ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 918/2015

Asupra cererii de

față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sector 2 București sub nr. 18786/300/2010, reclamanții T.F. și T.I.

au chemat în judecată pe pârâtul M.F.P. pentru restituirea prețului de piață al

apartamentului situat în București.

Prin cererea

înregistrată pe rolul aceleiași instanțe, sub nr. 20243/300/2010, reclamanții T.F.

și T.I. au solicitat obligarea pârâtei P.F. la plata contravalorii

îmbunătățirilor efectuate la imobilul situat în București, apreciate la o

valoare de 126.465 lei și acordarea unui drept de retenție asupra imobilului

până la achitarea acestora.

La 09 martie 2011

pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția conexității Dosarului

nr. 20243/300/2010 cu Dosarul nr. 18786/300/2010 al Judecătoriei sectorului 2

București, excepția inadmisibilității acțiunii, prin raportare la art. 50

1

din Legea nr. 10/2001 și excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului. În subsidiar, a solicitat suspendarea cauzei până la

soluționarea Dosarului nr. 18787/300/2010.

De asemenea, pârâta a

depus cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamanților-pârâți

la plata contravalorii de folosință a apartamentului evaluate provizoriu la 5.000

lei începând cu data de 08 martie 2008 și până la data evacuării.

Prin încheierea din

data de 11 aprilie 2011, instanța a admis cererea de conexare și a dispus

atașarea Dosarului nr. 20243/300/2010 la Dosarul nr. 18786/300/2010.

Prin încheierea din

data de 11 aprilie 2011, instanța a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului M.F.P., ca neîntemeiată.

La termenul de

judecată din data de 06 iunie 2011, a dispus unirea cu fondul a excepției

inadmisibilității și a excepției lipsei calității procesuale active

La data de 05 august 2011,

reclamanții-pârâți și pârâta-reclamantă au depus tranzacția autentificată din 29

iunie 2011 de B.N.P., O.A.R. și au solicitat să se ia act că părțile au

renunțat la drepturile pretinse prin cererea conexă, în temeiul art. 247 din C.

proc. civ. și să se pronunțe o hotărâre parțială prin care să se respingă

acțiunea conexă și cererea reconvențională, ca nefondate, precum și să se

restituie onorariul expertului contabil, deoarece expertiză nu a fost

efectuată.

Prin sentința civilă nr.

11731 din data de 10 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 în Dosarul

nr. 18786/300/2010, instanța, în baza art. 247 C. proc. civ., a respins pe fond

cererea principală formulată de reclamanții-pârâți T.F. și T.I. în contradictoriu

cu pârâta-reclamantă P.F., având ca obiect - pretenții civile, și drept de

retenție. În baza art. 247 C. proc. civ., a respins pe fond cererea reconvențională

formulată de pârâta-reclamantă P.F., în contradictoriu cu reclamanții-pârâți T.F.

și T.I., având ca obiect - pretenții civile și a dispus restituirea către

pârâta-reclamantă P.F. a onorariului expertului contabil, achitat cu chitanța din

14 iunie 2011, în sumă de 700 lei, de către instituția care l-a încasat.

Totodată a disjuns

cererea reclamanților T.F. și T.I. în contradictoriu cu pârâtul M.F.P., având

ca obiect - pretenții civile și a dispus formarea unui nou Dosar înregistrat cu

nr. 37691/200/2011.

Prin sentința civilă nr.

7012 din 7 mai 2012, Judecătoria sectorului 2 București a respins acțiunea, ca

neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr.

9666 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București,

în Dosarul nr. 5876/300/2008 s-a admis cererea principală a reclamantei P.F.,

formulată în contradictoriu cu pârâții Ț.F. și Ț.I. și au fost obligații

pârâții să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat

în București, sector 2, astfel cum a fost identificat prin contractul de

vânzare-cumpărare din 28 noiembrie 1996.

Prin Decizia civilă nr.

969/A din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a

civilă, în Dosarul nr. 5876/300/2008, instanța de apel a admis apelul formulat

de apelanții-pârâți, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a

respins cererile de revendicare, ca neîntemeiate și a menținut restul

dispozițiilor sentinței.

Prin Decizia civilă nr.

602/R din 20 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, în Dosarul nr. 5876/300/2008, a fost admis recursul formulat de

recurenta-reclamantă P.F. împotriva Deciziei civile nr. 969/A din 27 octombrie 2009,

pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 5876/300/2008,

în contradictoriu cu intimații-pârâți Ț.F. și Ț.I., a fost modificată decizia

recurată în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului formulat de

apelanții-pârâți împotriva sentinței civile nr. 9666 din 11 noiembrie 2008,

pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București.

Prin Decizia civilă nr.

816/A din 18 septembrie 2013 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant Ț.F. împotriva

sentinței civile nr. 7012 din 07 mai 2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 2

București.

Prin Decizia civilă nr.

428/R din 27 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, a admis recursul declarat de recurenții reclamanți Ț.F. și Ț.I.,

împotriva Deciziei civile nr. 816/A din 18 septembrie 2013, pronunțată de

Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul

pârât M.F.P.; a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor la

aceeași instanță, reținând că aceasta nu s-a pronunțat pe cererea de aderare la

apel.

În rejudecare, prin Decizia

civilă nr. 1188/A din 16 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția

a III-a civilă, în Dosarul 37691/300/2011*, a fost respinsă cererea de aderare

la apel formulată de reclamanta T.I., ca inadmisibilă, iar apelul formulat de T.F.

împotriva sentinței civile nr. 7012 din 7 mai 2012 a Judecătoriei sectorului 2

București a fost respins, ca nefondat.

Prin Decizia

nr. 25/R din 09 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții T.I. și T.F. împotriva

Deciziei civile nr. 1188/A din 16 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul

București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 37691/300/2011*, în

contradictoriu cu pârâtul M.F.P.

Împotriva deciziei instanței

de recurs, au formulat cerere de revizuire T.F. și T.I., înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 4 februarie

2015.

În motivarea cererii,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenții susțin că

hotărârea împotriva căreia au formulat cerere de revizuire este potrivnică Deciziei

nr. 924 din 29 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul

nr. 18788/300/2010, prin care s-a admis recursul declarat de reclamantul F.N.,

s-a admis acțiunea formulată de acesta și a fost obligat M.F.P. la plata sumei

de 73.000 euro, reprezentând valoarea de piață a imobilului situat în București.

Susțin revizuenții că

obiectul ambelor acțiuni a constat în obligarea M.F.P., în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 10/2001, la plata prețului de piață al apartamentelor situate la

parterul și subsolul imobilului situat în București, ambele apartamente fiind

dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995, situația juridică a întregului imobil

fiind aceeași.

Așa fiind, situația de

fapt și de drept din cele două dosare este identică, iar simpla diferență a

numelui reclamantului nu poate conduce la concluzia neîndeplinirii condițiilor

prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât analiza identității dintre

persoanele celor doi reclamanți este necesar a fi analizată raportat la

situația acestora în cele două cauze. Astfel, ambii au fost moștenitori și

giranți plătitori ai unor cumpărători în temeiul Legii nr. 112/1995 a unor

spații/apartamente situate în același imobil, fiind evinși de aceeași persoană.

Pentru aceste motive,

revizuenții consideră că cererea întrunește condițiile prevăzute de art. 322 pct.

7 C. proc. civ. și solicită admiterea acesteia și trimiterea cauzei la Curtea

de Apel București pentru rejudecarea recursului.

La termenul din 26 martie

2015, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire,

pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.

și pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

Prin Decizia nr. 25/R

din 09 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a

respins recursul formulat de reclamanții T.I. și T.F. împotriva Deciziei civile

nr. 1188/A din 16 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a

III-a civilă, în Dosarul nr. 37691/300/2011*, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P.

Revizuenții au

solicitat revizuirea acestei decizii,

în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., normă care deschide părților calea acestei căi extraordinare de

atac, de retractare și nedevolutive, pentru cazul în care există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

S-a susținut că decizia

a cărei anulare se cere este în contradicție cu Decizia civilă nr.

924 din 29 aprilie 2013

pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 18788/300/2010, prin care

s-a admis recursul declarat de reclamantul F.N., s-a admis acțiunea formulată de

acesta și a fost obligat M.F.P. la plata sumei de 73.000 euro, reprezentând

valoarea de piață a imobilului situat în București.

Potrivit art. 322 pct.

7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive

potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceleași calități.

Fundamentul acestui

motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat și presupune

îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri

definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină,

deci, să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză,

hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces

să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost

ridicată, să nu se fi discutat.

După cum s-a arătat

mai sus, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție

vizează tripla identitate, de părți, obiect și cauză între litigiile în care

s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii.

În cauza dedusă

judecății, cele două hotărâri nu îndeplinesc condiția identității de părți.

Revizuenții nu invocă

pronunțarea unor hotărâri contradictorii în litigii care să privească aceleași

părți, având același obiect și temei juridic, ci obținerea unei soluții

favorabile de către o altă persoană care s-ar afla în situație similară cu a lor.

Or, pentru a fi

incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este

necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleași părți, același

obiect și aceeași cauză, ceea ce nu este cazul în speță.

Contrar susținerii

revizuenților, soluțiile obținute de alte părți în alte litigii, chiar dacă

acestea ar viza circumstanțe asemănătoare cu cele din procesul de față, nu pot

fundamenta cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

deoarece nu asigură îndeplinirea cerinței identității de părți, enunțată mai

sus.

Aspectele invocate

prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de

nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești

intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu

încălcarea principiului autorității de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin

înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită,

ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.

Aplicarea diferită a

dispozițiilor legale la situații de fapt asemănătoare, ar releva premisele unei

jurisprudențe neunitare, dar nu reprezintă un caz de revizuire în condițiile art.

322 pct. 7 C. proc. civ. și, în consecință, nu poate fi cenzurată în calea de

retractare a revizuirii.

În atare situație,

Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, nefiind

întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 25R din 9 ianuarie

2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, formulată de revizuenții

T.F. și T.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 martie 2015.