ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 446/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 446/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 71 din 25 iunie 2008, Curtea de
Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a
respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul M.E.C.T. – în
prezent M.E.C.I. – în raport cu Ordinul M.E.C.T. nr. 2683 din 23 noiembrie
2007.
De asemenea, a admis în
parte acțiunea formulată de reclamantul M.N., în contradictoriu cu pârâtul
menționat, în sensul că a dispus anularea Deciziei nr. 17936 din 20 noiembrie
2007 și a Ordinului nr. 2683 din 23 noiembrie 2007 emise de pârât, prin care
s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de inspector general adjunct la
Inspectoratul Școlar Județean Mureș; a dispus reîncadrarea reclamantului în
funcția deținută anterior emiterii ordinului atacat.
Totodată, a respins capătul
de cerere referitor la reanalizarea punctajului acordat conform Raportului nr. 36866
din 30 iulie 2007 emis de pârât, precum și cel referitor la modificarea
calificativului acordat și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată
în sumă de 4,30 lei, către reclamant.
Cu privire la excepția
neîndeplinirii procedurii prealabile împotriva Ordinului nr. 2683/2007,
instanța a reținut că soluția se impune, întrucât efectul juridic al
invalidării pe funcție nu îl are ordinul nr. 2683/2007, ci simpla acordare a
calificativului „nesatisfăcător”. S-a arătat că ordinul contestat în cauză
este, din acest punct de vedere, subsecvent actului prin care s-a acordat
calificativul și actului prin care acesta a fost menținut (adresa nr. 17963/2007),
astfel încât nu i se poate imputa reclamantului neparcurgerea procedurii
prealabile față de un act subsecvent celor deja atacate.
Referitor la cererea de
anulare a Ordinului nr. 2683/2007 și a adresei (deciziei) nr. 17936 din 20
noiembrie 2007, instanța a constatat că adresa menționată îndeplinește
condițiile prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi
considerată act administrativ și că, prin emiterea lor i s-a încălcat
reclamantului dreptul esențial la apărare, deoarece nu i s-a comunicat raportul
de inspecție, prin care se detalia modul de acordare a calificativului, astfel
încât, cele două acte sunt nelegale.
Ca o consecință a anulării
actului cu nr. 17936/2007 și a Ordinului nr. 2683/2007, instanța a concluzionat
că până la efectuarea unui nou control, care este la latitudinea pârâtului,
este necesară reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior.
În ceea ce privește cererea
de reanalizare a punctajului și a calificativului, în raport cu fișa de
evaluare și modificare a calificativului la standardele corespunzătoare
activității desfășurate de reclamant în cadrul I.S.J. Mureș, Curtea de apel a
considerat că nu se poate substitui unui organ profesional în ceea ce privește
rezultatele controlului intern, acest lucru excedând limitelor de legalitate
ale controlului judecătoresc în contencios administrativ.
În cauză, s-a făcut și
aplicabilitatea art. 274 și urm. C. proc. civ., pârâtul fiind obligat la
cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva sus menționatei
sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul M.E.C.T. (în prezent M.E.C.I.)
care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a adus următoarele
critici hotărârii recurate.
În mod greșit a fost
respinsă excepția lipsei procedurii prealabile, care trebuia să fie formulată
împotriva Ordinului nr. 2863/2007 conform prevederilor art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004.
Se precizează că raportul de
muncă al intimatului-reclamant a încetat prin ordinul menționat și nu în
momentul acordării calificativului “nesatisfăcător”, întrucât, potrivit
principiului simetriei actelor juridice, încetarea acestor raporturi se putea
dispune tot prin ordin al ministrului, pentru că numirea în funcția de
inspector școlar s-a făcut tot prin ordin a acestuia.
Prin adresa nr. 17936 din 20
noiembrie 2007 i-a fost adus la cunoștință respingerea contestației împotriva
calificativul acordat, aceasta fiind doar un act pregătitor, care nu produce
consecințe juridice în planul raporturilor de muncă, dar care este necesar în
vederea adoptării și emiterii actului administrativ de autoritate cu
respectarea condițiilor de valabilitate cerute de lege.
Adresa nr. 17936/2007 nu
este act administrativ, neputând fi supusă cenzurii instanței de contencios
administrativ, astfel că eronat s-a apreciat ca fiind admisibil capătul de
cerere care viza anularea acesteia.
Prin contestația căreia i
s-a răspuns prin această adresă, s-a solicitat reanalizarea punctajului și a
calificativului la standardele apreciate de intimatul-reclamant și nu comunicarea
raportului de control, neexistând vreun refuz al M.E.C.T. în acest sens, care
să conducă la aprecierea potrivit căreia i-a fost încălcat reclamantului
dreptul la apărare.
Se precizează faptul că
ministerul era obligat, raportat la prevederile Ordinului M.E.C.T. nr. 1223/2007
să comunice rezultatul evaluării, ceea ce a și făcut, iar comunicarea
raportului nu era obligatorie, realizându-se doar la cerere.
În mod nelegal a fost
anulat Ordinul nr. 2683/2007 pornind de la raționamentul că: acesta a fost emis
în baza notei nr. 17936/2007, iar anularea acesteia are drept consecință
anularea ordinului.
Instanța trebuia să
verifice dacă acest act administrativ individual a fost emis cu respectarea
prevederilor legale după ce se constata ca fiind îndeplinită cerința formulării
plângerii prealabile.
Intimatul - reclamant a
depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită respingerea
recursului ca nefondat, arătând în esență că a îndeplinit procedura prealabilă;
adresa nr. 17936/2007 în mod corect a fost apreciată ca fiind act administrativ
și anulată de prima instanță; măsura revocării sale din funcție este nelegală
și netemeinică.
Analizând recursul formulat
în raport de prevederile art. 304
1
, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
de motivele invocate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, Înalta
Curte apreciază că acesta este fondat.
Potrivit art. 24 alin. (6)
din Legea nr. 128/1997
numirea inspectorului școlar
general, a inspectorului școlar general adjunct și a directorului casei
corpului didactic se face prin ordin al ministrului, iar eliberarea din funcție
se face de cei ce au dispus numirea, conform art. 31 din aceeași lege.
Ordinul nr. 2683/2007 emis
de recurentul-pârât îndeplinește cerințele prevăzute de legiuitor în art. 2
alin (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi caracterizat ca fiind act
administrativ individual.
Ca urmare a emiterii
acestuia intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția de inspector general
adjunct al Inspectoratului Școlar Mureș, încetându-i raporturile de serviciu în
această funcție.
Dispozițiile art. 106 alin. (1) din Legea nr.
188/1999
prevăd că în
ca
zul
în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public
le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de
contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat
sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele
prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările
ulterioare
.
Întrucât acest Ordin cu nr. 2683/2007
a produs efecte juridice în ceea ce privește încetarea raporturilor de
serviciu, se impunea ca procedura prealabilă să fie formulată în condițiile art.
7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 împotriva acestui ordin în termen de 30 zile
de la data comunicării.
Deși instanța de fond reține că nu
s-a făcut dovada înregistrării plângerii prealabile împotriva Ordinului nr. 2683/2007
în mod greșit a respins excepția lipsei acesteia.
Nu se poate considera îndeplinită
procedura prealabilă în cazul în care, anterior sesizării instanței cu acțiunea
în anularea Ordinului nr. 2683/2007, reclamantul a contestat rezultatul
evaluării concretizat în acordarea calificativului „nesatisfăcător”, iar
acestei contestații i s-a răspuns prin adresa nr. 17936/2007 întrucât, prin
adresa menționată nu s-a dispus eliberarea din funcție a intimatului-reclamant,
deci nu a avut ca efect încetarea raporturilor de serviciu ale acestuia.
Potrivit art. 109 alin. (2) C.
proc. civ. coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă
administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la
acțiune în contencios administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele și
condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii.
Adresa din 20 noiembrie 2007
a cărei anulare s-a solicitat și s-a dispus de prima instanță este anterioară
Ordinului nr. 2683/2007 de eliberare din funcție.
Prin aceasta s-a comunicat răspunsul
la solicitarea reclamantului de a se reanaliza punctajul și calificativul
acordat.
Instanța de fond, cu toate
că a reținut că prin această ”notă” a fost menținut calificativul
“nesatisfăcător” în mod greșit a încadrat acest act în categoria actelor
administrative.
Adresa menționată nu poate
fi apreciată ca fiind un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 alin.
(1) litera c) din Legea nr. 554/2004 deoarece nu exprimă o manifestare
unilaterală de voință a autorității emitente, susceptibilă de a da naștere, modifica
sau stinge raporturi juridice prin ea însăși, ci numai Ordinului nr. 2683/2007
de eliberare din funcție emis de cel căruia legiuitorul i-a conferit această
competență prezintă relevanță sub aspectul încetării raporturilor de serviciu
ale reclamantului pentru funcția deținută.
Este adevărat că, urmare a
raportului de evaluare și a notei înregistrate la M.E.C.T. prin care s-a
acordat acest calificativ, fiind respinsă și contestația împotriva
calificativului prin adresa din 20 noiembrie 2007, s-a dispus eliberarea din
funcție a reclamantului. Însă, adresa contestată este o operațiune
administrativă premergătoare emiterii ordinului de eliberare din funcție,
întrucât, luată separat nu stinge raporturi juridice.
Prin urmare această adresă,
nefiind act administrativ, nu poate fi supusă cenzurii instanței de contencios
administrativ, astfel că în mod greșit s-a dispus de prima instanță anularea
acesteia în raport de considerentele expuse în cuprinsul hotărârii recurate.
Instanța de fond putea
realiza o analiză a legalității și temeiniciei Ordinului nr. 2683/2007 de
eliberare din funcție, după ce constata îndeplinirea cerințelor prevăzute de art.
7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Așa cum s-a reținut anterior
nu a fost formulată plângere prealabilă împotriva acestui ordin, astfel că
neîndeplinirea acestei condiții obligatorii are ca efect inadmisibilitatea
acțiunii și implicit, face de prisos o analiză pe fond a legalității și
temeiniciei ordinului contestat.
În concluzie, având în
vedere cele reținute anterior, cât și prevederile art. 312 alin. (1) teza I,
coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va
admite recursul formulat, se va casa sentința atacată și în fond se va respinge
acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
pârâtul M.E.C.T. (în prezent M.E.C.I.) împotriva sentinței civile nr. 71 din 25
iunie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și,
în fond, respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 ianuarie 2009.