ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3844/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la data de 14 februarie 2017 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. în contradictoriu cu Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Craiova și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de atragere a răspunderii solidare, conform art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015, înregistrată la Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Craiova, prin care s-a dispus angajarea răspunderii sale solidare în vederea realizării, în tot, a creanțelor fiscale datorate de SC B. SRL, pentru suma de 1.122.190 RON.

La data de 31.03.2017 reclamanta A. a depus precizare la cererea de chemare în judecată, prin care a arătat că își completează cererea cu petitul privind anularea și suspendarea executării și a Deciziei nr. CRR REG-5729/07.03.2017 privind soluționarea contestației formulată împotriva Deciziei de atragere a răspunderii solidare nr. DJCM-69/11.01.2017.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința pronunțată de instanța de fond a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Craiova și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, având ca obiect suspendare executare act administrativ, decizia de angajare a răspunderii solidare nr. DJCM-69 din 11.01.2017, ca inadmisibilă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 219/2017 din data de 05 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Recurenta a precizat că i s-a comunicat obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a plății cauțiunii stabilită de instanță, iar recurenta la primul termen de judecată stabilit la instanța de fond a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova în soluționarea atât a acțiunii în anulare, cât și a acțiunii ce vizează suspendarea actelor administrative atacate.

A arătat recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale și a susținut că hotărârea este nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a Tribunalului Dolj.

Apreciază recurenta că actul dedus judecății are ca obiect atragerea răspunderii solidare în conformitate cu art. 25 alin. (2) lit. d) din C. proc. fisc. și nu se referă la taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, motiv pentru care sunt aplicabile normele generale de competență materială care reglementează raporturile procesuale în orice litigiu de contencios administrativ și fiscal.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 aprilie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 iunie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Criticile formulate de recurentă cu privire la competența materială de soluționare a cauzei, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., nu pot fi primite de instanța de control judiciar și vor fi respinse având în vedere argumentele următoare.

Înalta Curte reține că, pentru stabilirea instanței competente material să soluționeze cauza, întotdeauna instanța trebuie să se raporteze la obiectul cauzei dedus judecății și la dispozițiile legale incidente în materia supusă analizei.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantă la data de 14.02.2017 și a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanta învestind această instanță cu cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de atragere a răspunderii solidare, precum și cererea de anulare și suspendare a deciziei emise în soluționarea contestației împotriva deciziei emise de pârâtă.

La primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, din data de 5 aprilie 2017, reclamanta a invocat excepția necompetenței materiale, arătând că actul administrativ atacat nu vizează o taxă, impozit, contribuție vamală ori accesorii ale acestora, astfel încât competența de soluționare a cauzei aparține unei alte instanțe, respectiv Tribunalului.

Prin practicaua sentinței atacate, instanța sesizată a respins excepția necompetenței materiale și constatând că îi revine competența de soluționare a cauzei a reținut cauza spre soluționare.

Înalta Curte în acord cu cele reținute de prima instanță constată că aparține competența de soluționare a fondului cauzei deduse judecății Curții de Apel Craiova, văzând normele de competență stabilite de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile sus indicate, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe, impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Văzând obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că decizia de atragere a răspunderii solidare atacată de reclamantă vizează situația atragerii răspunderii solidare prevăzută de art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind C. proc. fisc. , în vederea realizării, în tot, a creanțelor fiscale datorate de SC B. SRL, în limita sumei de 1.122.190 RON.

Ca atare decizia atacată în cauza dedusă judecății vizează sume ce reprezintă creanțe fiscale, motiv pentru care în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei se va aplica criteriul privind cuantumul sumei datorate și văzând că acest cuantum depășește pragul de 1.000.000 RON, Înalta Curte constată că aparține competența de soluționare a cauzei curții de apel, astfel cum corect a concluzionat instanța de primă jurisdicție în soluționarea excepției invocată de reclamantă.

În concluzie, Înalta Curte reține că sentința pronunțată de instanța de primă jurisdicție este legală, iar recursul formulat de reclamantă ce vizează numai acest motiv de casare va fi respins.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 219/2017 din data de 05 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2018.

GGC - GV