ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 147/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 8570/2002,reclamanții G.I., Ș.O. și G.M.S. în contradictoriu cu Consiliul Județean Prahova - Comisia pentru analiza și rezolvarea întâmpinărilor, au solicitat anularea hotărârii nr. 1/10 octombrie 2002 a Comisiei, întrucât în urma exproprierii suprafeței de 12.390,00 mp situat în Ploiești, s-a fixat 4 USD/mp., respectiv 49560 USD, suma fiind foarte mică în raport de valoarea terenului situat în zona II-a a orașului. Prin sentința civilă nr. 18/7 februarie 2003, s-a admis contestația s-a anulat hotărârea nr. 1 din 10 octombrie 2002 și a obligat Consiliul Județean Prahova la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată către contestatori.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere: Cu privire la cuantumul despăgubirilor expropriații ca și expropriatorii nu au ajuns la un acord privind propunerea de despăgubire a contestatorilor astfel încât aceștia au formulat acțiune în contencios administrativ conform art. 20 din Legea nr. 33/1994. Dat fiind dezacordul părților contestația a fost privită ca întemeiată, astfel că a fost admisă, cu consecința anulării hotărârii nr. 1/2002. Impotriva sentinței au declarat recurs Consiliul Județean Prahova și Consiliul local al municipiului Ploiești. Consiliul Județean Prahova, a criticat sentința astfel: In cuprinsul sentinței nu sânt arătate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cu privire la soluția adoptată.

Consiliul Local al Municipiului Ploiești a criticat sentința după cum urmează: Procesul-verbal de evaluare a constat într-un set de proceduri coerente și ordonate ce au avut în vedere natura, calitatea, valoarea și utilitatea terenului fiind apreciată valoarea de o persoană calificată în domeniu. Raportul de evaluare întocmit de expert la cererea reclamantelor nu a precizat dacă valorile stabilite se referă la domeniul privat sau public, iar scopul efectuării a fost altul decât evaluarea referindu-se la tarifele de închiriere practicate de Primăria Ploiești. Din comisia care a stabilit cuantumul despăgubirilor a făcut parte și un număr de 3 proprietari de imobile prin tragere la sorți din lista de 30 de persoane, înaintată de Direcția impozite și taxe.

Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată: Cu referire la recursul declarat de Consiliul Județean Prahova. Intr-adevăr, potrivit dispozițiunilor imperative cuprinse în art. 261 C. proc. civ. privind conținutul unei hotărâri judecătorești figurează și „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței ca și motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților. In speță instanța nu a motivat în fapt și în drept soluția și nici nu a analizat apărările recurenților pârâți. Așa fiind se va admite recursul se va casa sentința și se va trimite cauza pentru rejudecare la aceiași instanță. Se va admite recursul Consiliului Local al municipiului Ploiești în același sens iar cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere și celelalte motive invocate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de Consiliul Județean Prahova și de Consiliul Local al municipiului Ploiești împotriva sentinței civile nr. 18 din 17 februarie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.