ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1491/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

A.F.P. Timișoara, a declarat recurs împotriva

sentinței civile nr. 27 din 8. Februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în

cauza privind procedura insolvenței deschisă împotriva debitoarei SC S.F. SRL.

Prin încheierea din

15 mai 2007, Curtea de Apel Timișoara a dispus în temeiul prevederilor art. 155

1

c.proc.civ suspendarea pricinii până la data la care recurenta se va

conforma îndatoririlor la care instanța a obligat-o, respectiv de a depune

exemplare ale cererii de recurs pentru comunicare.

Împotriva încheierii

susmenționate, creditoarea a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și 304

1

C. proc. civ.

Recurenta susține că

în mod eronat instanța a dispus obligarea creditoarei de a depune la dosarul

cauzei încă un exemplar al recursului formulat, prevederile art. 7 din Legea nr.

85/2006 stabilind comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și

notificărilor prin publicare în B.P.I. În aplicarea acestora Ordinul nr. 1692/C/2006

a prevăzut și publicarea cererii de recurs în B.P.I.

Prin cererea depusă

la 4 martie 2008, recurenta invocă neconstituționalitatea prevederilor art. 244

1

c.proc.civ, susținând că acestea contravin principiului egalității în

drepturi convocat de dispozițiile art. 16 și 21 din Constituția României și art.

6 din C.E.D.O.

Cererea privind

sesizarea Curții Constituționale în legătură cu excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 244

1

C. proc. civ va fi

respinsă ca nepertinentă.

Dispozițiile art. 29 alin.

(1) din Legea nr. 47/1992 stabilesc competența Curții Constituționale de a

decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei.

Prevederile art. 155

1

C. proc. civ statuează sancțiunea neîndeplinirii obligației stabilită de

instanță și dat fiind caracterul derogator al acestora față de Secțiunea IV a cap.

III Titlul III al C. proc. civ., prevederile art. 244

1

C. proc. civ

nu sunt aplicabile, temeiul căilor de atac îndreptate împotriva încheierii de

suspendare pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite

în cursul judecății fiind dat de incidența dispozițiilor art. 268 C. proc. civ.

Recursul este însă

nefondat și va fi respins.

Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței a stabilit, pentru satisfacerea creanțelor

creditorilor concursuali și egali, norme speciale care se completează însă cu

dispozițiile generale C. proc. civ. Astfel, deși art. 2 din actul normativ

citat reglementează comunicarea actelor de procedură, acestea nu se pot

confunda cu cererile formulate în fața instanțelor judecătorești, care sub

sancțiunile prevăzute de cod, sunt obligatorii pentru părți.

Așadar, în aplicarea

prevederilor art. 113 C. proc. civ. raportate la art. 298 și art. 316 din

același cod instanța de recurs a obligat pe recurentă să depună cererea de

recurs în atâtea copii câți intimați sunt, iar aceasta a refuzat astfel încât

în mod judicios s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 155

1

C. proc.

civ.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca neîntemeiat recursul declarat împotriva încheierii din 15 mai 2007

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de creditoarea D.R.A.O.V. Timișoara împotriva încheierii de la 15 mai

2007 pronunțată în Dosarul nr. 735/59/2007 al Curții de Apel Timișoara ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2008.