ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3576/2014

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 15 din 21 ianuarie 2013,

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și

fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta C.J., în contradictoriu cu

pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, și în

consecință a anulat Decizia nr. 206470 din 26 iulie 2012 emisă de pârâtă.

Totodată, Curtea de

Apel a admis excepția de inadmisibilitate invocată de pârâte și a respins ca

inadmisibilă cererea de anulare a Deciziei nr. 180843 din 15 septembrie 2011

emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Pitești

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele aspecte:

Prin Decizia nr.

180843 din 15 septembrie 2011, Administrația Finanțelor Publice Pitești a decis

angajarea răspunderii solidare a asociatului unic și administrator al SC S.L.

SRL, C.J., cu domiciliul în Buzău, în conformitate cu prevederile art. 27 - 28

din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vederea realizării

creanțelor fiscale restante în sumă de 2.486.179 lei aparținând debitoarei SC

S.L. SRL.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație administrativ fiscală reclamanta C.J., respinsă

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, prin Decizia nr. 20647 din 6

iulie 2012, ca nedepusă în termen.

S-a reținut că din

înscrisurile depuse la dosar rezultă că Decizia nr. 180843 din 15 septembrie

2011 emisă de Administrația Finanțelor Publice Pitești pentru angajarea răspunderii

solidare a reclamantei C.J., a fost comunicată la data de 20 septembrie 2011

reclamantei, la adresa 1 din Buzău, iar plicul a fost returnat către

Administrația Finanțelor Publice Pitești la data de 4 octombrie 2011, având în

vedere expirarea termenului de păstrare .

Ulterior,

Administrația Finanțelor Publice Pitești a realizat comunicarea prin

publicitate, prin afișare, conform Procesului-verbal nr. 6/22 din 7 octombrie

2011, conform art. 44 din O.G. 92/2003.

S-a constatat că în

mod greșit a fost respinsă ca tardivă contestația reclamantei, având în vedere

că Decizia nr. 180843 din 15 septembrie 2011 emisă de Administrația Finanțelor

Publice Pitești pentru angajarea răspunderii solidare nu a fost comunicată la

domiciliul 2, din Buzău, potrivit actului de identitate.

Prin urmare s-a

constatat că procedura de comunicare a actului administrativ fiscal conform

dispozițiilor legale, Decizia 206470 din 26 iulie 2012 de soluționare a

contestației administrativ fiscale, prin respingerea ca tardivă, fiind emisă cu

încălcarea dispozițiilor legale

3.Motivele de recurs

înfățișate de recurenta-reclamantă

Împotriva Sentinței

civile nr. 15 din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a

civilă de contencios administrativ și fiscal,a formulat recurs pârâta Direcția

Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a criticat

hotărârea instanței de fond, susținând în esență că Decizia nr.206470 din 26

iulie 2012 a fost comunicată reclamantei la data de 22 octombrie 2011, iar

contestația a fost înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Pitești în

data de 23 iulie 2012 cu nr. 204368.

De asemenea,

recurenta a arătat că întrucât nu s-a putut lua legătura cu contribuabilul,

comunicarea s-a realizat prin publicitate, conform Procesului-verbal nr. 6/22

din 7 octombrie 2011 concomitent la sediul Direcției Generale Finanțelor

Publice Argeș și pe pagina de internet a ANAF.

În fine, recurenta a

susținut că petenta a luat cunoștință de decizia de angajare a răspunderii în

data de 22 octombrie 2011, astfel că a fost depășit termenul de 30 de zile

pentru depunerea contestației, prevăzut de art. 207 din O.G. nr. 92/2003, motiv

pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în

sensul respingerii acțiunii.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte,

examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și în

raport de actele și lucrările dosarului dar și de prevederile legale incidente,

incluzând art. 304

1

C. proc. civ., constată că nu este incident în

cauză nici un motiv de casare sau de modificare a sentinței atacate, în

considerarea celor în continuare arătate.

fapt și de drept relevante.

Reclamanta C.J. a

investit instanța de contencios administrativ cu o cerere de anulare a Deciziei

nr. 180843 din 15 septembrie 2011 referitoare la atragerea răspunderii solidare

conform art. 27 - 28 din O.G. nr. 92/2003 și Deciziei nr. 206470 din 26 iulie

2012 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei nr.

180843 din 15 septembrie 2011, acte administrative fiscale emise de

instituțiile publice chemate în judecată, suspendarea executării Deciziei nr.

180843 din 15 septembrie 2011 până la soluționarea cauzei.

Curtea de Apel

Ploiești, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea și a anulat Decizia nr. 206470 din 26 iulie 2012, respingând ca

inadmisibilă cererea de anulare a Deciziei nr. 180843 din 15 septembrie 2011,

opinie împărtășită și de Înalta Curte.

Instanța de control

judiciar apreciază că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art.

261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât prima instanță a expus în mod

convingător argumentele care au determinat formarea convingerii sale.

Mai precis,

judecătorul fondului a prezentat în cuprinsul hotărârii toate elementele care

au condus la concluzia că decizia atacată este legală.

Argumentele

dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esență, argumentele expuse de pârâtă

în fața primei instanțe, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu

privire la toate aceste aspecte.

Astfel, din probele

administrate în cauză, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului

că Decizia nr. 180843 din 15 septembrie 2011 a fost comunicată reclamantei la

adresa 1 din Buzău, în loc de adresa 2 din Buzău, potrivit actului de

identitate al reclamantei.

Verificând

considerentele sentinței atacate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului

a explicat în mod convingător rațiunile pentru care a înlăturat argumentele

pârâtei legate de modalitatea de comunicare a deciziei, respectiv prin

publicitate conform art. 44 din O.G. nr. 92/2003.

Conform art. 44 alin.

(1) și (2) din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat

contribuabilului căruia îi este destinat, iar comunicarea se realizează: a -

prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și

primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data

comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului, b - prin remiterea,

sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite

ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub

semnătură a actului, c - prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului,

cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte

mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului

administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia, d) prin publicitate.

Este adevărat că

modalitatea de comunicare a actului fiscal aleasă de pârâtă este prevăzută de

dispozițiile legale în materie fiscală, însă, așa cum a arătat și instanța de

fond, atâta vreme cât actul fiscal a fost comunicat reclamantei la o altă

adresă decât cea de domiciliu, în mod greșit organele fiscale au efectuat

comunicarea prin publicitate, posibilitatea realizării comunicării prin

publicitate, fiind reglementată ca o modalitate ultimă și subsidiară de

comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care

celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive

obiective.

al soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de

reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau

art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești (în

calitate de succesoare a Direcției Generale a Finanțelor Publice Argeș) -

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ploiești (în calitate de

succesoare a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Pitești)

împotriva Sentinței nr. 15 din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Ploiești,

secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2014.

Procesat de GGC - AP