ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2488/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2018 la Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal reclamanta Asocierea S.C. A. S.A. - B. S.A. prin lider de asociere S.C. A. S.A., în contradictoriu cu și Consiliul Județean Vâlcea, a solicitat anularea Documentelor Constatatoare cu nr. x/15.11.2017 și x/15.11.2017 emise de către CJ Vâlcea.

2.1. Prin sentința nr. 1562 din 14.03.2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestuia și a declinat competenta de soluționare a cauzei către Tribunalul Vâlcea, în raport de art. 53 din Legea nr. 101/2016 și art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, reținând că autoritatea contractanta din prezenta cauza este Consiliul Județean Vâlcea, care are sediul în Râmnicu Vâlcea, Județ Vâlcea.

2.2. Prin sentința nr. 837 din 10 mai 2018 a Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a-II-a de contencios administrativ și fiscal.

Constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, s-a dispus suspendarea de drept a cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Vâlcea a reținut că, în cauză, norma specială, reprezentată în speță de H.G. nr. 925/2006, e cea care derogă de la norma generală, reprezentată de Legea nr. 101/2016, privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, și urmează a fi aplicată cu prioritate.

Cum în norma cu caracter special se prevede în mod expres că certificatul emis în baza dispozițiilor art. 97

1

din H.G. nr. 925/2006, poate fin contestat potrivit Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, devin astfel incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează o competență teritorială alternativă, în condițiile în care recunosc reclamantei prerogativa de a alege între instanța de la domiciliul/sediul său și cea de la sediul autorității pârâte, or, în cauză societatea reclamantă a ales să sesizeze una dintre cele două instanțe, deopotrivă și exclusiv competente anterior menționate, respectiv pe cea de la sediul său, astfel că această instanță a devenit exclusiv competentă să soluționeze cauza, o atare concluzie fiind desprinsă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 10 alin. (3), teza a II-a, din Legea nr. 554/2004.

În consecință, competența de soluționare a cauzei fiind dobândită de către Tribunalului București, secția a -II-a de contencios administrativ și fiscal, ca efect al alegerii de competență efectuate de către reclamantă, aceasta nu se mai putea desesiza ulterior în favoarea altei instanțe deopotrivă competentă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Înalta Curte reține că între părți au intervenit două contracte, respectiv Contractul de lucrări nr. x/7.01.2013 având ca obiect "Reabilitarea Spitalului Județean de Urgență Vâlcea" și Contractul de lucrări nr. x/21.10.2015 având ca obiect "Lucrări suplimentare și dotări specifice", în cadrul proiectului "Reabilitarea Spitalului Județean de Urgență Vâlcea.

Obiectul prezentului dosar îl constituie o acțiune în anularea Documentelor constatatoare referitoare la îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin cele două contracte emise de Consiliul Județean Vâlcea în calitate de autoritate contractantă.

Actele atacate au fost întocmite în conformitate cu prevederile art. 97

1

din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică. (vol I, filele 19-24 dosarul Tribunalului București).

Conform art. 97

1

alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, în vigoare la data încheierii atribuirii și încheierii contractului de achiziție publică, "Autoritatea contractantă are obligația de a emite documente constatatoare care conțin informații referitoare la îndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant și, dacă este cazul, la eventualele prejudicii (…), iar potrivit alin. (5) "Documentele constatatoare emise de către autoritatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) pot fi contestate în justiție potrivit Legii contenciosului administrativ nr. x, cu modificările ulterioare".

De asemenea, potrivit art. 161 alin. (4) din H.G. nr. 394/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului sectorial/acordului-cadru din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale (4) Documentele constatatoare emise de către entitatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) și (2) pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. x, cu modificările și completările ulterioare.

Așa fiind, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei se stabilește în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În condițiile în care emitentul (Consiliul Județean Vâlcea) actelor contestate este o autoritate publică de nivel local, conform art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

În ceea ce privește competența teritorială, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale."

Văzând că reclamanta a optat pentru instanța în circumscripția căreia se află sediul său, Înalta Curte apreciază că, în cauză, competența teritorială de soluționare aparține Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, instanța legal învestită de către reclamantă.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Asocierea S.C. A. S.A. - B. S.A. prin lider de asociere S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Vâlcea, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2018.