ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 918/2015

Asupra cererii de față, constată: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 2 București sub nr. 18786/300/2010, reclamanții T.F. și T.I. au chemat în judecată pe pârâtul M.F.P. pentru restituirea prețului de piață al apartamentului situat în București. Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiași instanțe, sub nr. 20243/300/2010, reclamanții T.F. și T.I. au solicitat obligarea pârâtei P.F. la plata contravalorii îmbunătățirilor efectuate la imobilul situat în București, apreciate la o valoare de 126.465 lei și acordarea unui drept de retenție asupra imobilului până la achitarea acestora. La 09 martie 2011 pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția conexității Dosarului nr. 20243/300/2010 cu Dosarul nr. 18786/300/2010 al Judecătoriei sectorului 2 București, excepția inadmisibilității acțiunii, prin raportare la art. 50 1 din Legea nr. 10/2001 și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.

În subsidiar, a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea Dosarului nr. 18787/300/2010. De asemenea, pârâta a depus cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamanților-pârâți la plata contravalorii de folosință a apartamentului evaluate provizoriu la 5.000 lei începând cu data de 08 martie 2008 și până la data evacuării. Prin încheierea din data de 11 aprilie 2011, instanța a admis cererea de conexare și a dispus atașarea Dosarului nr. 20243/300/2010 la Dosarul nr. 18786/300/2010. Prin încheierea din data de 11 aprilie 2011, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.F.P., ca neîntemeiată. La termenul de judecată din data de 06 iunie 2011, a dispus unirea cu fondul a excepției inadmisibilității și a excepției lipsei calității procesuale active La data de 05 august 2011, reclamanții-pârâți și pârâta-reclamantă au depus tranzacția autentificată din 29 iunie 2011 de B.N.P., O.A.R.

și au solicitat să se ia act că părțile au renunțat la drepturile pretinse prin cererea conexă, în temeiul art. 247 din C. proc. civ. și să se pronunțe o hotărâre parțială prin care să se respingă acțiunea conexă și cererea reconvențională, ca nefondate, precum și să se restituie onorariul expertului contabil, deoarece expertiză nu a fost efectuată. Prin sentința civilă nr. 11731 din data de 10 octombrie 2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 în Dosarul nr. 18786/300/2010, instanța, în baza art. 247 C. proc. civ., a respins pe fond cererea principală formulată de reclamanții-pârâți T.F. și T.I. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă P.F., având ca obiect - pretenții civile, și drept de retenție.

În baza art. 247 C. proc. civ., a respins pe fond cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă P.F., în contradictoriu cu reclamanții-pârâți T.F. și T.I., având ca obiect - pretenții civile și a dispus restituirea către pârâta-reclamantă P.F. a onorariului expertului contabil, achitat cu chitanța din 14 iunie 2011, în sumă de 700 lei, de către instituția care l-a încasat. Totodată a disjuns cererea reclamanților T.F. și T.I. în contradictoriu cu pârâtul M.F.P., având ca obiect - pretenții civile și a dispus formarea unui nou Dosar înregistrat cu nr. 37691/200/2011. Prin sentința civilă nr. 7012 din 7 mai 2012, Judecătoria sectorului 2 București a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 9666 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în Dosarul nr. 5876/300/2008 s-a admis cererea principală a reclamantei P.F., formulată în contradictoriu cu pârâții Ț.F.

și Ț.I. și au fost obligații pârâții să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, sector 2, astfel cum a fost identificat prin contractul de vânzare-cumpărare din 28 noiembrie 1996. Prin Decizia civilă nr. 969/A din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 5876/300/2008, instanța de apel a admis apelul formulat de apelanții-pârâți, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a respins cererile de revendicare, ca neîntemeiate și a menținut restul dispozițiilor sentinței. Prin Decizia civilă nr. 602/R din 20 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 5876/300/2008, a fost admis recursul formulat de recurenta-reclamantă P.F.

împotriva Deciziei civile nr. 969/A din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 5876/300/2008, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ț.F. și Ț.I., a fost modificată decizia recurată în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului formulat de apelanții-pârâți împotriva sentinței civile nr. 9666 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București. Prin Decizia civilă nr. 816/A din 18 septembrie 2013 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant Ț.F. împotriva sentinței civile nr. 7012 din 07 mai 2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București. Prin Decizia civilă nr. 428/R din 27 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis recursul declarat de recurenții reclamanți Ț.F.

și Ț.I., împotriva Deciziei civile nr. 816/A din 18 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M.F.P.; a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță, reținând că aceasta nu s-a pronunțat pe cererea de aderare la apel. În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 1188/A din 16 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul 37691/300/2011*, a fost respinsă cererea de aderare la apel formulată de reclamanta T.I., ca inadmisibilă, iar apelul formulat de T.F. împotriva sentinței civile nr. 7012 din 7 mai 2012 a Judecătoriei sectorului 2 București a fost respins, ca nefondat.

Prin Decizia nr. 25/R din 09 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanții T.I. și T.F. împotriva Deciziei civile nr. 1188/A din 16 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 37691/300/2011*, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. Împotriva deciziei instanței de recurs, au formulat cerere de revizuire T.F. și T.I., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 4 februarie 2015. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenții susțin că hotărârea împotriva căreia au formulat cerere de revizuire este potrivnică Deciziei nr. 924 din 29 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 18788/300/2010, prin care s-a admis recursul declarat de reclamantul F.N., s-a admis acțiunea formulată de acesta și a fost obligat M.F.P.

la plata sumei de 73.000 euro, reprezentând valoarea de piață a imobilului situat în București. Susțin revizuenții că obiectul ambelor acțiuni a constat în obligarea M.F.P., în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, la plata prețului de piață al apartamentelor situate la parterul și subsolul imobilului situat în București, ambele apartamente fiind dobândite în temeiul Legii nr. 112/1995, situația juridică a întregului imobil fiind aceeași. Așa fiind, situația de fapt și de drept din cele două dosare este identică, iar simpla diferență a numelui reclamantului nu poate conduce la concluzia neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât analiza identității dintre persoanele celor doi reclamanți este necesar a fi analizată raportat la situația acestora în cele două cauze.

Astfel, ambii au fost moștenitori și giranți plătitori ai unor cumpărători în temeiul Legii nr. 112/1995 a unor spații/apartamente situate în același imobil, fiind evinși de aceeași persoană. Pentru aceste motive, revizuenții consideră că cererea întrunește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și solicită admiterea acesteia și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București pentru rejudecarea recursului. La termenul din 26 martie 2015, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Prin Decizia nr. 25/R din 09 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins recursul formulat de reclamanții T.I.

și T.F. împotriva Deciziei civile nr. 1188/A din 16 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 37691/300/2011*, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. Revizuenții au solicitat revizuirea acestei decizii, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., normă care deschide părților calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare și nedevolutive, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. S-a susținut că decizia a cărei anulare se cere este în contradicție cu Decizia civilă nr. 924 din 29 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 18788/300/2010, prin care s-a admis recursul declarat de reclamantul F.N., s-a admis acțiunea formulată de acesta și a fost obligat M.F.P.

la plata sumei de 73.000 euro, reprezentând valoarea de piață a imobilului situat în București. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceleași calități. Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

După cum s-a arătat mai sus, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție vizează tripla identitate, de părți, obiect și cauză între litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii. În cauza dedusă judecății, cele două hotărâri nu îndeplinesc condiția identității de părți. Revizuenții nu invocă pronunțarea unor hotărâri contradictorii în litigii care să privească aceleași părți, având același obiect și temei juridic, ci obținerea unei soluții favorabile de către o altă persoană care s-ar afla în situație similară cu a lor. Or, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleași părți, același obiect și aceeași cauză, ceea ce nu este cazul în speță.

Contrar susținerii revizuenților, soluțiile obținute de alte părți în alte litigii, chiar dacă acestea ar viza circumstanțe asemănătoare cu cele din procesul de față, nu pot fundamenta cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece nu asigură îndeplinirea cerinței identității de părți, enunțată mai sus. Aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii.

Aplicarea diferită a dispozițiilor legale la situații de fapt asemănătoare, ar releva premisele unei jurisprudențe neunitare, dar nu reprezintă un caz de revizuire în condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și, în consecință, nu poate fi cenzurată în calea de retractare a revizuirii. În atare situație, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 25R din 9 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, formulată de revizuenții T.F. și T.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2015.