ÎCCJ, decizie (scj.ro #83435)

Contract de concesiune . Licitație publică deschisă În speță , potrivit dispozițiilor art.13-20 din Legea nr.219/1998 privind procedura concesiunii prin licitație publică deschisă , a hipodromului Ploiești , ajunsă în etapa a II a, după deschiderea plicurilor exterioare , comisia de evaluare trebuia să continue licitația fără a mai ține seama că în urma deschiderii plicurilor interioare , unul din cei doi ofertanți este descalificat și licitația ar continua cu o singură ofertă . Analizând fondul litigiului și relevanța datelor din plicul interior care a dus la descalificarea unuia din cei doi ofertanți , precum și solicitările concedentului cuprinse în instrucțiunile privind concesionarea Hipodromului Ploiești , ICCJ a decis trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești . ( Secția comercială , decizia nr.1416 din 11 aprilie 2006) Reclamanta I. & C.S.p.A . Roma a cerut în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Ploiești să se constate îndeplinite condițiile legale privind licitația pentru atribuirea contractului de concesionare a Hipodromului Ploiești , din data de 17 martie 2004, pârâtul să fie obligat să încheie contractul de concesiune , totodată să fie obligat prin comisia de evaluare ,

organizare și desfășurare a licitației să declare câștigătorul licitației din 17 martie 2004 privind atribuirea contractului de concesiune . Prin sentința nr.1730 din data de 10 noiembrie 2004, Tribunalul Prahova , Secția comercială a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată . Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Ploiești , Secția Comercială și de Contencios Administrativ , prin decizia nr.109 din data de 5 aprilie 2005, în sensul schimbării în tot a sentinței fondului și admiterii acțiunii precizate ,cu obligarea pârâtului la continuarea licitației și desemnarea câștigătorului . Instanța de control a reținut că anularea licitației , după examinarea plicurilor externe și interne este nelegală , întrucât încalcă dispozițiile art.17-20 din Legea nr.219/1998 și H.G . nr.216/1999.

Împotriva acestei decizii , Consiliul Local al Municipiului Ploiești a declarat recurs, pentru motivele prevăzute în art.304 pct.8,9 și 10 C. proc.civ ., cerând menținerea hotărârii pronunțată de instanța fondului ca legală și temeinică . Reclamantul B. I. V. a cerut prin acțiunea din 1 septembrie 2004, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Ploiești , să se dispună anularea procesului verbal din 15 aprilie 2004 și desemnarea câștigătorului licitației publice , organizată pentru concesionarea Hipodromului Ploiești ; iar în subsidiar , obligarea pârâtului la finalizarea licitației publice din 17 martie 2004 prin evaluarea ofertelor , desemnarea câștigătorului și întocmirea contractului de concesiune , sub sancțiunea de daune cominatorii de un milion de lei pe zi de întârziere . Tribunalul Prahova , Secția comercială , prin sentința nr.1729 din 10 noiembrie 2004 a respins acțiunea ca nefondată . Curtea de Apel Ploiești , Secția Comercială și de Contencios Administrativ prin decizia nr.112 pronunțată la data de 7 aprilie 2005 a admis apelul declarat de reclamantul B.I.V . împotriva sentinței fondului pe care a schimbat -o în tot și a admis acțiunea ,

a anulat procesul verbal din 15 aprilie 2004 al comisiei de evaluare și a obligat pârâtul prin comisia de evaluare să finalizeze licitația din 17 martie 2004 în vederea concesionării terenurilor și construcțiilor aferente Hipodromului Ploiești . Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Ploiești a declarat recurs și împotriva acestei decizii pentru motivele prevăzute în art.304 pct.8 ,9 și 10 C. proc.civ . , reiterând argumentele și dezvoltările ce fac obiectul recursului declarat împotriva deciziei nr.109 din 15 aprilie 2005 a Curții de Apel Pitești . Prin încheierea de ședință din 31 martie 2006, Înalta Curte a dispus în temeiul art.164 C.proc.civ . conexarea celor două recursuri , constatând că în raport cu părțile , obiectul și cauza , între cele două pricini există o strânsă legătură . Înalta Curte a admis recursurile conexe și a casat deciziile atacate – nr.109/5 aprilie 2005 și nr.112/7 aprilie 2005 – cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești , Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

La stabilirea competenței secției de contencios administrativ și fiscal, s-au avut în vedere dispozițiile art.27 2 (3) din Legea 219/1998 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.528/2004 cu referire la art.725 (2) C.proc.civ , potrivit cărora în caz de casare cu trimitere spre rejudecare , dispozițiile legii noi privitoare la competență sunt pe deplin aplicabile , precum și dispozițiile tranzitorii reglementate de art.27 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ . La data sesizării Tribunalului Prahova , ca primă instanță , ( în septembrie 2004) Legea nr.528/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr.219/1998 și Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ , care stabilesc competența instanțelor de contencios administrativ în litigiile privind concesiunile , nu erau în vigoare , fiind publicate în Monitorul Oficial nr.1153 din 7 decembrie 2004. În cauză , între reclamantă și pârât , s-a încheiat contractul de concesiune din 9 septembrie 2005, prin urmare , după intrarea în vigoare a legilor de modificare a competenței , iar pârâtul a formulat și o cerere de întoarcere a executării în sensul desființării contractului de concesiune , cerere asupra căreia instanța de trimitere urmează a se pronunța , și din perspectiva dispozițiilor tranzitorii statuate de art.27 din Legea nr.554/2004,

competența aparține instanței de contencios administrativ . În consecință au fost admise ambele recursuri conexe formulate de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Ploiești .