ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3886/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 11.06.2018, sub numărul x/99/2018, reclamanta A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comuna Arbore, județul Suceava, anularea documentului constatator nr. x/2613 emis la data de 13.03.2018 referitor la îndeplinirea obligațiilor contractuale ce au făcut obiectul contractului x din 27.11.2017.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a solicitat și suspendarea actului constatator.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 1055/26 iunie 2018 pronunțată de Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, și fiscal s-a admis excepția de necompetență teritorială și s-a declinat cauza spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, în speță, calitate de autoritate contractantă are pârâta Comuna Arbore, astfel că Tribunalul Suceava este competent teritorial să soluționeze prezenta cauză în raport cu dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 833/13 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetentei teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Iași.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecății, în condițiile art. 134 C. proc. civ., precum și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalului Suceava a apreciat că, în raport de obiectul acțiunii și de prevederile art. 166 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, în speță, este aplicabilă Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, competența de soluționare fiind stabilită în baza art. 10 alin. (1) și (3) din această lege, respectiv în funcție de poziționarea autorității publice emitente a actului contestat în sistemul administrației publice și de competență teritorială alternativă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Obiectul prezentului dosar îl constituie o acțiune în anularea, respectiv suspendarea Documentului constatator nr. x/2613 emis la data de 13.03.2018 referitor la neîndeplinirea obligațiilor contractuale ce au făcut obiectul contractului x din 27.11.2017.

Înalta Curte reține că între părți a intervenit contractul de proiectare și asistentă tehnică nr. 63/19091/2167, contract încheiat ca urmare a unei proceduri de atribuire a contractelor de achiziție publică.

Actul atacat a fost întocmit în conformitate cu prevederile art. 166 din H.G. nr. 395/2016.

Conform art. art. 166 din H.G. nr. 395/2016., în vigoare la data încheierii atribuirii și încheierii contractului de achiziție publică, "art. 166 (1) Autoritatea contractantă are obligația de a emite documente constatatoare care conțin informații referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant/contractant asociat și, dacă este cazul, la eventualele prejudicii, după cum urmează: (...) (4) Documentele constatatoare emise de către autoritatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) și (3) pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Așa fiind, instanța constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei se stabilește în raport de prevederile Legii nr. 554/2004, respectiv al poziționării autorității publice emitente a actului contestat în sistemul administrației publice și criteriul valoric al creanței fiscale ce face obiectul acestuia, iar în ceea ce privește competența teritorială, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în forma în vigoare la data acțiunii, potrivit cărora "reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale."

Față de aceste considerente, în lipsa unei derogări exprese de la norma de competență teritorială în cuprinsul art. 166, mai sus enunțat, este corectă interpretarea Tribunalului Suceava, în sensul că s-ar ajunge la crearea unei lex tertia aplicând regula de competență prevăzută de art. 53 din Legea nr. 101/2016.

Văzând că reclamantul a optat pentru instanța în circumscripția căreia se află sediul său, Înalta Curte apreciază că, în cauză, competența teritorială de soluționare aparține Tribunalului Iași, instanța legal învestită de către reclamantă.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competenta soluționării cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Comuna Arbore, în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2018.

GGC - GV