ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1491/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: A.F.P. Timișoara, a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 27 din 8. Februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în cauza privind procedura insolvenței deschisă împotriva debitoarei SC S.F. SRL. Prin încheierea din 15 mai 2007, Curtea de Apel Timișoara a dispus în temeiul prevederilor art. 155 1 c.proc.civ suspendarea pricinii până la data la care recurenta se va conforma îndatoririlor la care instanța a obligat-o, respectiv de a depune exemplare ale cererii de recurs pentru comunicare. Împotriva încheierii susmenționate, creditoarea a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și 304 1 C. proc. civ. Recurenta susține că în mod eronat instanța a dispus obligarea creditoarei de a depune la dosarul cauzei încă un exemplar al recursului formulat, prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2006 stabilind comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor prin publicare în B.P.I. În aplicarea acestora Ordinul nr. 1692/C/2006 a prevăzut și publicarea cererii de recurs în B.P.I. Prin cererea depusă la 4 martie 2008, recurenta invocă neconstituționalitatea prevederilor art. 244 1 c.proc.civ, susținând că acestea contravin principiului egalității în drepturi convocat de dispozițiile art. 16 și 21 din Constituția României și art. 6 din C.E.D.O. Cererea privind sesizarea Curții Constituționale în legătură cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 244 1 C. proc.

civ va fi respinsă ca nepertinentă. Dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 stabilesc competența Curții Constituționale de a decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei. Prevederile art. 155 1 C. proc. civ statuează sancțiunea neîndeplinirii obligației stabilită de instanță și dat fiind caracterul derogator al acestora față de Secțiunea IV a cap. III Titlul III al C. proc. civ., prevederile art. 244 1 C. proc. civ nu sunt aplicabile, temeiul căilor de atac îndreptate împotriva încheierii de suspendare pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății fiind dat de incidența dispozițiilor art. 268 C. proc.

civ. Recursul este însă nefondat și va fi respins. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a stabilit, pentru satisfacerea creanțelor creditorilor concursuali și egali, norme speciale care se completează însă cu dispozițiile generale C. proc. civ. Astfel, deși art. 2 din actul normativ citat reglementează comunicarea actelor de procedură, acestea nu se pot confunda cu cererile formulate în fața instanțelor judecătorești, care sub sancțiunile prevăzute de cod, sunt obligatorii pentru părți. Așadar, în aplicarea prevederilor art. 113 C. proc. civ. raportate la art. 298 și art. 316 din același cod instanța de recurs a obligat pe recurentă să depună cererea de recurs în atâtea copii câți intimați sunt, iar aceasta a refuzat astfel încât în mod judicios s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 155 1 C. proc.

civ. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca neîntemeiat recursul declarat împotriva încheierii din 15 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de creditoarea D.R.A.O.V. Timișoara împotriva încheierii de la 15 mai 2007 pronunțată în Dosarul nr. 735/59/2007 al Curții de Apel Timișoara ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2008.