ÎCCJ, decizie (scj.ro #84997)

Persoana vătămată printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept. Plângere prealabilă. Momentul de la care curge termenul în care poate fi introdusă. Legea nr . 554/2004, art . 7, alin. (3) și (7) Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele și condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii. Din dispozițiile art . 7 alin. (3) al Legii nr . 554/2004, rezultă că este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept.

Termenul de efectuare a plângerii prealabile este în limita celui prevăzut de art.7 alin. (7) din aceeași lege și începe să curgă din momentul în care partea a luat cunoștință pe orice cale de existența acestuia. Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr . 146 din 12 ianuarie 2007 Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 București sub nr . 12852/300/2005 din data de 06.12.2005, reclamanții IE și IMR au chemat în judecată pe pârâții SC I SRL Slobozia și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr.0385/21.10.1998, emis de ministerul pârât.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în calitate de succesori ai defunctei IE, le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafețelor de 47 ha baltă și 3 ha intravilan, conform hotărârii nr.37/I din 30 noiembrie 2000, a Prefecturii Județului Ialomița – Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la data de 14.01.2001, fiind întocmit procesul-verbal de punere în posesie.

Au mai arătat că, prin sentința civilă nr.727/23.06.2005 a Judecătoriei Urziceni, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost obligată să emită titlul de proprietate pentru suprafața de 3 ha, validată prin hotărârea nr.37/I/30 noiembrie 2000, dar în urma cererii de executare, instituția Prefectului Județului Ialomița a transmis documentația Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ialomița, care la data de 3.11.2005 le-a comunicat existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în favoarea societății pârâte. La termenul din 03.05.2006, instanța a admis în principiu cererea de intervenție accesorie în interesul reclamanților formulată de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomița conform art.49 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Prin sentința nr.975/03.05.2006, Curtea de Apel a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamanților, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004. Totodată, a fost respinsă cererea de intervenție accesorie în interesul reclamanților. În motivarea sentinței, instanța a reținut, că reclamanții nu au formulat plângere prealabilă în termenul de prescripție de 6 luni de la data emiterii actului administrativ, prevăzut de art.7 alin. (7) din Legea nr.554/2004.

Sentința menționată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către reclamanți pentru motive pe care le-au încadrat în drept în prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ . În motivarea cererii de recurs, recurenții-reclamanți au arătat că raționamentul juridic pe care s-a întemeiat soluția instanței de fond este greșit, întrucât ipoteza prevăzută de legiuitor în art.7 alin.(7) din Legea nr.554/2004 are în vedere efectuarea procedurii prealabile cu depășirea termenului de 30 de zile, în cadrul termenului de 6 luni, doar pentru situațiile în care persoanei vătămate i s-a comunicat actul administrativ atacat, dar pentru motive temeinice efectuează procedura după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art.7 alin.(1). Recurenții-reclamanți au mai arătat că pentru terții cărora actul administrativ unilateral nu le-a fost comunicat, termenul de 30 de zile pentru formularea procedurii prealabile curge de la momentul în care persoana vătămată a luat cunoștință de existența actului.

În cazul de față, potrivit susținerilor lor, recurenții-reclamanți au luat cunoștință de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea SC I SRL la data de 03.11.2005, când, prin adresa nr.4001, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ialomița le-a comunicat că nu le poate fi eliberat titlul de proprietate întrucât pe același amplasament este înscris certificatul de atestare menționat. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenții-reclamanți, ținând seama și de prevederile art.403 1 Cod procedură civilă Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Potrivit art.7 alin.(1) din Legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. În temeiul art.7 alin.(7) din aceeași lege, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alineatul (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului . Termenul de 6 luni a fost calificat expres de legiuitor ca fiind de prescripție.

Este adevărat că recurenții-reclamanți au calitatea de terți în raport cu actul administrativ individual în discuție, fiind îndreptățiți să introducă plângerea prealabilă din momentul în care au luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, potrivit art.7 alin.(3) din Legea nr.554/2004. Și în această ipoteză operează însă limitele termenului de 6 luni de la emiterea actului, prevăzut de art.7 alin.(7), necesitatea instituirii unui astfel de termen de prescripție izvorând din considerente legate de respectarea principiului securității și stabilității raporturilor juridice. Înalta Curte reține, de asemenea, că potrivit art.109 alin. (2) C.proc.civ . în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, în condițiile prevăzute de legea specială.

Această prevedere legală, corelată cu dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, conduce la concluzia că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele și condițiile prevăzute de lege atinge inadmisibilitatea acțiunii. Constatând astfel că instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat , în temeiul art.312 alin. (1) C.proc.civ .