ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3576/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 15 din 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta C.J., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, și în consecință a anulat Decizia nr. 206470 din 26 iulie 2012 emisă de pârâtă.

Totodată, Curtea de Apel a admis excepția de inadmisibilitate invocată de pârâte și a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a Deciziei nr. 180843 din 15 septembrie 2011 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Pitești Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele aspecte: Prin Decizia nr. 180843 din 15 septembrie 2011, Administrația Finanțelor Publice Pitești a decis angajarea răspunderii solidare a asociatului unic și administrator al SC S.L. SRL, C.J., cu domiciliul în Buzău, în conformitate cu prevederile art. 27 - 28 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vederea realizării creanțelor fiscale restante în sumă de 2.486.179 lei aparținând debitoarei SC S.L.

SRL. Împotriva acestei decizii a formulat contestație administrativ fiscală reclamanta C.J., respinsă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, prin Decizia nr. 20647 din 6 iulie 2012, ca nedepusă în termen. S-a reținut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că Decizia nr. 180843 din 15 septembrie 2011 emisă de Administrația Finanțelor Publice Pitești pentru angajarea răspunderii solidare a reclamantei C.J., a fost comunicată la data de 20 septembrie 2011 reclamantei, la adresa 1 din Buzău, iar plicul a fost returnat către Administrația Finanțelor Publice Pitești la data de 4 octombrie 2011, având în vedere expirarea termenului de păstrare . Ulterior, Administrația Finanțelor Publice Pitești a realizat comunicarea prin publicitate, prin afișare, conform Procesului-verbal nr. 6/22 din 7 octombrie 2011, conform art. 44 din O.G.

92/2003. S-a constatat că în mod greșit a fost respinsă ca tardivă contestația reclamantei, având în vedere că Decizia nr. 180843 din 15 septembrie 2011 emisă de Administrația Finanțelor Publice Pitești pentru angajarea răspunderii solidare nu a fost comunicată la domiciliul 2, din Buzău, potrivit actului de identitate. Prin urmare s-a constatat că procedura de comunicare a actului administrativ fiscal conform dispozițiilor legale, Decizia 206470 din 26 iulie 2012 de soluționare a contestației administrativ fiscale, prin respingerea ca tardivă, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor legale 3.Motivele de recurs înfățișate de recurenta-reclamantă Împotriva Sentinței civile nr. 15 din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal,a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond, susținând în esență că Decizia nr.206470 din 26 iulie 2012 a fost comunicată reclamantei la data de 22 octombrie 2011, iar contestația a fost înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Pitești în data de 23 iulie 2012 cu nr. 204368. De asemenea, recurenta a arătat că întrucât nu s-a putut lua legătura cu contribuabilul, comunicarea s-a realizat prin publicitate, conform Procesului-verbal nr. 6/22 din 7 octombrie 2011 concomitent la sediul Direcției Generale Finanțelor Publice Argeș și pe pagina de internet a ANAF. În fine, recurenta a susținut că petenta a luat cunoștință de decizia de angajare a răspunderii în data de 22 octombrie 2011, astfel că a fost depășit termenul de 30 de zile pentru depunerea contestației, prevăzut de art. 207 din O.G.

nr. 92/2003, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de actele și lucrările dosarului dar și de prevederile legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., constată că nu este incident în cauză nici un motiv de casare sau de modificare a sentinței atacate, în considerarea celor în continuare arătate. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Reclamanta C.J. a investit instanța de contencios administrativ cu o cerere de anulare a Deciziei nr. 180843 din 15 septembrie 2011 referitoare la atragerea răspunderii solidare conform art. 27 - 28 din O.G.

nr. 92/2003 și Deciziei nr. 206470 din 26 iulie 2012 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr. 180843 din 15 septembrie 2011, acte administrative fiscale emise de instituțiile publice chemate în judecată, suspendarea executării Deciziei nr. 180843 din 15 septembrie 2011 până la soluționarea cauzei. Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a anulat Decizia nr. 206470 din 26 iulie 2012, respingând ca inadmisibilă cererea de anulare a Deciziei nr. 180843 din 15 septembrie 2011, opinie împărtășită și de Înalta Curte. Instanța de control judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. întrucât prima instanță a expus în mod convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale. Mai precis, judecătorul fondului a prezentat în cuprinsul hotărârii toate elementele care au condus la concluzia că decizia atacată este legală. Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esență, argumentele expuse de pârâtă în fața primei instanțe, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte. Astfel, din probele administrate în cauză, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului că Decizia nr. 180843 din 15 septembrie 2011 a fost comunicată reclamantei la adresa 1 din Buzău, în loc de adresa 2 din Buzău, potrivit actului de identitate al reclamantei.

Verificând considerentele sentinței atacate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a explicat în mod convingător rațiunile pentru care a înlăturat argumentele pârâtei legate de modalitatea de comunicare a deciziei, respectiv prin publicitate conform art. 44 din O.G. nr. 92/2003. Conform art. 44 alin. (1) și (2) din O.G.

nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar comunicarea se realizează: a - prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului, b - prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului, c - prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia, d) prin publicitate.

Este adevărat că modalitatea de comunicare a actului fiscal aleasă de pârâtă este prevăzută de dispozițiile legale în materie fiscală, însă, așa cum a arătat și instanța de fond, atâta vreme cât actul fiscal a fost comunicat reclamantei la o altă adresă decât cea de domiciliu, în mod greșit organele fiscale au efectuat comunicarea prin publicitate, posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, fiind reglementată ca o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești (în calitate de succesoare a Direcției Generale a Finanțelor Publice Argeș) - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ploiești (în calitate de succesoare a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Pitești) împotriva Sentinței nr. 15 din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2014. Procesat de GGC - AP