ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3948/2018

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 21.03.2017, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. x din 17.01.2017 și a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii nr. x din 31.01.2017.

Pentru soluționarea acțiunii, reclamanta a făcut dovada achitării unei cauțiuni de 45.528 RON și a unei cauțiuni de 30.664 RON.

Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 273 din 2 mai 2017, Curtea de Apel Craiova a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării Deciziilor din 17.01.2017 și din 31.01.2017 emise de DGRFP Craiova până la soluționarea în fond a cauzei.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, rejudecând, respingerea acțiunii.

A susținut că instanța de fond nu a motivat hotărârea.

Împotriva Sentinței nr. 273 din 2 mai 2017 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în numele și pentru Administrația Contribuabililor Mijlocii, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Prin recursul formulat, recurenta DGRFP Craiova susține că instanța de fond nu a motivat sentința atacată. Recurenta arată că motivarea reprezintă elementul esențial al unei hotărâri care lipsește din cuprinsul sentinței. Mai departe precizează recurenta că nemotivarea hotărârii echivalează cu neanalizarea probelor administrate și cu faptul că soluția pronunțată este una formală și nesusținută.

În continuare susține recurenta că apărările formulate cu privire la situația de față reținută în raportul de inspecție fiscală nu privesc legalitatea actelor a cărui suspendare se solicită. Reclamanta nu dovedește îndeplinirea acestei condiții legale și nu indică în mod concret care sunt motivele de fapt și de drept care ar conduce la reținerea îndeplinirii acestei condiții.

Reclamanta nu aduce argumente de natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalității actelor administrative fiscale contestate.

Susține recurenta că din motivele de nelegalitate invocate de reclamantă precum și din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă împrejurări care să creeze o îndoială serioasă și suspiciuni în privința legalității actului administrativ.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, în opinia recurentei, reclamanta nu aduce niciun fel de argumente în susținerea existenței pagubei iminente.

Învederează recurenta că, se impune respingerea cererii de suspendare având în vedere consecințele economico-financiare ale constatării încălcării legislației în materie de către SC A. SRL, dar și ca urmare a faptului că probele pe care și-a întemeiat reclamanta cererea nu sunt concludente.

Recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în numele și pentru Administrația Contribuabililor Mijlocii critică hotărârea instanței de fond, cu privire la faptul că aceasta pronunță sentința în contradictoriu și cu DGRFP Craiova și nu cu emitentul actului a cărui suspendare se solicită, respectiv Administrația pentru Contribuabili Mijlocii.

Referitor la prima condiție, cea a cazului bine justificat, în opinia recurentei, instanța de fond, în mod eronat, o consideră ca fiind îndeplinită prin prisma faptului că argumentele reclamantei sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și totodată pentru faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actelor administrative fiscale.

Menționează recurenta că argumentul instanței ține de o apreciere a fondului, de o analiză a validității actului administrativ și nu de stricta interpretare a noțiunii de caz bine justificat.

Cea de a doua condiție a pagubei iminente, se consideră de către instanța de fond, în mod greșit a fi îndeplinită prin faptul că s-ar produce un prejudiciu reclamantei raportat la suma " un cuantum foarte ridicat, respectiv 46.190.555 RON, iar executarea acestei sume cauzează reclamantei dificultăți majore în desfășurarea activității".

Menționează recurenta că această reținere a instanței nu este dovedită de exemple concrete, mai precis instanța nu a indicat care sunt cazurile ce ar determina o pagubă iminentă reclamantei.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova

Prin Sentința recurată s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plată nr. x din 17.01.2017 și a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii nr. x din 31.01.2017, emise de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii.

Decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată nr. x din 17.01.2017 și Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii nr. x din 31.01.2017 sunt emise de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii și nu de către DGRFP Craiova, așa cum se menționează în dispozitivul hotărârii.

Conform art. 36, teza I, C. proc. civ. "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății".

Raportat la dispoziția legală anterior menționată, instanța reține că, din punct de vedere procesual, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între cel obligat în temeiul raportului juridic obligațional dedus judecății și cel chemat în judecată în calitate de pârât.

În cauza de față, hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu și cu DGRFP Craiova și nu cu emitentul actului a cărui suspendare se solicită.

Recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în numele și pentru Administrația Contribuabililor Mijlocii

Prin recursul formulat, recurenta susține că instanța de fond nu a motivat sentința recurată. Din cuprinsul sentinței recurate rezultă că instanța de fond și-a precizat motivele pe care le-a avut în vedere la emiterea soluției de admitere a acțiunii și de suspendare a efectului executoriu a Deciziei de Impunere și a Deciziei nr. 458. Instanța de fond face o expunere detaliată atât a ceea ce reprezintă condițiile "caz bine justificat' și "pagubă iminentă", cât și o prezentare a considerentelor pe care le-a avut în vedere la analiza probelor administrate și a susținerilor ambelor părți, prin raportarea acestora la cele două condiții necesare pentru suspendarea actului administrativ.

Prin urmare, având în vedere că sentința recurată cuprinde considerentele care au format convingerea instanței de fond asupra temeiniciei cererii formulată de A. SRL, se vor respinge criticile cu privire la nemotivarea acesteia.

În ceea ce privește condiția existenței cazului bine justificat, instanța de fond a reținut, în mod corect, că argumentele prezentate de A. SRL, bazate pe probele administrate și, totodată, pe faptul că procedura administrativă nu este finalizată, "constituie împrejurări legate de starea de fapt și de drept aparent veridice, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actelor administrative-fiscale contestate". Contrar celor susținute de recurentă, intimata-reclamantă a prezentat și a indicat motivele concrete de fapt și de drept care susțin existența unui caz bine justificat, de natură a susține o soluție de suspendare a executării actelor administrative-fiscale contestate.

Prin recursul formulat, se susține că intimata-reclamantă nu a adus nici un argument și nicio probă în susținerea îndeplinirii condiției pagubei iminente impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, se reține că intimata a probat iminența producerii pagubei invocate, având în vedere că inițierea procedurii de executare silită i-ar crea societății reclamante un prejudiciu material, punând-o în imposibilitatea de a-și continua activitatea, în condițiile în care aceasta are în derulare contracte de o valoare considerabilă.

Mai mult, în accepțiunea recurentei, cererea de suspendare formulată ar fi fost temeinică dacă ar fi fost depuse "date tehnice (cifre de afaceri, sumele aflate în conturi, termene de plată etc.)". Înalta Curte retine că intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei datele tehnice pe care recurenta susține că ar fi trebuit să fie avute în vedere la soluționarea cererii de suspendare. În acest sens au fost depuse documente privind cifra de afaceri, profitul, numărul de salariați și fondul de salarii precum și alte documente care erau de natură a arăta faptul că inițierea unei executări silite întemeiată pe dispozițiile din Deciziile administrative-fiscale ar fi condus, în mod cert, la imposibilitatea ca intimata-reclamantă să își mai desfășoare activitatea.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de Administrația Contribuabililor Mijlocii, ca nefondat.

În ceea ce privește recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova acesta va fi admis, cu consecința casării în parte a sentinței recurate și respingerii cererii formulată în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova pentru lipsa calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova împotriva Sentinței nr. 273 din 2 mai 2017 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ.

Casează în parte sentința recurată și respinge cererea formulată în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova pentru lipsa calității procesuale pasive.

Respinge recursul formulat de Administrația Contribuabililor Mijlocii împotriva Sentinței nr. 273 din 2 mai 2017 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2018.

GGC - ED