ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3606/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Dâmbovița, anularea răspunsului nr. x/27 august 2015.

1.2. Prin Sentința nr. 1201 din 10 decembrie 2015, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Dâmbovița.

1.3. Împotriva Sentinței nr. 1201 din 10 decembrie 2015, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 februarie 2016.

1.4. Prin Decizia nr. 1075 din 16 iunie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția nulității recursului pentru neindicarea, de către recurentă, a domiciliului procesual, excepție invocată din oficiu, și, în consecință, a constatat nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 1201 din 10 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 20 iulie 2016, sub nr. x/2015/a1, recurenta A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1075 din 16 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin Decizia nr. 1479 din 11 octombrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția netimbrării contestației în anulare, invocată din oficiu, și a anulat contestația în anulare formulată de contestatoarea A., ca netimbrată.

Împotriva deciziei nr. 1479 din 11 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs contestatoarea A., solicitând anularea acesteia.

Recurenta a susținut că i-a fost comunicată decizia, dar aceasta nu este semnată de către membrii completului de judecată, și că nu este de acord cu anularea contestației în anulare ca netimbrată, întrucât cererea trebuia să se judece din oficiu. A mai arătat că a formulat cerere de ajutor public judiciar care a fost respinsă, deși trebuia admisă.

Intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Dâmbovița a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de contestatoarea A.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate a recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestatoarea A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Totodată, se vor avea în vedere dispozițiile art. 518 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de față, Înalta Curte reține că Decizia nr. 1479 din 11 octombrie 2016 a fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea contestației în anulare declarată împotriva deciziei nr. 1075 din 16 iunie 2016, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2015, această din urmă hotărâre având caracter definitiv.

Pe cale de consecință, rezultă că și Decizia nr. 1479 din 11 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, are caracter definitiv, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., iar recursul declarat de contestatoarea A. împotriva acestei decizii este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 1479 din data de 11 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - CL