ÎCCJ, decizie (scj.ro #84960)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84960) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Funcționar public. Atacarea în
instanță a actului de eliberare din funcția publică.
Condiția îndeplinirii procedurii prealabile.
Legea
nr. 188/1999, art. 89 alin. (1)
Legea
554/2004, art. 7
Cuprins pe materii: Dreptul funcției publice
Indice alfabetic: Eliberare din
funcția publică. Contestare.
Funcționar public
Procedură prealabilă
Potrivit
dispozițiilor art. 89 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul
funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.
251/2006, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care
funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta
poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului
administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de
serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările ulterioare.
Este inadmisibilă astfel, acțiunea în anulare a actului de
eliberare din funcția publică, promovată fără
exercitarea în prealabil a recursului administrativ, prevăzut de art. 7
alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și
fiscal,
Decizia
nr. 519 din 12 februarie 2008
Notă:
Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 89
din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, în forma
publicată în M. Of. nr. 251 din 22/03/2004, cu modificările și
completările ulterioare. Ca urmare a republicării legii în M.Of. nr.
365 din 29/05/2007, dispozițiile art. 89 alin. (1) se regăsesc în
materialitatea lor în cuprinsul art. 106 alin. (1) din lege.
Prin acțiunea introdusă la data de 23 ianuarie 2007 CI a solicitat ca
în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor,
Agenția Națională de Administrare Fiscală și
Direcția Regională Vamală A să se dispună anularea
ordinelor nr. 10159 din 29 decembrie 2006 și nr. 332 din 22 ianuarie
2007, emise de vicepreședintele Agenției Naționale de
Administrare Fiscală – Autoritatea Națională a Vămilor, ca
nelegale.
Prin aceste acte administrative de autoritate s-a dispus eliberarea
reclamantului din funcția publică de execuție de inspector vamal
I asistent 2, la Biroul vamal N cu începere de la 1 ianuarie 2007 și
respectiv, pe data încetării concediului pentru incapacitate
temporară de muncă.
De asemenea, reclamantul a cerut obligarea Agenției Naționale de
Administrare Fiscală –Autoritatea Națională a Vămilor la
reîncadrarea sa în funcția publică de execuție
deținută anterior, conform art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1998,
precum și obligarea tuturor pârâtelor la plata cheltuielilor de
judecată.
Prin sentința civilă nr. 88 din 30 martie 2007, Curtea de Apel
Timișoara- Secția de contencios administrativ și fiscal a admis
excepția ridicată de pârâta Direcția Regională Vamală
T. și, pe cale de consecință, a respins acțiunea ca
inadmisibilă.
Instanța a reținut că această soluție se impune
deoarece anterior sesizării sale, reclamantul nu a exercitat procedura
administrativă prealabilă instituită prin dispozițiile art.
89 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificată și completată
prin Legea nr. 251/2006.
Totodată, a făcut referire la prevederile art. 7 alin. (1) a
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 care stabilesc obligativitatea
recursului administrativ.
Reclamantul a declarat recurs, susținând că în mod greșit prima
instanță a admis excepția ridicată de una dintre pârâte
și a respins acțiunea ca inadmisibilă, ignorând normele Codului
muncii care reglementează în astfel de cazuri „o acțiune directă
în anulare, necondiționată de îndeplinirea unei eventuale plângeri
prealabile”.
Pe de altă parte, soluția recurată este echivocă, în
sensul că nu precizează pentru care anume din cele două
acte administrative contestate a admis excepția, mai ales că
față de ordinul nr. 332/2007, această apărare nu fusese
ridicată de părți, sau de instanță din oficiu și
nici pusă în discuția părților.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 89 alin.(1) din Legea n. 188/1999 privind
Statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată prin
Legea nr. 251/2006, în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive
pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale,
acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului
administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de
serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare,
precum și plata de către autoritatea sau instituția publică
emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu
salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi
de care ar fi beneficiat funcționarul public.
Aplicațiunea acestui text legal a fost făcută în mod corect de
prima instanță ca urmare a excepției ridicate de una dintre
autoritățile publice pârâte.
Excepția era întemeiată de vreme ce s-a dovedit că anterior
sesizării instanței cu acțiunea în anulare a ordinelor de
eliberare din funcția publică de execuție, reclamantul nu a
exercitat recursul administrativ, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ca o condiție de
admisibilitate a acțiunii.
Cum deja s-a arătat, cauza are ca obiect raportul de serviciu al unui
funcționar public și atrage competența materială a
instanțelor de contencios administrativ.
Împrejurarea că în dispozitivul sentinței nu a fost indicat și
ordinul nr. 332 din 22 ianuarie 2007, emis de vicepreședintele
Agenției Naționale de Administrare Fiscală, nu justifică
reformarea soluției în sensul cerut, cât timp nu se contestă că
nici împotriva acestui act administrativ procedura prealabilă nu a fost
îndeplinită.
Excepția de inadmisibilitate a acțiunii a fost invocată de
pârâta Direcția Regională Vamală T. (care a dobândit calitate
procesuală pasivă ca efect al desființării Direcției
Regionale Vamale A.) în cadrul întâmpinării formulate, așa
încât fără temei se susține că instanța a admis-o
fără a o pune în discuția prealabilă și contradictorie
a părților.
În consecință, recursul a fost respins.