ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1297/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19.06.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu Guvernul României, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a solicitat, ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării parțiale a H.G. nr. 354/2018 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 1/2016, publicată în M. Of. nr. 442/25.05.2018, în ceea ce privește dispozițiile pct. 91.

Prin Sentința civilă nr. 3441 pronunțată în data de 09 august 2018, Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. (în continuare B.), solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și rejudecarea în fond a litigiului dedus judecății, în sensul admiterii cererii de suspendare, astfel cum a fost formulată, invocând dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. (2) coroborat cu dispozițiile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 arătându-se faptul că soluția de respingere a cererii de suspendare este nelegală prima instanță refuzând să realizeze o cercetare la nivelul aparenței a argumentelor invocate de recurentul-reclamant.

Se arată că prima instanță nu a analizat la nivelul aparenței nelegalitatea vădită a dispozițiilor pct. 91 din H.G. nr. 354/2018 în raport cu interpretarea de speță dată de CJUE și de interpretarea problemei de drept dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că nu a analizat argumentele invocate în susținerea cererii de suspendare, fapt care reprezintă o derogare de dreptăți în sensul dispozițiilor art. 5 alin. (2) și (3) din C. proc. civ.

Faptul că prin pct. 91 din H.G. nr. 354/2018 se exclud din sfera TVA remunerațiile pentru copia privată dar se includ în sfera TVA toate celelalte categorii de remunerații, inclusiv remunerația cuvenită artiștilor interpreți și executanți pentru radiodifuzarea sau comunicarea publică a înregistrărilor sonore conținând fixarea prestațiilor artistice ale acestora, este de vădită contradicție cu deciziile menționate mai sus care au interpretat Directiva 2006/112/CE.

Prin urmare, instanța de suspendare se află în fața unei contradicții evidente punctuale între soluția legislativă românească de rang interior H.G. nr. 354/2018 și soluția specifică dreptului european și a instanțelor române (chiar dacă formal acestea s-au pronunțat în temeiul altei legii, noua lege preluând în aspectele relevante formularea legii vechi).

Al treilea aspect de nelegalitate vizează încălcarea dispozițiilor art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004 respectiv apărarea asupra neîndeplinirii condiției existenței unei pagube iminente.

Recurentul-reclamant arată că existând contradicții de interpretare privind plata TVA-ului aferent comisionului recurentului-reclamant trebuia să plătească TVA aferent comisionului de gestiune fapt de natură a produce o pagubă materială importantă.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare însoțit de acte care se combat argumentele expuse în întâmpinare - dosar recurs.

Analizând recursul declarat în raport de motivul de recurs invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și de aspectele de nelegalitate invocate în cadrul acestui motiv de recurs, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că recursul este nefondat.

În cauză nu poate fi reținut refuzul pretins nelegal al primei instanțe, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (.2 și 3 din C. proc. civ. de a judeca cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Faptul că prima instanță a respins cererea de suspendare plecând de la definiția cazului bine justificat astfel cum rezultă din art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 nu reprezintă un refuz de judecare al primei instanțe.

Prima instanță a apreciat că în cauză aspectele de nelegalitate invocate nu reprezintă motive vădite de nelegalitate legate de starea de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar analizarea lor în concret presupune analiza pe fond a actului administrativ a cărei anulare se solicită respectiv a H.G. nr. 354/2018.

Al doilea aspect de nelegalitate, care privește prima condiție a unei cereri de suspendare respectiv condiția cazului bine justificat prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004, nu este fondat în cauză în mod corect prima instanță apreciind prin raportare la probele administrate în cauză că nu există vădite aspecte de nelegalitate ale H.G. nr. 354/2018 respectiv pct. 91.

H.G. nr. 354/2018 reprezintă un act administrativ cu caracter normativ tehnic emis pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal aprobat prin H.G. nr. 1/2016.

Critica acestui act administrativ cu caracter normativ și motivul vădit de nelegalitate invocat în ceea de suspendare și reiterat în recurs privește faptul că H.G. nr. 354/2018 respectiv dispozițiile pct. 91 sunt în contradicție cu practica CJUE și a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la regimul TVA aplicabil în ceea ce privește remunerația colectată de organismele de gestiune colectivă, altele decât cea pentru copia privată.

Curtea analizând critica din recurs vizând aprecierea ca nefondate a condiției existenței unui caz bine justificat o apreciază ca nefondată deoarece criticile la adresa actului administrativ cu caracter normativ, în raport de caracterul strict tehnic al acestuia nu sunt apte să conducă la răsturnarea prezumției de legalitate.

Clarificarea aspectelor de nelegalitate privind regimul TVA aplicabil și verificarea respectării de către H.G. nr. 354/2018 a jurisprudenței CJUE și Înalta Curte de Casație și Justiție pe cazurile de speță invocate țin de fondul cauzei având ca obiect anularea H.G. nr. 354/2018 și nu poate fi reziliată pe calea sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Ambele părți formulate cu privire la conținutul și legalitatea H.G. nr. 354/2018 critici și respectiv apărările care exced unei verificări care poate fi realizată în cadrul unei cereri de suspendare, în cauză neputându-se reține existența unei vădite nelegalități de natură a justifica suspendarea executării ca măsură de excepție.

În ceea ce privește al treilea aspect de nelegalitate privind existența unei pagube iminente astfel cum este definit în art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat neîndeplinirea acestei condiții. În cazul suspendării ambelor condiții trebuie îndeplinite în mod cumulativ în cauză neexistând probat existența unui risc iminent de vătămare al recurentului-reclamant.

Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 3441 din 09 august 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2019.

GGC - ED