ÎCCJ, decizie (scj.ro #82887)

Acțiune în rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni. Daune-interese solicitate în temeiul

art. 21 din O.G. nr. 25/2002. Condiții și efecte

Cuprins pe materii: Dreptul

afacerilor. Alte materii

Index alfabetic: acțiune în

rezoluțiune

-

contract de vânzare-cumpărare acțiuni

-

prejudiciu

O.G. nr. 25/2002, art.

21 alin. (1)

C. civ., art. 1020-1021

Potrivit

dispozițiilor art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri

pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de

acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, în cazul desființării

contractului pe cale convențională sau judiciară Autoritatea va reține de la

cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând,

după caz, avans, rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu până la

desființarea acestuia.

În

cazul în care Autoritatea solicită daune-interese ca urmare a rezoluțiunii

contractului de vânzare-cumpărare pentru prejudiciile suferite, stabilirea cuantumului

acestora se va face pe baza unei expertize.

Prin

urmare, este legală hotărârea de admitere în parte a pretențiilor Autorității

și de obligare a societății la repararea prejudiciilor cauzate ca urmare a

rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare în limita valorii stabilite prin

expertiza contabilă.

Secția  a II-a civilă,

Decizia nr. 153

din 24 ianuarie 2012

Prin sentința comercială nr. 8053/2007 pronunțată de Tribunalul București,

Secția a VI-a comercială, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de

reclamanta AVAS împotriva pârâților C.V.N., A. Ltd București, SC E. SRL, prin

lichidator judiciar SC BNP C. SRL Drăgănești - Olt și, în consecință, s-a

dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 4105/1999 și

restituirea pachetului de acțiuni aferente contractului, pârâții fiind obligați

în solidar la plata sumei de 884.302,04 lei reprezentând penalități și dobânzi

pentru neplata la termen a ratei nr. 3 către reclamantă. S-au respins ca

neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâților la plata

contravalorii acțiunilor la valoare nominală a acestora de la data semnării

contractului, precum și plata daunelor-interese pretinse pentru diminuarea

valorii pachetului de acțiuni.(…)

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că

reclamanta a solicitat să se dispună rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni nr. 4105/1999 completat prin actul adițional din 28

iunie 2006, obligarea pârâților în solidar la plata daunelor-interese într-un

cuantum estimat provizoriu la 4.297.907,04 lei reprezentând dobânzi și

penalități de întârziere pentru neplata la termen a ratei nr. 3, calculată la

data de 10 noiembrie 2005, precum și contravaloarea acțiunilor ce au făcut

obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui rezoluțiune s-a solicitat,

la valoarea nominală a acestora de la data încheierii contractului, cu

precizarea că în situația în care după efectuarea expertizei va rezulta un alt

prejudiciu eventualele daune-interese  vor fi solicitate în conformitate

cu art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002.

Invocând dispozițiile Codului civil și ale art. 21 din O.G. nr. 25/2002,

reclamanta a arătat că la data de 17 decembrie 1999, între antecesorul său

Fondul Proprietății de Stat și SC E. SRL s-a încheiat contractul de vânzare -

cumpărare acțiuni nr. 4105 având ca obiect vânzarea pachetului de acțiuni

reprezentând capitalul social al SC Z. SA Calafat, prețul urmând a se achita

conform  anexei 5 la contract. Potrivit actului adițional la acest

contract încheiat la 28 iunie 2006 între reclamantă, pârâta SC E. SRL, SC A. Uk

Ltd Londra și V.C.N., în calitate de cumpărători, art. 8.10.1 din contract s-a

modificat în sensul că cei trei cumpărători se obligă să realizeze în solidar

toate obligațiile de mediu și să efectueze din surse proprii sau atrase pe

numele lor o investiție aport de capital în valoare de 2.027.928 USD în 5 ani,

răspunderea acestora pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor contractuale

fiind solidară în conformitate cu clauza prevăzută la art. 7.

În acest context, a arătat tribunalul, având în vedere și poziția procesuală a

pârâților care au recunoscut că nu și-au respectat obligațiile contractuale

privind plata celei de a 3-a rate de preț și efectuarea volumului investițional

asumat, în considerarea caracterului sinalagmatic al contractului încheiat

intre părți s-a apreciat ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

1020-1021 C. civ., iar sancțiunea pentru neîndeplinirea culpabilă a acestor

obligații este rezoluțiunea contractului cu consecința restituirii pachetului

de acțiuni ce a făcut obiectul acestuia.

Referitor la solicitarea reclamantei, privind obligarea pârâților la plata

penalităților și dobânzile lor pentru neachitarea la termen a ratei a 3-a s-a

apreciat, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr.

25/2002 și pe baza expertizei efectuate în cauză că este întemeiată cererea

privind obligarea pârâților la plata sumelor solicitate cu acest titlu, al

cărui cuantum a fost determinat pe baza expertizei efectuate în cauză.

Au fost înlăturate apărările pârâtelor în sensul că în speță dispozițiile O.G.

nr. 25/2002 nu sunt aplicabile unui contract încheiat anterior intrării în

vigoare a acestui act normativ cu motivarea că din cuprinsul acestuia rezultă

în mod expres că dispozițiile legale sunt incidente și contractelor aflate în

derulare, astfel încât nu se poate aprecia că ar fi încălcat principiul

neretroactivității legii civile.

În egală măsură, chiar în absența unei clauze contractuale referitoare la plata

daunelor-interese moratorii acestea sunt datorate ca efect al legii speciale,

respectiv O.G. nr. 25/2002, derogatorie de la clauzele contractuale și de la dispozițiile

comune ale Codului civil. Din aceleași considerente a fost înlăturată și

apărarea pârâtelor referitoare la imposibilitatea cumulării penalităților cu

dobânzile în condițiile în care potrivit art. 21 alin.(1

1

) din actul

normativ menționat se prevede în mod expres că pârâții cumpărători datorează

dobânzi și penalități pentru ratele scadente și neachitate, în speță nefiind

incidente, prin urmare, dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002.

S-a respins însă capătul de cerere privind plata contravalorii acțiunilor la

valoarea nominală a acestora de la data semnării contractului cu motivarea că

reclamanta nu a dovedit, în condițiile art. 1073-1082 C. civ., existența

prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită pretins săvârșită

de cumpărător și eventualul prejudiciu. Au fost avute în vedere

concluziile  raportului  de expertiză care nu au evidențiat o

diminuare a valorii pachetului de acțiuni, ci dimpotrivă o creștere a

acestora.(…)

Prin decizia comercială nr. 285/2011 a Curții de apel București, Secția a V-a,

s-a respins apelul declarat de reclamantă și s-a admis apelul declarat de

pârâții A. Ltd București și N.C. cu consecința schimbării în parte a sentinței

în sensul diminuării cuantumului daunelor-interese reprezentând penalități și

dobânzile aferente ratei nr. 3 la suma de 509.096,77 lei, la plata căreia au

fost obligați în solidar pârâții apelanți, s-a respins cererea formulată de

reclamantă împotriva pârâtei SC E. SRL prin lichidator judiciar SC BNP C. SRL

Drăgănești - Olt, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței (…).

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a înlăturat criticile

reclamantei referitoare la acordarea doar în parte a despăgubirilor solicitate,

cu motivarea că raportul de expertiză efectuat în apel nu a confirmat

susținerea acesteia referitoare la diminuarea valorii de piață a pachetului de

acțiuni ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui

rezoluțiune s-a solicitat și nici diminuarea activelor societății ulterior

vânzării, astfel că nu se susține critica referitoare la redobândirea calității

de acționar al unei societăți în stare de faliment.(…)

Cu privire la apelul pârâților, instanța de apel a apreciat, pe baza raportului

de expertiză, astfel cum a fost completat în această etapă procesuală, că este

întemeiată susținerea acestora referitoare la diminuarea cuantumului

daunelor-interese reprezentând penalități și dobânzi. În acest sens au fost

avute în vedere concluziile expertizei contabile, opinia separată exprimată de

expertul propus de reclamantă precum și precizările apelanților care prin

motivele de apel au solicitat reducerea valorii acestor despăgubiri până la

suma de 509.096,77 lei (ron), motivând că în cauză operează principiul

disponibilității.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta AVAS criticând-o pentru

motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. derivate din

aplicarea greșită a prevederilor art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, art.

1073, 1082 C. civ., art. 129 alin. (5) raportat la art. 296 C. proc. civ. și

art. 274 C. proc. civ.

În mod concret recurenta a arătat faptul că dispozițiile art. 21 alin. (1) din

O.G. nr. 25/2002 arată exemplificativ, și nu limitativ categoriile de

daune-interese pe care AVAS le poate solicita pentru repararea prejudiciului,

în cazul rezoluțiunii contractului, culpa cumpărătorului fiind prezumată pentru

această situație, ceea ce nu exclude posibilitatea de a solicita și alte prejudicii

în afara celor prevăzute de textul legal anterior menționat, în situația în

care aceste prejudicii pot fi cuantificate de către AVAS.

Prin urmare, a susținut recurenta, aceste prejudicii au fost estimate la suma

de 3.413.605 lei (ron) reprezentând contravaloarea acțiunilor la valoarea

nominală de la data încheierii contractului, sumă care în mod nelegal nu a fost

acordată prin decizia recurată.

Totodată, în mod greșit, a fost respins capătul de cerere privind obligarea

intimaților la plata sumei de 5.881.468 lei cu titlu de prejudiciu ce i-a fost

creat ca urmare a diminuării valorii de piață a acțiunilor vândute prin

contract cu motivarea că expertiza a evidențiat o creștere, și nu o diminuare a

valorii pachetului de acțiuni și a activelor societății.(…)

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor

legale anterior menționate, Curtea a constatat că este nefondat.

Astfel, în conformitate cu art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 privind unele

măsuri pentru monitorizarea post privatizare a contractelor de

vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale ,,în

cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară Autoritatea

va reține de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul

contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalități achitate

cu orice titlu până la desființarea acestuia”.

Daunele-interese

ce pot fi solicitate pentru repararea prejudiciului cauzat Autorității, în

speță recurentei, în cazul desființării contractului de vânzare-cumpărare

acțiuni sunt cele prevăzute la lit. a)-c) ale articolului anterior citat,

respectiv: sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele

scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și

penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații

contractuale, unele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada

de valabilitate a contractului și cele prevăzute de H.G. 1045/2001 privind

recuperarea onorariilor de succes plătite consultanților.

În

conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol stabilirea prejudiciilor cauzate

se va face pe baza unei expertize.

În acest context, dând eficiență dispozițiilor art. 1020-1021 C. civ. în sensul

rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare din litigiu, pentru stabilirea

cuantumului daunelor-interese solicitate de reclamantă, s-a dispus în

conformitate cu textul legal citat efectuarea unei expertize la prima instanță

completată ulterior în soluționarea apelului.

Concluziile acestor probe nu pot fi însă cenzurate din perspectiva specificului

acestei căi de atac și respectiv a motivului de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., care vizează exclusiv motivele de nelegalitate, și nu de

netemeinicie ale hotărârii recurate.

Cu această precizare, Curtea observă că prevederile art. 21 din O.G. nr.

25/2002 au fost corect aplicate în speță, valoarea despăgubirilor fiind

determinată pe baza unei expertize contabile, astfel încât în mod corect s-a

argumentat prin decizia recurată că probele administrate nu au evidențiat

producerea altor prejudicii în patrimoniul reclamantei, situație în care

justificat s-a admis doar în parte cererea de obligare a pârâților la repararea

prejudiciilor cauzate ca urmare a rezoluțiunii contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni, în măsura în care cuantumul acestora a fost dovedit.

În alți termeni, admiterea doar în parte a pretențiilor reclamantei este

rezultatul examinării cuantumului acestora prin prisma dispozițiilor legale

anterior menționate și a expertizelor efectuate în cauză în acest scop, nefiind

consecința unei interpretări eronate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) din O.G.

nr. 25/2002, astfel cum nefondat a susținut recurenta.(…)

De asemenea, este nefondată și susținerea conform căreia în lipsa oricărei

motivări s-a procedat la diminuarea cuantumului daunelor interese reprezentând

dobânzi și penalități deoarece din considerentele deciziei recurate rezultă

fără echivoc faptul că au fost avute în vedere concluziile raportului de

expertiză care a stabilit suma de 370.050.789 lei (ron) cu titlu de dobânzi și

penalități de întârziere, cu opinia separată a expertului din partea AVAS

potrivit căruia nivelul cumulat al acestui prejudiciu este în valoare de

539.684,88 lei (ron). Aplicarea principiului disponibilității viza faptul că,

deși din expertiză a rezultat un cuantum inferior al prejudiciului, prin

motivele de apel apelanții pârâți au cerut diminuarea acestui cuantum până la

suma de 509.096,77 lei (ron), la plata căreia au și fost obligați prin decizia

recurată.(…)

În consecință, recursul este nefondat și a fost respins ca atare în

conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ.