ÎCCJ, decizie (scj.ro #82494)

Competență materială. Funcționar public. Conflict de muncă Cuprinsul pe materii : Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Competența materială specială. Funcționar public. Conflict de muncă Index alfabetic : Drept procesual civil - Conflict de muncă - Funcționar public - Competență materială specială - Conflict de competență C. proc. civ .: art. 2 pct. 4 Legea nr.188/1999: art. 68, 73 și 89 alin. 1 Legea nr. 53/2003 – C. muncii : art. 68, art. 73 alin. 2, art. 89 alin. 1 În cazul funcționarilor publici, prin excepție, Legea nr. 188/1999 prevede competența funcțională a instanței de contencios administrativ.

Această competență nu este însă atribuită în plenitudine de jurisdicție, printr-o normă generală, ci limitativ, prin norme speciale, pentru conflictele de muncă având ca obiect contestarea sancțiunii disciplinare (art.68), a ordinului sau dispoziției de imputare (art.73 alin. 2) ori a actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu (art.89 alin.1). Orice alte litigii ce constituie conflicte de muncă (în înțelesul art. 281 din C. muncii) sunt de competența instanțelor prevăzute de art.284 alin. (1) din C. muncii, iar nu a instanțelor de contencios. Î.C.C.J., secția civilă, decizia nr. 5149 din 9 septembrie 2004 La 19 septembrie 2003, T.E.

a chemat în judecată Direcția Generală a Vămilor București cerând anularea deciziilor nr. 57 din 21 ianuarie 2002 și nr.1266 din 14 august 2003, emise de pârâtă, prin care a fost reîncadrată ca inspector principal, post aflat în structura Direcției Regionalei Vamale Timișoara, Serviciul juridic contencios, urmărire și încasare a creanțelor bugetare. Totodată, reclamantul a solicitat reîncadrarea în postul de inspector vamal superior la Biroul Vamal Moravița. Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 44 din 2 februarie 2004, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara, cu motivarea că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.220 din 6 aprilie 2004, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Timiș, motivând că litigiul poartă asupra modificării și nu încetării raportului de serviciu al unui funcționar public. Ca atare, potrivit art.89 din Legea nr. 188/1999, excede competenței materiale a instanței de contencios administrativ și, în baza dispozițiilor art. 2 pct.1 lit. b 1 ) C. proc. civ., este dată competența secției civile a Tribunalului Timiș. La rândul său, Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 679 din 3 iunie 2004, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ.

Totodată, constatând existența conflictului negativ de competență între cele două instanțe, în baza art. 21 C. proc. civ. a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a pronunța regulatorul de competență. A reținut, ca temei de drept, incidența în cauză a dispozițiilor art.3 pct.1 C. proc. civ. Competența de judecată aparține Tribunalului Timiș pentru următoarele considerente: Competența materială funcțională (de atribuțiune) determinată, obiectiv, după natura litigiului ori după varii criterii subsidiare, este întotdeauna absolută. Nu mai puțin, atunci când competența este reglementată prin norme speciale, în virtutea lui est strictissimae interpretationis, nu este susceptibilă de extrapolare.

Cât privește conflictele de muncă, art. 284 alin. (1) C. muncii trimite la competența materială stabilită de C. proc. civ. Acest lucru înseamnă că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b 1 ) C. proc. civ., potrivit cărora tribunalele judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. Este adevărat că în cazul funcționarilor publici, prin excepție, Legea nr.188/1999 prevede competența funcțională a instanței de contencios administrativ. Această competență nu-i este însă atribuită în plenitudine de jurisdicție, printr-o normă generală, ci, limitativ , prin norme speciale, pentru conflictele de muncă având ca obiect contestarea sancțiunii disciplinare (art.68), a ordinului sau dispoziției de imputare (art.73 alin.2) ori a actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu (art.89 alin.1).

Ca urmare, în virtutea caracterului absolut al normelor de competență materială funcțională și a lui est strictissimae interpretationis , rezultă că orice alte litigii ce constituie conflicte de muncă (în înțelesul art.281 din Codul muncii) sunt de competența instanțelor prevăzute de art. 284 alin. (1) C. muncii, iar nu a instanțelor de contencios administrativ. În speță, litigiul are ca obiect contestarea modificării raportului de serviciu al unui salariat din autoritatea vamală, considerat funcționar public (art.2, 5 lit. e și pct. II 3 al anexei, din Legea nr. 188/1999, republicată). Întrucât Statutul personalului vamal (adoptat prin O.U.G. nr.10/2004) nu derogă normelor de jurisdicție (enunțate supra), se constată că, în sensul arătat, un asemenea litigiu excede categoriilor de conflicte de muncă date în competența instanței de contencios administrativ.

Ca atare, în primă instanță, competența de soluționare a acestui litigiu, revine, potrivit art.2 pct. 1 lit. b 1 ) C. proc. civ., tribunalului competent teritorial conform art. 284 alin. (2) C. muncii. Așa fiind, s-a stabilit competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Timiș.