ÎCCJ, decizie (scj.ro #82887)

Acțiune în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni. Daune-interese solicitate în temeiul art. 21 din O.G. nr. 25/2002. Condiții și efecte Cuprins pe materii: Dreptul afacerilor. Alte materii Index alfabetic: acțiune în rezoluțiune - contract de vânzare-cumpărare acțiuni - prejudiciu O.G. nr. 25/2002, art. 21 alin. (1) C. civ., art. 1020-1021 Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară Autoritatea va reține de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu până la desființarea acestuia.

În cazul în care Autoritatea solicită daune-interese ca urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare pentru prejudiciile suferite, stabilirea cuantumului acestora se va face pe baza unei expertize. Prin urmare, este legală hotărârea de admitere în parte a pretențiilor Autorității și de obligare a societății la repararea prejudiciilor cauzate ca urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare în limita valorii stabilite prin expertiza contabilă.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 153 din 24 ianuarie 2012 Prin sentința comercială nr. 8053/2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a comercială, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta AVAS împotriva pârâților C.V.N., A. Ltd București, SC E. SRL, prin lichidator judiciar SC BNP C. SRL Drăgănești - Olt și, în consecință, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 4105/1999 și restituirea pachetului de acțiuni aferente contractului, pârâții fiind obligați în solidar la plata sumei de 884.302,04 lei reprezentând penalități și dobânzi pentru neplata la termen a ratei nr. 3 către reclamantă.

S-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâților la plata contravalorii acțiunilor la valoare nominală a acestora de la data semnării contractului, precum și plata daunelor-interese pretinse pentru diminuarea valorii pachetului de acțiuni.(…) Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a solicitat să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 4105/1999 completat prin actul adițional din 28 iunie 2006, obligarea pârâților în solidar la plata daunelor-interese într-un cuantum estimat provizoriu la 4.297.907,04 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere pentru neplata la termen a ratei nr. 3, calculată la data de 10 noiembrie 2005, precum și contravaloarea acțiunilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui rezoluțiune s-a solicitat, la valoarea nominală a acestora de la data încheierii contractului, cu precizarea că în situația în care după efectuarea expertizei va rezulta un alt prejudiciu eventualele daune-interese vor fi solicitate în conformitate cu art. 21 alin. (3) din O.G.

nr. 25/2002. Invocând dispozițiile Codului civil și ale art. 21 din O.G. nr. 25/2002, reclamanta a arătat că la data de 17 decembrie 1999, între antecesorul său Fondul Proprietății de Stat și SC E. SRL s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 4105 având ca obiect vânzarea pachetului de acțiuni reprezentând capitalul social al SC Z. SA Calafat, prețul urmând a se achita conform anexei 5 la contract.

Potrivit actului adițional la acest contract încheiat la 28 iunie 2006 între reclamantă, pârâta SC E. SRL, SC A. Uk Ltd Londra și V.C.N., în calitate de cumpărători, art. 8.10.1 din contract s-a modificat în sensul că cei trei cumpărători se obligă să realizeze în solidar toate obligațiile de mediu și să efectueze din surse proprii sau atrase pe numele lor o investiție aport de capital în valoare de 2.027.928 USD în 5 ani, răspunderea acestora pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor contractuale fiind solidară în conformitate cu clauza prevăzută la art. 7. În acest context, a arătat tribunalul, având în vedere și poziția procesuală a pârâților care au recunoscut că nu și-au respectat obligațiile contractuale privind plata celei de a 3-a rate de preț și efectuarea volumului investițional asumat, în considerarea caracterului sinalagmatic al contractului încheiat intre părți s-a apreciat ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1020-1021 C. civ., iar sancțiunea pentru neîndeplinirea culpabilă a acestor obligații este rezoluțiunea contractului cu consecința restituirii pachetului de acțiuni ce a făcut obiectul acestuia.

Referitor la solicitarea reclamantei, privind obligarea pârâților la plata penalităților și dobânzile lor pentru neachitarea la termen a ratei a 3-a s-a apreciat, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 și pe baza expertizei efectuate în cauză că este întemeiată cererea privind obligarea pârâților la plata sumelor solicitate cu acest titlu, al cărui cuantum a fost determinat pe baza expertizei efectuate în cauză. Au fost înlăturate apărările pârâtelor în sensul că în speță dispozițiile O.G. nr. 25/2002 nu sunt aplicabile unui contract încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ cu motivarea că din cuprinsul acestuia rezultă în mod expres că dispozițiile legale sunt incidente și contractelor aflate în derulare, astfel încât nu se poate aprecia că ar fi încălcat principiul neretroactivității legii civile.

În egală măsură, chiar în absența unei clauze contractuale referitoare la plata daunelor-interese moratorii acestea sunt datorate ca efect al legii speciale, respectiv O.G. nr. 25/2002, derogatorie de la clauzele contractuale și de la dispozițiile comune ale Codului civil. Din aceleași considerente a fost înlăturată și apărarea pârâtelor referitoare la imposibilitatea cumulării penalităților cu dobânzile în condițiile în care potrivit art. 21 alin.(1 1 ) din actul normativ menționat se prevede în mod expres că pârâții cumpărători datorează dobânzi și penalități pentru ratele scadente și neachitate, în speță nefiind incidente, prin urmare, dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002.

S-a respins însă capătul de cerere privind plata contravalorii acțiunilor la valoarea nominală a acestora de la data semnării contractului cu motivarea că reclamanta nu a dovedit, în condițiile art. 1073-1082 C. civ., existența prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită pretins săvârșită de cumpărător și eventualul prejudiciu. Au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză care nu au evidențiat o diminuare a valorii pachetului de acțiuni, ci dimpotrivă o creștere a acestora.(…) Prin decizia comercială nr. 285/2011 a Curții de apel București, Secția a V-a, s-a respins apelul declarat de reclamantă și s-a admis apelul declarat de pârâții A. Ltd București și N.C.

cu consecința schimbării în parte a sentinței în sensul diminuării cuantumului daunelor-interese reprezentând penalități și dobânzile aferente ratei nr. 3 la suma de 509.096,77 lei, la plata căreia au fost obligați în solidar pârâții apelanți, s-a respins cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC E. SRL prin lichidator judiciar SC BNP C. SRL Drăgănești - Olt, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței (…). În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a înlăturat criticile reclamantei referitoare la acordarea doar în parte a despăgubirilor solicitate, cu motivarea că raportul de expertiză efectuat în apel nu a confirmat susținerea acesteia referitoare la diminuarea valorii de piață a pachetului de acțiuni ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui rezoluțiune s-a solicitat și nici diminuarea activelor societății ulterior vânzării, astfel că nu se susține critica referitoare la redobândirea calității de acționar al unei societăți în stare de faliment.(…) Cu privire la apelul pârâților, instanța de apel a apreciat, pe baza raportului de expertiză, astfel cum a fost completat în această etapă procesuală, că este întemeiată susținerea acestora referitoare la diminuarea cuantumului daunelor-interese reprezentând penalități și dobânzi.

În acest sens au fost avute în vedere concluziile expertizei contabile, opinia separată exprimată de expertul propus de reclamantă precum și precizările apelanților care prin motivele de apel au solicitat reducerea valorii acestor despăgubiri până la suma de 509.096,77 lei (ron), motivând că în cauză operează principiul disponibilității. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta AVAS criticând-o pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. derivate din aplicarea greșită a prevederilor art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, art. 1073, 1082 C. civ., art. 129 alin. (5) raportat la art. 296 C. proc. civ. și art. 274 C. proc. civ. În mod concret recurenta a arătat faptul că dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.G.

nr. 25/2002 arată exemplificativ, și nu limitativ categoriile de daune-interese pe care AVAS le poate solicita pentru repararea prejudiciului, în cazul rezoluțiunii contractului, culpa cumpărătorului fiind prezumată pentru această situație, ceea ce nu exclude posibilitatea de a solicita și alte prejudicii în afara celor prevăzute de textul legal anterior menționat, în situația în care aceste prejudicii pot fi cuantificate de către AVAS. Prin urmare, a susținut recurenta, aceste prejudicii au fost estimate la suma de 3.413.605 lei (ron) reprezentând contravaloarea acțiunilor la valoarea nominală de la data încheierii contractului, sumă care în mod nelegal nu a fost acordată prin decizia recurată.

Totodată, în mod greșit, a fost respins capătul de cerere privind obligarea intimaților la plata sumei de 5.881.468 lei cu titlu de prejudiciu ce i-a fost creat ca urmare a diminuării valorii de piață a acțiunilor vândute prin contract cu motivarea că expertiza a evidențiat o creștere, și nu o diminuare a valorii pachetului de acțiuni și a activelor societății.(…) Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea a constatat că este nefondat. Astfel, în conformitate cu art. 21 alin. (1) din O.G.

nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea post privatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale ,,în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară Autoritatea va reține de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu până la desființarea acestuia”.

Daunele-interese ce pot fi solicitate pentru repararea prejudiciului cauzat Autorității, în speță recurentei, în cazul desființării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni sunt cele prevăzute la lit. a)-c) ale articolului anterior citat, respectiv: sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale, unele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului și cele prevăzute de H.G. 1045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanților. În conformitate cu alin. (3) al aceluiași articol stabilirea prejudiciilor cauzate se va face pe baza unei expertize.

În acest context, dând eficiență dispozițiilor art. 1020-1021 C. civ. în sensul rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare din litigiu, pentru stabilirea cuantumului daunelor-interese solicitate de reclamantă, s-a dispus în conformitate cu textul legal citat efectuarea unei expertize la prima instanță completată ulterior în soluționarea apelului. Concluziile acestor probe nu pot fi însă cenzurate din perspectiva specificului acestei căi de atac și respectiv a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează exclusiv motivele de nelegalitate, și nu de netemeinicie ale hotărârii recurate. Cu această precizare, Curtea observă că prevederile art. 21 din O.G.

nr. 25/2002 au fost corect aplicate în speță, valoarea despăgubirilor fiind determinată pe baza unei expertize contabile, astfel încât în mod corect s-a argumentat prin decizia recurată că probele administrate nu au evidențiat producerea altor prejudicii în patrimoniul reclamantei, situație în care justificat s-a admis doar în parte cererea de obligare a pârâților la repararea prejudiciilor cauzate ca urmare a rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, în măsura în care cuantumul acestora a fost dovedit. În alți termeni, admiterea doar în parte a pretențiilor reclamantei este rezultatul examinării cuantumului acestora prin prisma dispozițiilor legale anterior menționate și a expertizelor efectuate în cauză în acest scop, nefiind consecința unei interpretări eronate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) din O.G.

nr. 25/2002, astfel cum nefondat a susținut recurenta.(…) De asemenea, este nefondată și susținerea conform căreia în lipsa oricărei motivări s-a procedat la diminuarea cuantumului daunelor interese reprezentând dobânzi și penalități deoarece din considerentele deciziei recurate rezultă fără echivoc faptul că au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză care a stabilit suma de 370.050.789 lei (ron) cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere, cu opinia separată a expertului din partea AVAS potrivit căruia nivelul cumulat al acestui prejudiciu este în valoare de 539.684,88 lei (ron).

Aplicarea principiului disponibilității viza faptul că, deși din expertiză a rezultat un cuantum inferior al prejudiciului, prin motivele de apel apelanții pârâți au cerut diminuarea acestui cuantum până la suma de 509.096,77 lei (ron), la plata căreia au și fost obligați prin decizia recurată.(…) În consecință, recursul este nefondat și a fost respins ca atare în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ.