ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2770/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Contestatoarea A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 510 din 23 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 923 din 2 iunie 2016, a admis excepția nulității contestației în anulare, invocată din oficiu, pentru neindicarea de către contestatoare a domiciliului procesual, excepție invocată din oficiu, constatând nulă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 510 din 23 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata Judecătoria Târgoviște.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs contestatoarea A., criticând-o- pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea căii de atac.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte constată că hotărârea recurată este definitivă, calea de atac promovată de recurentă nefiind prevăzută de lege.

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Conform prevederilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată"

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În speță, hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menționat, ci este pronunțată de o instanță de recurs, în contestație în anulare, iar potrivit art. 634 alin. (1) și (5) din C. proc. civ. are caracter definitiv.

Recursul declarat împotriva unei decizii definitive a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, această concluzie rezidă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum acest drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori, în aceeași cale de atac.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 923 din 2 iunie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2019.

GGC - GV