ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1382/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1382/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, și ulterior pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării soluționării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, suspendarea procedurii de concurs la concursurile organizate de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, în vederea ocupării prin încadrare directă a posturilor de ofițer specialist principal I din cadrul Serviciului de Achiziții publice și ofițer specialist I Financiar până la soluționarea dosarului de fond, publicate în data de 29.12.2017 pe site-ul Jandarmeriei Române la secțiunea Carieră - posturi scoase la concurs în anul 2017.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 98 din 24 septembrie 2018, a admis excepția lipsei de obiect și a respins cererea formulată de reclamantă ca rămasă fără obiect.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., susținând că hotărârea atacată este lipsită de temei, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, ca urmare a unei analize superficiale, posibil tendențioase, părtinitoare și cu încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil., considerând-o astfel nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit s-a reținut lipsa de interes în promovarea acțiunii.
II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Regularitatea promovării căii de atac
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimații-pârâți prin întâmpinări, Înalta Curte constată că este întemeiată.
Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Astfel, susținerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., acesta nedezvoltând critici față de hotărârea atacată, ci a apreciat doar că aceasta este netemeinică și nelegală, exprimându-și nemulțumirea față de soluția primei instanțe care, în opinia sa, a respins în mod greșit acțiunea ca lipsită de interes.
Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.
Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.
Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 98 din 24 septembrie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2019.