ÎCCJ, decizie (scj.ro #84768)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84768) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Principiul

contradictorialității în procedura administrării probelor. Încălcare.

Consecințe.

Convenția Europeană a

Drepturilor, art. 6

Codul de procedură

civilă, art. 261 pct. 5

Pentru asigurarea

respectării exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor,

nicio măsură  nu poată fi  dispusă de  instanță fără a fi

fundamentată pe mijloace  de probă administrate  în

cursul   judecății și care  au  făcut   obiectul

unei  dezbateri contradictorii,  în care fiecare  parte  a

avut posibilitatea  să-și exprime  punctul de  vedere  cu

privire la  fiecare  probă admisă  de  către

instanță.

Din această perspectivă, înlăturarea tuturor cererilor de probatorii ale

unei părți, fără a  motiva propriu-zis,  cu  claritate

și  pertinență, măsura  astfel dispusă, în special  pentru a

demonstra că nu este  încălcat  dreptul la un proces echitabil, face

ca hotărârea astfel pronunțată să fie nelegală, impunându-se - pentru respectarea

principiilor ce guvernează desfășurarea procesului civil, inclusiv din

perspectiva asigurării dreptului părților la dublul grad de jurisdicție –

soluția casării cu trimitere.

Decizia nr. 413 din 29

ianuarie 2013

Notă:

Instanța a avut în vedere dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865, în

forma actualizată, aflat în vigoare la data introducerii acțiunii.

1.Circumstanțele cauzei. Cadrul  procesual

Prin acțiunea formulată, reclamanta S.C. MM SRL a solicitat

desființarea deciziei nr.14.324/ 08.07.2010 a Ministerului Agriculturii și

Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin

care s-a soluționat contestația formulată de petentă (fosta S.C. S S.R.L.) și

suspendarea executării actului administrativ fiscal atacat.

În  motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că intimata

a stabilit în sarcina sa un debit de 4.832.592,72 lei, prin procesul-verbal de

constatare din data de 11.05.2010, la sesizarea Oficiului pentru Luptă

Antifraudă (OLAF), dar nu este de acord cu constatările și aspectele reținute

de OLAF.

Petenta a mai invocat faptul că aceiași funcționari care le-au

dat avizele pentru derularea contractului au fost cei care îi fac răspunzători

în situația în care sesizarea OLAF ar fi întemeiată, precum și faptul că a

respectat cu rigurozitate toate procedurile pentru achizițiile de utilaje

necesare retehnologizării și modernizării.

Prin întâmpinare, intimata a arătat că emiterea procesului

verbal de constatare nr. 9226/12.05.2010 s-a făcut de către APDRP,  urmare

a încălcării dispozițiilor din contractul de finanțare și implicit

nerespectării prevederilor din Ghidul Solicitantului, Măsura 1.1. -

îmbunătățirea prelucrării si marketingului produselor agricole si piscicole

,

prevederi avute în vedere de beneficiar și impuse acestuia încă de la

întocmirea cererii de finanțare și a documentelor aferente acesteia în vederea

semnării contractului de finanțare menționat.

2.Soluția  instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 1199 din  28 februarie 2011,

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a

respins cererea formulată de reclamanta S.C. MM SRL, prin administrator

judiciar RA S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți Pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit, ca nefondată.

Pentru  a pronunța această soluție, instanța de fond a

reținut, sub aspectul cererii de suspendare a executării, că aceasta este

inadmisibilă, în condițiile neachitării cauțiunii fixate, conform art. 215

alin.2 Cod procedură fiscală; cauțiunea a fost fixată spre minim, ținând cont

de situația de insolvență a petentei, cu toate că suma contestată este foarte

mare și, cu toate acestea, cauțiunea nu s-a achitat.

Pe fondul cererii, instanța a constatat că petenta a primit

finanțare nerambursabilă din partea intimatei în baza contractului nr. C

1.1214173400038/ 07.03.2005 (75% din partea CEE, iar 25% din partea statului),

ambele componente fiind gestionate de MFP conform O.U.G. nr. 63/1999, că banii

erau acordați pentru

Proiectul  Retehnologizarea și modernizarea abatorului

și procesare carne din localitatea M, jud. S

, iar OLAF a sesizat

nerespectarea clauzelor contractului de finanțare și a recomandat recuperarea

integrală a fondurilor comunitare acordate, procedura de recuperare fiind

demarată de intimată conform O.G. nr. 79/2003, privind controlul și recuperarea

fondurilor comunitare, emițându-se actele contestate de petentă. S-a reținut că

au existat indicii de fraudă cu privire la procedura de achiziție a

echipamentelor abatorului din Germania.

Instanța de fond a reținut că din cuprinsul

procesului-verbal de constatare atacat de petentă a rezultat clar că OLAF a

recomandat inițierea procedurii de recuperare a fondurilor, indiferent de

rezultatul anchetei DNA, fiind suspiciuni de nereguli grave, respectiv prezentarea

unor documente false în cadrul unei proceduri de selecție de oferte.

Curtea a apreciat că standardul impus de H.G. nr.1306/2007 este

foarte înalt, fiind suficiente nereguli ce constituie “suspiciuni de fraudă”,

or în cauză nimeni nu poate să conteste faptul că OLAF și Biroul Vamal din

Munchen au avansat indicii de nereguli și suspiciuni de fraudă la achiziție.

Aceasta apare cu evidență, întrucât Biroul Vamal din Munchen a arătat că firma

H este birou de arhitectură și  nu se ocupă cu comercializarea mașinilor.

S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate că,

atâta timp cât au apărut suspiciuni de fraudă, iar art. 5 din H.G. nr.1306/

2007 permite recuperarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli care

constituie în același timp și suspiciuni de fraudă, se consideră că intimata a

procedat legal.

S-a apreciat de către instanță că H.G. nr.1306/2007 nu impune

existența unei hotărâri judecătorești de condamnare sau a unor

rechizitorii ale DNA, fiind suficiente suspiciunile de fraudă, constatate de

autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare.

Deși petenta a solicitat proba cu expertiză, Curtea de apel a

apreciat că această probă este nerelevantă, în raport de adresele OLAF

(reluate în procesul-verbal), prin care s-a reținut că petenta ar fi comis

infracțiuni în conformitate cu legislația națională, OLAF comunicând toate

informațiile către DNA pentru a lua în considerare deschiderea unei anchete

penale, recomandând și demararea procedurii administrative de recuperare a

tuturor fondurilor decontate în cadrul acestui proiect, indiferent de

rezultatul anchetei DNA, întrucât consideră că există dovezi suficiente că s-a

produs o neregulă gravă, respectiv prezentarea de documente false în cadrul

unei proceduri de selecție de oferte.

recurenta-reclamantă

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs

reclamanta S.C. MM SRL, prin administrator judiciar RA S.P.R.L. Sibiu,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Invocând ca temei legal al căii de atac exercitate

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.5, 8 și 9 precum și

dispozițiile  art. 304

1

Cod procedură civilă,

recurenta-reclamantă  a  solicitat, în principal, urmare

admiterii  recursului declarat, casarea  hotărârii primei instanțe și

trimiterea  cauzei spre  rejudecare  în fond, pentru

suplimentarea materialului probator cu înscrisuri și expertize, probe respinse

de instanța de fond, conform art. 304 pct.5.

În subsidiar, recurenta-reclamantă,  a solicitat

potrivit  art.304 pct.8 și 9  Cod procedură civilă, admiterea

recursului, modificarea  în tot a sentinței  și admiterea

contestației  în sensul  solicitat, al  anulării deciziei nr.

14.324/8.07.2010 și a Procesului verbal nr.9226/ 12.05.2010, cu consecința

exonerării sale de  la plata sumei  de  4.832.592,72 lei.

Prin motivele de recurs dezvoltate, în esență, au fost

înfățișate următoarele  critici  față de  hotărârea  primei

instanțe:

-hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea formelor de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, de art.105 Cod procedură civilă,

sens în  care se atacă ca nelegală și  încheierea  de

ședință  din  11 februarie  2011 prin care  au fost

respinse  probele  solicitate, respectiv înscrisuri, expertiză

contabilă și proba cu  expertiza  grafologică, instanța  fiind,

în aprecierea recurentei, total  lipsită de rol  activ, ceea ce

a condus la  pronunțarea  unei  soluții  nelegale;

- în cadrul probei cu  înscrisuri, a fost  nesocotită

cererea  de depunere la dosar a întregii documentații ce a stat la

baza  proiectului SAPARD, cu atât mai mult  cu cât a fost

contestată traducerea documentelor și a fost respinsă  și  cererea de

desemnare  a  unui traducător autorizat, conform  art. 141 Cod

procedură civilă;

-în lipsa probelor  a căror  administrare nu a

fost  încuviințată, instanța de fond a pronunțat  hotărârea

fără a fi cercetat fondul cauzei;

-pe fondul cererii de  anulare  a  actelor

administrative atacate, instanța a  făcut o  greșită

aplicare  și interpretare  a  prevederilor  legale

incidente, cu referire specială la  art.2 pct.2 din HG nr 1306/2007,

apreciind eronat  că  dreptul de  ascultare  al

petentei  este  asigurat   prin accesul la justiție, deși

principiul consacrat  de  Codul de  procedură fiscală și transpus

inclusiv în normele de  aplicare a Ordonanței Guvernului nr.79/2003 este

acela al convocării  și  ascultării  persoanei controlate;

-nu s-a avut  în vedere că  procesul

verbal  nr. 9226/12.05.2010 a  fost  încheiat  cu

încălcarea   prevederilor  art.2 lit.g) din O.G.

nr.79/2003, acordându-se valoare absolută recomandărilor  OLAF, în

lipsa  unei  evaluări  complete, cuprinsă  într-un raport

final de control;

-dispunând recuperarea  integrală a  fondurilor, a

fost  încălcat  principiul proporționalității

sancțiunilor  administrative, statuat  în  legislația comunitară

care   obligă autoritățile  competente să  aplice

sancțiuni proporționale cu gravitatea  greșelilor, a neregulilor sau

a  fraudei;

- nu s-a avut în vedere împrejurarea că în conținutul

procesului verbal de constatare nu a fost  indicat  temeiul  de

drept  care justifică  măsura  stabilirii  în

sarcina   Beneficiarului  a obligației de a suporta sumele, deși

o atare mențiune era  obligatorie;

- nu au  fost arătate și redate  prin  actele

de  control nici contextul  în care s-au produs

neregulile  și nici măcar nu s-a  arătat  care sunt

respectivele  nereguli;

-instanța de fond nu a  analizat nici modalitatea de

derulare  a  procedurii de selecție, apreciind  ca pertinentă

simpla  declarație a unui  ofertant necâștigător  al

licitației.

4.Procedura de  soluționare a  recursului

Intimata Agenția de Plăți pentru  Dezvoltare  Rurală

și Pescuit (APDRP) a formulat întâmpinare la motivele de recurs ale

recurentei-reclamante, solicitând, în esență,  respingerea

recursului declarat  ca  nefondat și menținerea  ca temeinică și

legală  a hotărârii atacate.

În contextul unei  detaliate prezentări a

situației  generale, intimata-pârâtă a  arătat că nerespectarea

clauzelor  contractului de finanțare nr. C1.1214173400038/7.03.2005 de

către recurenta-reclamantă a fost  semnalată  de  către

Oficiul European de  Luptă Antifraudă  (OLAF), instituție

care  a  și recomandat recuperarea  integrală a fondurilor

comunitare acordate în cadrul acestui contract.

În fine, s-a mai arătat că motivele de  recurs sunt

neîntemeiate, instanța de fond  în mod corect  a  respins

probele  solicitate  ca nefiind  utile și  pertinente

în  soluționarea   cauzei, după cum  a realizat  și o

corectă  interpretare  și aplicare  a prevederilor  legale

incidente.

În cursul  soluționării recursului, în condițiile art.305

teza a II-a Cod procedură civilă au fost depuse la dosar de către

recurenta-reclamantă înscrisuri, respectiv corespondențe purtate între DLAF și

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, rezoluția din 8 februarie 2012

de  neîncepere  a urmăririi penale față de numitul FN sub

aspectul  săvârșirii  infracțiunilor prevăzute de  art.18

1

alin.1, 3 din Legea nr.78/2000 și alte acte apreciate ca relevante.

La data de  27  noiembrie  2012

intimata-pârâtă  a depus la   dosar  Raportul  final

întocmit  de  OLAF (filele 101-329 dosar recurs), comunicat

și  părții  recurente.

5.Soluția  și considerentele  Înaltei Curți

Examinând  sentința atacată prin prisma  criticilor  ce i-au

fost  aduse, față de  actele și  lucrările  dosarului, dar

și  prin  prisma   apărărilor și a probelor administrate în

etapa soluționării recursului, Înalta Curte  reține că  recursul de

față  este  întemeiat  în  sensul și  pentru

considerentele în continuare  arătate.

Instanța de fond a fost investită cu acțiunea recurentei-reclamante  prin

care  aceasta a  solicitat  desființarea  deciziei

nr.14324/ 8.07.2010 emisă  de autoritatea intimată și exonerarea  de la

plata  sumei de 4.832.592,72 lei  stabilită  în sarcina sa

prin  procesul verbal  de constatare  din  11 mai

2010, la  sesizarea  OLAF.

Prin  sentința atacată a fost respinsă  ca nefondată acțiunea

reclamantei, judecătorul  fondului  apreciind   că

actele atacate au fost legal  emise  întrucât, indiferent de

rezultatul   anchetei  DNA, suspiciunile  unor

nereguli grave  au fost  demonstrate.

Totodată, prin sentința atacată, s-a considerat că probele  solicitate

de  reclamantă, cu referire specială  la expertizele  de

specialitate, sunt  nerelevante  față de  suspiciunile

de  fraudă constatate  de  autoritățile cu competențe

în  gestionarea fondurilor  comunitare.

Înalta Curte reține  temeinicia criticilor  recurentei

strict  din perspectiva art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului vizând respectarea exigențelor impuse de principiul

contradictorialității și în considerarea probelor noi  administrate

în  etapa  recursului, probe  pe care  recurenta-reclamantă

nu a avut, în mod  obiectiv, posibilitatea de  a le

combate  în orice mod.

Or, exigența  fundamentală a contradictorialității  impune  ca

nicio măsură  să nu fie  dispusă de  instanță fără a fi

fundamentată pe mijloace  de probă administrate  în

cursul   judecății și care  au  făcut   obiectul

unei  dezbateri contradictorii,  fiecare  parte

având  posibilitatea  de a-și exprima  punctul de

vedere  cu privire la  fiecare  probă admisă  de

către  instanță.

Din această perspectivă Înalta Curte  reține,  pe de o parte,

că prima instanță, cu nesocotirea prevederilor art.261 pct.5 Cod procedură

civilă a înlăturat toate cererile de probatorii ale

reclamantei-recurente, fără a  motiva propriu-zis,  cu

claritate  și  pertinență măsura  astfel dispusă, în

special  pentru a demonstra că nu este  încălcat  dreptul la un

proces echitabil.

Pe de altă parte, în respectarea aceluiași principiu, Înalta Curte, în temeiul

art.312 alin.3 teza a II-a Cod procedură civilă  a apreciat că se impune

casarea  hotărârii cu trimiterea cauzei spre  rejudecare în vederea

luării în  considerare a  probelor  noi administrate

de  pârâta intimată în recurs  și pe care  recurenta, în

mod  efectiv nu a avut posibilitatea de a le  combate eventual,

și/sau de a–și  formula un  punct de vedere în apărare.

Așa fiind, casarea  cu trimitere corespunde unei  nevoi reale de a se

respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire

directă la principiul contradictorialității și totodată este impusă de

necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la

dublul grad de  jurisdicție.

Instanța de rejudecare este datoare să  pună în discuția părților și

probele noi administrate, statuând motivat  și argumentat  asupra

oricăror  cereri de suplimentare a probatoriului raportat

desigur  la  utilitatea  și  pertinența  acestora și

să analizeze  și celelalte  motive  de  recurs ale

recurentei, ce  vizează  fondul cauzei, ca apărări de fond.