ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1390/2015

Decizia nr. 1390/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 24 ianuarie 2013, reclamantul B. a chemat în judecată pe pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș, solicitând anularea și suspendarea Deciziei nr. 232713 din 12 septembrie 2012 emisă de D.G.F.P., pentru atragerea răspunderii solidare a reclamantului cu debitorul SC A. SRL.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că decizia contestată este nelegală, deoarece nu este motivată și sunt încălcate norme atât ale dreptului intern cât și ale practicii jurisdicționale europene, nefăcându-se nicio dovadă a relei sale credințe în neexecutarea obligației de a solicita deschiderea procedurii insolvenței.

Intimații au depus la dosar întâmpinări, prin care au solicitat respingerea cererilor de suspendare a executării, precum și a cererii principale de anulare a Deciziei nr. 284505/2012 și a Deciziei nr. 232713/2012.

La termenul de judecată din 24 septembrie 2013, Tribunalul Argeș a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale, raportat la valoarea menționată în deciziile contestate și dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a-II-a din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă nr. 1186/109/2013, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

S-a reținut că prin Decizia nr. 232713/2012 s-a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantului cu debitorul SC A. SRL, pentru suma totală de 5.507.286 lei, din care 2.018.991 lei debite, 3.194.494 lei dobânzi, 293.801 lei penalități.

Totodată, conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, soluționarea contestației formulată împotriva unor acte administrativ fiscale, care prevăd obligații mai mari de 1.000.000 lei, revine în primă instanță secțiilor de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel.

La data de 13 noiembrie 2013, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești.

Prin Sentința nr. 44/F-CONT din 12 martie 2014, Curtea de Apel Pitești a admis contestația formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș (în prezent, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș), și a desființat Decizia nr. 285405 din 14 noiembrie 2012, emisă de pârâtă și pe fond a admis plângerea prealabilă și a anulat Decizia nr. 256546 din 17 octombrie 2012.

Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele.

Prin Decizia nr. 232713/2012, s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantului B. pentru suma de 5.507.287 lei, în calitate de mandatar a SC A. SRL.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că societatea SC A. SRL care se află în insolvență, are datorii fiscale restante în cuantumul indicat mai sus, iar reclamantul în calitate de mandatar trebuie să răspundă în solidar pentru suma menționată.

Împotriva deciziei anterior menționată, reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin Decizia nr. 285405 din 14 noiembrie 2012 de DGFP Argeș.

Curtea a constatat că legea impune pentru angajarea răspunderii solidare în baza art. 27 alin. (2) lit. c) C. proc. fisc. să existe rea-credință din partea administratorului în privința nesolicitării deschiderii procedurii insolvenței față de societatea ce înregistrează debite fiscale neachitate la data declarării stării de insolvabilitate.

În opinia instanței, din decizia de angajare a răspunderii solidare nu rezultă care sunt elementele pentru care organul fiscal a apreciat că reclamantul din rea-credință nu a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței, ci rezultă doar faptul că la data declarării stării de insolvabilitate societatea figura cu debite fiscale scadente și neachitate.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

Se arată, în esență, că Decizia nr. 285405 din 14 noiembrie 2012 este emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Argeș, astfel încât nu poate genera obligații în sarcina A.N.A.F.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul-intimat B. a solicitat instanței, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Argeș, anularea Deciziei nr. 285405 din 14 noiembrie 2012 emisă de pârâta D.G.F.P. Argeș prin care s-a soluționat contestația înregistrată la A.F.P. Pitești sub nr. 256546 din 17 octombrie 2012.

Așa cum se poate observa, Decizia nr. 285405 din 14 noiembrie 2012 a cărei anulare se solicită a fost emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Argeș.

Potrivit H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la art. 13 alin. (1) se prevede că începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se înființează în subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică.

De asemenea, conform art. 13 alin. (3) lit. b) din H.G. nr. 520/2013, în cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără personalitate juridică administrații județene ale finanțelor publice.

Astfel, din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate, reiese că, Direcția Generala a Finanțelor Publice Argeș a devenit Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș în cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești.

Pe de altă parte, potrivit art. 1 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Agenția se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, finanțată din bugetul de stat, conform legii.

Pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, la art. 7 teza A pct. 32, din același act normativ, este prevăzut că Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezintă statul în fața instanțelor și a organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale și vamale, precum și orice alte raporturi juridice rezultate din activitatea Agenției, direct sau prin direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, în baza mandatelor transmise; renunțarea la calea de atac, în litigiile care au legătură cu raporturile juridice fiscale și vamale, precum și cu orice alte raporturi juridice rezultate din activitatea Agenției, se va face conform procedurii stabilite prin ordin al președintelui Agenției.

În concluzie, în raport cu dispozițiile legale menționate și văzând și obiectul cererii de chemare în judecată, în prezentul litigiu, nu se atacă un act emis de către A.N.A.F., astfel că aceasta nu poate fi parte în raportul juridic dedus judecații și de aceea nu există motive pentru a se pronunța o hotărâre judecătoreasă în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Astfel, instanța de control judiciar urmează a admite recursul declarat de A.N.A.F., cu consecința modificării sentinței atacate, admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerii acțiunii în consecință.

În ceea ce privește celelalte dispoziții ale sentinței atacate, acestea vor fi menținute, întrucât în mod corect a constatat instanța de fond că legea impune pentru angajarea răspunderii solidare în baza art. 27 alin. (2) lit. c) C. proc. fisc. să existe rea-credință din partea administratorului în privința nesolicitării deschiderii procedurii insolvenței față de societatea ce înregistrează debite fiscale neachitate la data declarării stării de insolvabilitate.

Pe de altă parte, din decizia de angajare a răspunderii solidare nu rezultă care sunt elementele pentru care organul fiscal a apreciat că intimatul-reclamant din rea-credință nu a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței, ci rezultă doar faptul că la data declarării stării de insolvabilitate societatea figura cu debite fiscale scadente și neachitate.

Totodată, în mod judicios s-a argumentat că răspunderea solidară a intimatului-reclamant nu conține argumente pertinente bazate pe acțiuni sau inacțiuni ale sale, în raport de calitatea și atribuțiunile acestuia, pentru a fi invocate dispozițiile art. 27 și art. 28 C. proc. fisc.

Pentru aceste considerente, se va admite recursul declarat de A.N.A.F., cu consecința modificării sentinței atacate, admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerii acțiunii în consecință și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 44/F-CONT din 12 martie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală și respinge acțiunea față de aceasta pentru lipsa calității procesuale pasive.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2015.

Procesat de GGC - GV