ÎCCJ, decizie (scj.ro #82494)

Competență

materială. Funcționar public. Conflict de muncă

Cuprinsul

pe materii

: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Competența

materială specială. Funcționar public. Conflict de muncă

Index alfabetic

: Drept procesual

civil

-

Conflict

de muncă

-

Funcționar

public

-

Competență

materială specială

-

Conflict

de competență

C. proc. civ

.: art. 2 pct. 4

Legea nr.188/1999:

art. 68, 73 și 89

alin. 1

Legea nr. 53/2003

– C. muncii : art.

68,

art. 73 alin. 2, art. 89 alin. 1

În cazul funcționarilor publici, prin

excepție, Legea  nr. 188/1999 prevede competența funcțională a instanței

de contencios administrativ. Această competență nu este însă atribuită în

plenitudine de jurisdicție, printr-o normă generală, ci limitativ, prin norme

speciale, pentru conflictele de muncă având ca obiect contestarea sancțiunii

disciplinare (art.68), a ordinului sau dispoziției de imputare (art.73 alin. 2)

ori a actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de

serviciu (art.89 alin.1). Orice alte litigii ce constituie conflicte de muncă

(în înțelesul art. 281 din C. muncii) sunt de competența instanțelor prevăzute

de art.284 alin. (1) din C. muncii, iar nu a instanțelor de contencios.

Î.C.C.J.,

secția civilă, decizia nr. 5149 din 9 septembrie 2004

La 19 septembrie 2003, T.E. a chemat în judecată Direcția Generală a Vămilor

București cerând anularea deciziilor nr. 57 din 21 ianuarie 2002 și nr.1266 din

14 august 2003, emise de pârâtă, prin care a fost reîncadrată ca inspector

principal, post aflat în structura Direcției Regionalei Vamale Timișoara,

Serviciul juridic contencios, urmărire și încasare a creanțelor bugetare.

Totodată, reclamantul a solicitat reîncadrarea în postul de inspector vamal

superior la Biroul Vamal Moravița.

Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, prin

sentința nr. 44 din 2 februarie 2004, și-a declinat competența în favoarea

Curții de Apel Timișoara, cu motivarea că în cauză sunt aplicabile dispozițiile

art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

prin sentința nr.220 din 6 aprilie 2004, și-a declinat competența în favoarea

Tribunalului Timiș, motivând că litigiul poartă asupra modificării și nu

încetării raportului de serviciu al unui funcționar public. Ca atare, potrivit

art.89 din Legea nr. 188/1999, excede competenței materiale a instanței de

contencios administrativ și, în baza dispozițiilor art. 2 pct.1 lit. b

1

)

C. proc. civ., este dată competența secției civile a Tribunalului Timiș.

La rândul său, Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 679 din 3

iunie 2004, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ. Totodată, constatând existența

conflictului negativ de  competență între cele două instanțe, în baza art.

21 C. proc. civ. a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru a pronunța regulatorul de competență. A reținut, ca temei de drept,

incidența în cauză a dispozițiilor art.3  pct.1 C. proc. civ.

Competența de judecată aparține Tribunalului Timiș pentru

următoarele considerente:

Competența materială funcțională (de atribuțiune) determinată, obiectiv, după

natura litigiului ori după varii criterii subsidiare, este întotdeauna

absolută. Nu mai puțin, atunci când competența este reglementată prin norme

speciale, în virtutea lui

est strictissimae interpretationis,

nu este

susceptibilă de extrapolare.

Cât privește conflictele de muncă, art. 284 alin. (1)   C. muncii

trimite la competența materială stabilită de C. proc. civ. Acest lucru înseamnă

că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b

1

) C. proc.

civ., potrivit cărora tribunalele judecă în primă instanță conflictele de

muncă,

cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.

Este adevărat că în cazul funcționarilor publici, prin excepție, Legea

nr.188/1999 prevede competența funcțională a instanței de contencios

administrativ. Această competență nu-i este însă atribuită în plenitudine de

jurisdicție, printr-o normă generală, ci,

limitativ

, prin norme

speciale, pentru conflictele de muncă având ca obiect contestarea sancțiunii

disciplinare (art.68), a ordinului sau dispoziției de imputare (art.73 alin.2)

ori a actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de

serviciu (art.89 alin.1). Ca urmare, în virtutea caracterului absolut al

normelor de competență materială funcțională și a lui

est

strictissimae  interpretationis

,  rezultă că

orice alte

litigii

ce constituie conflicte de muncă (în înțelesul art.281 din Codul

muncii)

sunt de competența instanțelor prevăzute de art. 284 alin. (1) C.

muncii, iar nu a instanțelor de contencios administrativ.

În speță, litigiul are ca obiect contestarea modificării raportului de serviciu

al unui salariat din autoritatea vamală, considerat funcționar public (art.2, 5

lit. e și pct. II 3 al anexei, din Legea nr. 188/1999, republicată).

Întrucât Statutul personalului vamal (adoptat prin O.U.G. nr.10/2004) nu derogă

normelor de jurisdicție (enunțate supra), se constată că, în sensul arătat, un

asemenea litigiu excede categoriilor de conflicte de muncă date în competența

instanței de contencios administrativ. Ca atare, în primă instanță, competența

de soluționare a acestui litigiu, revine, potrivit art.2 pct. 1 lit. b

1

)

C. proc. civ., tribunalului competent teritorial conform art. 284 alin. (2) C.

muncii.

Așa fiind, s-a stabilit

competența de  soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Timiș.