ÎCCJ, decizie (scj.ro #84997)

Persoana vătămată

printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept. Plângere

prealabilă. Momentul de la care curge termenul în care poate fi introdusă.

Legea

nr

. 554/2004,

art

. 7, alin. (3) și (7)

Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca

o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ,

a cărei

neîndeplinire

în termenele și condițiile

prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii.

Din dispozițiile

art

. 7 alin. (3) al Legii

nr

.

554/2004, rezultă că este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și

persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un

act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept.

Termenul de efectuare a plângerii prealabile este în limita celui prevăzut de

art.7 alin. (7) din aceeași lege și începe să curgă din momentul în care partea

a luat cunoștință pe orice cale de existența acestuia.

Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia

nr

.

146 din 12 ianuarie 2007

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria

Sectorului 2 București sub

nr

. 12852/300/2005 din

data de 06.12.2005, reclamanții IE și IMR au chemat în judecată pe pârâții SC I

SRL Slobozia și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale,

solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr.0385/21.10.1998, emis

de ministerul pârât.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în calitate de succesori ai

defunctei IE, le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafețelor

de 47 ha baltă și 3 ha intravilan, conform hotărârii nr.37/I din 30 noiembrie

2000, a Prefecturii Județului Ialomița – Comisia județeană pentru stabilirea

dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la data de 14.01.2001,

fiind întocmit procesul-verbal de punere în posesie.

Au mai arătat că, prin sentința civilă nr.727/23.06.2005 a Judecătoriei

Urziceni, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată

asupra terenurilor a fost obligată să emită titlul de proprietate pentru

suprafața de 3 ha, validată prin hotărârea nr.37/I/30 noiembrie 2000, dar în

urma cererii de executare, instituția Prefectului Județului Ialomița a transmis

documentația Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ialomița, care la

data de 3.11.2005 le-a comunicat existența certificatului de atestare a

dreptului de proprietate emis în favoarea societății pârâte.

La termenul din 03.05.2006, instanța a admis în principiu cererea de

intervenție accesorie în interesul reclamanților formulată de Comisia județeană

pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

Ialomița  conform art.49 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Prin sentința nr.975/03.05.2006, Curtea de Apel a respins ca inadmisibilă

acțiunea reclamanților, pentru

neîndeplinirea

procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004.

Totodată, a fost respinsă cererea de intervenție accesorie în interesul

reclamanților.

În motivarea sentinței, instanța a reținut, că reclamanții nu au formulat

plângere prealabilă în termenul de prescripție de 6 luni de la data emiterii

actului administrativ, prevăzut de art.7 alin. (7) din Legea nr.554/2004.

Sentința menționată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către

reclamanți pentru motive pe care le-au încadrat în drept în prevederile art.304

pct.9

C.proc.civ

.

În motivarea cererii de recurs, recurenții-reclamanți au arătat că

raționamentul juridic pe care s-a întemeiat soluția instanței de fond este

greșit, întrucât ipoteza prevăzută de legiuitor în art.7 alin.(7) din Legea

nr.554/2004 are în vedere efectuarea procedurii prealabile cu depășirea

termenului de 30 de zile, în cadrul termenului de 6 luni, doar pentru

situațiile în care persoanei vătămate i s-a comunicat actul administrativ

atacat, dar pentru motive temeinice efectuează procedura după expirarea

termenului de 30 de zile prevăzut de art.7 alin.(1).

Recurenții-reclamanți au mai arătat că pentru terții cărora actul administrativ

unilateral nu le-a fost comunicat, termenul de 30 de zile pentru formularea

procedurii prealabile curge de la momentul în care persoana vătămată a luat

cunoștință de existența actului.

În cazul de față, potrivit susținerilor lor, recurenții-reclamanți au luat

cunoștință de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate

emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea  SC I SRL la

data de 03.11.2005, când, prin adresa nr.4001, Oficiul  de Cadastru și

Publicitate Imobiliară Ialomița le-a comunicat că nu le poate fi eliberat

titlul de proprietate întrucât pe același amplasament este înscris

certificatul de atestare menționat.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenții-reclamanți, ținând

seama și de prevederile art.403

1

Cod procedură civilă Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat.

Potrivit art.7 alin.(1) din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței

de contencios administrativ competente, persoana care se  consideră

vătămată într-un drept al său ori  într-un interes legitim, printr-un act

administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în

termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în

parte, a acestuia.

În temeiul art.7 alin.(7) din aceeași lege, plângerea prealabilă în cazul

actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice,

și peste termenul prevăzut la alineatul (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la

data emiterii actului .

Termenul de 6 luni a fost calificat expres de legiuitor ca fiind de

prescripție.

Este adevărat că recurenții-reclamanți au calitatea de terți în raport cu actul

administrativ individual în discuție, fiind îndreptățiți să introducă plângerea

prealabilă din momentul în care au luat cunoștință, pe orice cale, de existența

acestuia, potrivit art.7 alin.(3) din Legea nr.554/2004.

Și în această ipoteză operează însă limitele termenului de 6 luni de la

emiterea actului, prevăzut de art.7 alin.(7), necesitatea instituirii unui

astfel de termen de prescripție izvorând din considerente legate de respectarea

principiului securității și stabilității raporturilor juridice.

Înalta Curte reține, de asemenea, că potrivit art.109 alin. (2)

C.proc.civ

. în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea

instanței competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii

prealabile, în condițiile prevăzute de legea specială.

Această prevedere legală, corelată cu dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004,

conduce la concluzia că procedura prealabilă administrativă este reglementată

ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul

administrativ, a cărei

neîndeplinire

în termenele și

condițiile prevăzute de lege atinge inadmisibilitatea acțiunii.

Constatând astfel că instanța de fond a interpretat și aplicat corect

prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, Înalta Curte a respins recursul ca

nefondat

, în temeiul art.312 alin. (1)

C.proc.civ

.