nu ar fi ieșit niciodată

din patrimoniul reclamantei.

Aceasta pentru că, pe

de o parte, abrogarea nu poate produce efecte retroactive, iar, pe de altă

parte, pentru că prin aplicarea acestui decret, cultul greco - catolic și-a

încetat existența, până la momentul recunoașterii sale, prin efectul Decretului

- Lege nr. 126/1990.

Rezolvarea problemei

proprietății asupra lăcașurilor de cult și a caselor parohiale s-a făcut prin

adoptarea unor reglementări cu caracter special (Decretul Lege nr. 126/1990,

O.U.G. nr. 94/2000, Legea nr. 501/2002), astfel că în soluționarea acțiunii în

revendicare de drept comun nu se poate face abstracție de dispozițiile speciale

ale art. 3 alin. (1) din Decretul - lege nr. 126/1990, care introduc drept

criteriu determinant opțiunea credincioșilor din comunitățile ce dețin aceste

bunuri.

În acest context, s-a

avut în vedere dorința credincioșilor din Ungheni, în majoritate ortodocși.

Împrejurarea că

solicitarea de retrocedare nu a fost rezolvată în procedura prealabilă,

declanșată ulterior promovării acțiunii din cauza neîntrunirii comisiei, a

deschis reclamantei calea acțiunii în justiție, cu respectarea cadrului

normativ special - art. 3 din Decretul Lege nr. 126/1990.

La rândul său, O.U.G.

nr. 94 din 29 iunie 2000 aprobată prin Legea nr. 501/2002 are, în privința

imobilelor ce intră sub incidența sa, caracterul unei legi speciale, care, după

intrarea sa în vigoare, exclude posibilitatea promovării unei acțiuni

întemeiate pe normele dreptului comun prin care se urmărește restituirea

bunurilor ce cad în sfera sa de reglementare.

Prin urmare, în

privința imobilului înscris în CF 68 Ungheni, ce a trecut în proprietatea

Parohiei Ortodoxe din Ungheni, în temeiul Decretului nr. 177/1948, înscrierea

în cartea funciară fiind făcută la 15 mai 1971, instanța de apel a reținut

corect că acesta trebuia să facă obiectul procedurii speciale reglementate de

O.U.G. nr. 94/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 501/2002. De

altfel, în răspunsul la interogatoriul luat în fața primei instanțe, reclamanta

a recunoscut că a întreprins demersurile necesare, conform O.U.G. nr. 94/2000

pentru a primi măsuri reparatorii în conformitate cu legea specială.

Toate imobilele

revendicate de reclamantă sunt destinate și afectate în totalitate activității

desfășurate de cultul ortodox.

Nu este lipsit de

relevanță, în acest context, faptul că biserica și casa parohială au suferit în

timp o serie de modificări.

Biserica a fost

reconstruită, astfel cum rezultă din certificatele de urbanism și autorizațiile

de construire de la dosar, iar casa parohială are în prezent șapte camere și

dependințe, față de două camere cât avea inițial.

În consecință, s-a

constatat corect de către instanța de apel că restituirea în natură a bunurilor

revendicate nu este posibilă, datorită argumentelor de ordin legal expuse, cât

și celor referitoare la inexistența acestora, în forma și configurația

inițială.

De altfel, după

recunoașterea cultului greco - catolic, statul a sprijinit construirea unei

biserici noi în localitate, conform dispozițiilor art. 4 din Decretul Lege nr.

129/1990.

Critica întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu va fi examinată, fiind invocată

formal, deoarece din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că reclamanta

recurentă se referă, în realitate, la ignorarea caracterului abuziv al

preluării chestiune ce a fost examinată cu ocazia analizei celorlalte motive de

recurs.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte va constata că recursul reclamantei este nefondat

și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta Parohia Greco-Catolică „Sfânta

Treime” Ungheni împotriva Deciziei nr. 37/A din 25 septembrie 2012 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 martie 2013.

Procesat de GGC - DG