ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 981/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21 iulie 2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea art. 2 alin. (1) lit. c), d) și e) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 567/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 130/2015.

La data de 24 octombrie 2016, reclamanta a solicitat suspendarea judecății cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68

5

alin. (2) din Legea nr. 567/2004, invocată în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului București, care a dispus trimiterea excepției la Curtea Constituțională.

Prin Sentința nr. 3483 din 11 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a judecății cauzei, ca neîntemeiată și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., pentru motive pe care le-a încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Guvernul României a formulat note scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin rezoluția întocmită la data de 03 februarie 2017, s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante obligația de a timbra cererea de recurs cu suma de 100 RON, sub sancțiunea nulității cererii, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, obligație care i-a fost adusă la cunoștința părții la data de 07 februarie 2017.

La data de 20 februarie 2019, printr-un email transmis la dosar, recurenta-reclamantă a comunicat instanței că nu mai susține recursul formulat, în raport de soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate invocată în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului București și, prin urmare, înțelege să nu mai completeze taxa judiciară de timbru.

Examinând excepția nulității recursului pentru netimbrare, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În speță, se reține că, deși recurentei-reclamante i-a fost adusă la cunoștință obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, datorată conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, partea nu și-a îndeplinit obligația menționată, devenind astfel incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

De altfel, prin înscrisul aflat la dosarului, recurenta-reclamantă a arătat că înțelege să nu mai timbreze cererea de recurs, având în vedere soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea Constituțională asupra excepției de neconstituționalitate ridicată în Dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului București.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, constatând că recursul nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 496 raportat la art. 486 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 3483 din 11 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT