ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5149/2004

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele :

La data de 19 septembrie 2003, T.E. a

chemat în judecată Direcția Generală a Vămilor București cerând anularea

deciziilor nr. 57 din 21 ianuarie 2002 și nr. 1266 din 14 august 2003, emise de

pârâtă, prin care a fost reîncadrată ca inspector principal, post aflat în

structura Direcției Regionalei Vamale Timișoara, serviciul juridic contencios,

urmărire și încasare a creanțelor bugetare. Totodată, a solicitat reîncadrarea

în postul de inspector vamal superior la Biroul Vamal Moravița.

Pentru opozabilitate, a chemat în

judecată și Direcția Regională Vamală Timișoara.

Reclamanta și-a întemeiat acțiunea

arătând că fără a exista consimțământul său, prin deciziile atacate a fost

reîncadrată într-un post inferior, cu diminuarea salariului, schimbarea locului

de muncă și a felului muncii.

Tribunalul Timiș, secția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința nr. 44 din 2 februarie 2004, și-a

declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara, cu motivarea că în

cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 220 din 6 aprilie

2004, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Timiș, motivând că

litigiul poartă asupra modificării și nu încetării raportului de serviciu al

unui funcționar public. Ca atare, potrivit art. 89 din Legea nr. 188/1999,

excede competenței materiale a instanței de contencios administrativ și, în

baza dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b

1

C. proc. civ., este dată

competența secției civile a Tribunalului Timiș.

La rândul său, Tribunalul Timiș, secția

civilă, prin sentința nr. 679 din 3 iunie 2004 și-a declinat competența în

favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ. Totodată,

constatând existența conflictului negativ de competență între cele două

instanțe, în baza art. 21 C. proc. civ. a înaintat dosarul la Înalta Curte de

Casație și Justiție pentru a pronunța regulatorul de competență. A reținut, ca

temei de drept, incidența în cauză a dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Regulatorul de competență urmează a fi

pronunțat în favoarea Tribunalului Timiș, pentru următoarele considerente:

Competența materială funcțională ( de

atribuțiune) determinată, obiectiv, după natura litigiului ori după varii

criterii subsidiare, este întotdeauna absolută. Nu mai puțin, atunci când este

reglementată prin norme speciale, în virtutea lui

est strictissimae

interpretationis

, nu este susceptibilă de extrapolare.

Cât privește conflictele de muncă, art.

284 alin. (1) C. muncii trimite la competența materială stabilită de Codul de

procedură civilă. Acest lucru înseamnă că sunt aplicabile dispozițiile art. 2

pct. 1 lit. b

1

) C. proc. civ., potrivit cărora tribunalele judecă în

primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în

competența altor instanțe.

Este adevărat că în cazul funcționarilor

publici, prin excepție, Legea nr. 188/1999 prevede competența funcțională a

instanței de contencios administrativ. Această competență nu-i este însă

atribuită în plenitudine de jurisdicție, printr-o normă generală, ci,

limitativ, prin norme speciale, pentru conflictele de muncă având ca obiect

contestarea sancțiunii disciplinare (art. 68), a ordinului sau dispoziției de

imputare [art. 73 alin. (2)] ori a actului administrativ prin care s-a dispus

încetarea raportului de serviciu [art. 89 alin. (1)]. Ca urmare, în virtutea

caracterului absolut al normelor de competență materială funcțională și a lui

est

strictissimae interpretationis

, rezultă că orice alte litigii ce constituie

conflicte de muncă (în înțelesul art. 281 C. muncii) sunt de competența

instanțelor prevăzute de art. 284 alin. (1) C. muncii, iar nu a instanțelor de

contencios administrativ.

În speță, litigiul are ca obiect contestarea

modificării raportului de serviciu al unui salariat din autoritatea vamală,

considerat funcționar public [art. 2, art. 5 lit. e) și pct. II 3 al anexei,

din Legea nr. 188/1999, republicată).

Întrucât Statutul personalului vamal

(adoptat prin O.U.G. nr. 10/2004) nu derogă normelor de jurisdicție (enunțate

supra), se constată că, în sensul arătat, un asemenea litigiu excede

categoriilor de conflicte de muncă date în competența instanței de contencios

administrativ. Ca atare, în primă instanță, competența de soluționare a acestui

litigiu, revine, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b

1

) C. proc. civ.,

tribunalului competent teritorial conform art. 284 alin. (2) C. muncii.

Așa fiind, potrivit acestor reglementări,

urmează a fi stabilită competența de soluționare a pricinii în favoarea

Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 septembrie 2004.