ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1919/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.06.2018, reclamanta A., a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primarul Râmnicu Vâlcea și Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea, anularea H.C.L. nr. 130/26.04.2018, a actelor subsecvente, precum și a celor anterioare (nota de fundamentare înaintată A.N.F.P., rapoarte de fundamentare, stat de funcții etc.)

Prin încheierea (Sentința nr. 7.552) din data de 16 noiembrie 2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat în favoarea Tribunalului Vâlcea competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Primarul Râmnicu Vâlcea și Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea .

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, și obligația de respectare a competenței teritoriale și în situația în care acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces. Or, în prezenta cauză, astfel cum rezultă din actele de la dosar, reclamanta domiciliază pe raza Tribunalului Vâlcea, singurul argument pentru sesizarea Tribunalului București, fiind împrejurarea că sediul sindicatului reprezentant este în municipiul București.

În cauză nu s-a putut reține aplicabilitatea Deciziei nr. 1/21.01.2013, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece problema de drept dezlegată privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicției muncii și a asigurărilor sociale. Recursul în interesul legii privește un caz de competență teritorială exclusivă, motiv pentru care s-a reținut că instanța competentă teritorial cu soluționarea conflictelor de muncă, în cazul acțiunilor formulate de organizațiile sindical, este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Aplicarea prin analogie a considerentelor deciziei de recurs în interesul legii nu este admisibilă, deoarece situația premisă este diferită, în cauză sindicatul acționând în baza unei împuterniciri exprese din partea membrilor de sindicat, în numele acestora.

Prin Sentința nr. 254 din data de 19 februarie 2019, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea și Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea, având ca obiect anulare act administrativ, a constatat ivit conflict negativ de competență și a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că la momentul introducerii acțiunii reclamanta și-a exercitat dreptul de opțiune reglementat de art. 116 din C. proc. civ., coroborat cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, alegând dintre două instanțe deopotrivă competente instanța de la sediul sindicatului ce o reprezintă .

În raport de considerentele Deciziei nr. 1/21.01.2013, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut calitatea procesuală activă a B., s-a apreciat că în cauză competența de soluționare este una alternativă, fiind legală sesizarea Tribunalului București, ca instanță de la sediul sindicatului reclamant.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prin acțiunea dedusă judecății reclamanta A., funcționar public în cadrul Primăriei Râmnicu Vâlcea, a solicitat anularea H.C.L. Râmnicu Vâlcea nr. 130/26.04.2018, prin care s-a dispus reorganizarea Direcției administrație, juridic, contencios, a actelor subsecvente, precum și a celor anterioare (nota de fundamentare înaintată A.N.F.P., rapoarte de fundamentare, stat de funcții etc.)

Instanțele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluționeze litigiul din punct de vedere teritorial, în raport cu domiciliul reclamantei/sediul sindicatului, apreciind diferit asupra problemei legitimității procesuale a organizațiilor sindicale, respectiv dacă acestea acționează în calitate de reclamanți sau doar ca reprezentanți ai membrilor săi.

Verificând cererea de chemare în judecată se constată că aceasta este formulată de A., în finalul acesteia, dosar Tribunalul București, reclamanta a menționat că "citarea și comunicarea actelor de procedură pentru prezenta cauză se va face la sediul B.", iar la fila x se regăsește solicitarea de a se lua act de împrejurarea că "reprezentarea și formularea actelor de procedură și a cererilor, în numele subsemnatei pentru soluționarea prezentei cauze, se va face prin B.."

Înalta Curte, apreciază că aceste solicitări au caracterul unei alegeri a domiciliului procesual la sediul sindicatului și, în absența unei precizări/cereri exprese în acest sens din partea organizației sindicale, nu se poate reține calitatea procesuală a acesteia.

În același timp, față de data înregistrării acțiunii pe rolul primei instanțe sesizate - 28.06.2018, pentru stabilirea instanței competente vor fi avute în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma anterioară modificării reglementate prin Legea nr. 212/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 658 din 30 iulie 2018.

Dispozițiile sus-enunțate stabilesc faptul că "reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului", astfel încât domiciliul reclamantei și sediul autorităților pârâte, ambele în municipiul Râmnicu Vâlcea, atrag competența teritorială a Tribunalului Vâlcea.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte, va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Primarul Râmnicu Vâlcea și Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2019.

GGC - OB