ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3606/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3606/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu Guvernul României, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor O.U.G. nr. 57/2019, până la soluționarea acțiunii de fond.
1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin sentința civilă nr. 386 din 13 august 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamant ca inadmisibilă. Instanța a admis cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României formulată de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.
II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că cererea de recurs nu este timbrată legal, așa cum prevăd dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, în conformitate cu motivele de casare invocate în susținerea recursului, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., cerințe a căror neîndeplinire este sancționată cu nulitatea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cereri neevaluabile în bani cererea de recurs se taxează cu 100 RON."
Potrivit art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".
Din actele dosarului rezultă faptul că, în procedura de regularizare a recursului, Înalta Curte a dispus citarea recurentului cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei dovada taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, însă până la această dată recurentul nu a depus taxa judiciară de timbru datorată.
Dispozițiile art. 486 alin. (2) prevăd faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar dispozițiile alin. (3) prevăd că "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
În consecință, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 386 din 13 august 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iulie 2020.