ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3637/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 14 februarie 2007, reclamantul

I.M. i-a chemat în judecată pe pârâții C.Ș.C., SC S.H. SRL Craiova și O.R.C. de

pe lângă Tribunalul Dolj, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va

pronunța, să constate valabilă cesiunea a 170 părți sociale aparținând SC S.H.

SRL.

Totodată, a solicitat

obligarea pârâtului C.Ș.C. la plata sumei de 50.000 dolari SUA, reprezentând

daune conform clauzei penale stabilite în contractul de cesiune.

Prin sentința nr. 3169

din 29 mai 2007, Tribunalul Dolj, secția comercială, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamant și a constatat valabilă cesiunea a 170 părți sociale

deținute de pârâtul C.Ș.C. la SC S.H. SRL către reclamantul Iordache Marius. A

anulat ca netimbrat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului C.Ș.C.

la 50 000 dolari SUA.

Prin decizia nr. 253

din 25 octombrie 2007 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins ca

nefondat apelul declarat de pârâtul C.Ș.C. împotriva sentinței mai sus

menționate.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul C.Ș.C., criticând-o pentru nelegalitate în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Deși la termenul de

astăzi, recurentul a fost citat cu mențiunea de a depune în original dovada

achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 19 lei și timbru judiciar în

valoare de 0,15 lei în original, acesta nu a dat curs dispoziției instanței,

împrejurare în care Înalta Curte a rămas în pronunțare pe excepția de

netimbrare a recursului.

Or, prin art. 1 din

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se

plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de

instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor

art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ în cazul în

care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea

părții se anulează, după caz, ca netimbrată, sau insuficient timbrată.

Constatând astfel că recursul

nu a fost legal timbrat, că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare

conform mențiunii de pe citația emisă pentru termenele de judecată din 9

aprilie, 24 septembrie 2008 și ultimul termen din 3 decembrie 2008, când

procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea

legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează

să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997,

respectiv ale art. 30 pct. 1 și 5 din Normele metodologice de aplicare a legii

și să dispună anularea recursului pârâtului C.Ș.C., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de pârâtul C.Ș.C. împotriva Deciziei nr. 253 din 25 octombrie 2007 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2008.