ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 980/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin sentința penală nr. 360 din 12 august 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza disp.art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) litera c) C. pen., cu aplicarea disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și a disp. art. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.A.V. la pedeapsa de 9 (nouă) ani și 11 (unsprezece luni) închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, faptă din data de 19 februarie 2013, victima G.N.C.

Conform disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei. Potrivit disp. art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestul preventiv de la 20 februarie 2013, la zi. În temeiul disp. art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a obiectului folosit la comiterea infracțiunii, respectiv un cuțit în lungime totală de 29 cm., lama în lungime de 17 cm., având la prăsele lățimea de 2,4 cm., depuse în plic sigilat cu sigiliul M.I., la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Prahova.

Sub aspectul laturii civile, s-a luat act că moștenitorul defunctului G.N.C., numitul G.D., nu s-a constituit parte civilă în cauză. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că numiții G.A.V. și G.N.C. sunt frați, locuind împreună în imobilul din sat. Provița de Jos, comuna Provița de Jos, județul Prahova. În urma decesului bunicii acestora, survenit în vara anului 2011, au început să se gospodăreasca singuri. De asemenea, începând cu această dată, relațiile dintre cei doi frați s-au deteriorat în mod grav, săptămânal existând în locuința lor comună dar și prin împrejurimi, scandaluri și conflicte soldate nu de puține ori cu vătămarea corporală reciprocă a acestora. Conflictele erau mai acute pe fondul consumului de alcool, fiind de regulă aplanate prin intervenția agenților de ordine, agenți de politie sau poliție comunitară.

Nici unul dintre cei doi frați nu a avut loc de muncă, lucrând ocazional ca zilieri în funcție de treburile gospodărești ale locuitorilor din comună, iar mare parte din banii câștigați în acest mod erau cheltuiți pe achiziționarea de băuturi alcoolice, context în care și locuința lor comună este una caracterizată de penurie și dezordine, aceasta nefiind racordată la electricitate sau la rețeaua de gaze. În corelație cu cele anterior prezentate, în data de 19 februarie 2013, în jurul orelor 22.30, în timp ce se aflau în incinta locuinței comune, pe fondul consumului de alcool (victima având 2.30 gr.%o alcool etilic în sânge, iar inculpatul 1.45 gr. %o alcool etilic în sânge) și având la bază un motiv aparent banal (defecțiunea unui aparat radio, singurul mijloc electronic din imobil), cei doi frați au început să-și adreseze reciproc injurii, degenerând în lovirea reciprocă cu palme, pumni în zona capului.

Date fiind aceste împrejurări, fiind vădit enervat de faptul că inculpatul l-a împins, iar în cădere s-a lovit de masă, victima a luat de pe masa din bucătărie un cuțit (obiect tăietor-înțepător, în lungime totală de 29 cm., lama în lungime de 17 cm., având la prăsele lățimea de 2,4 cm) cu care s-a îndreptat către inculpat încercând să-l lovească cu obiectul vulnerant. Conform actelor medico - legale emise, inculpatul a suferit mai multe excoriații degete mâna dreaptă, dar și o plagă prin tăiere de aprox. 2 cm, 1/3 superioară antebraț stâng, iar conform declarației inculpatului, această din urmă leziune a fost cauzată de către victimă în momentul în care a barat lovitura violentă a fratelui său.

Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză (proces verbal de cercetare al locului săvârșirii infracțiunii, raport medico-legal de necropsie din 20 februarie 2013 emis de către S.M.L. Ploiești și declarațiile inculpatului) s-a reținut că ulterior recepționării acestei lovituri, inculpatul a reușit în cadrul conflictului să o deposedeze pe victimă de cuțit, iar după ce a îmbrâncit-o, i-a aplicat acesteia, cu intensitate, o lovitură puternică cu cuțitul în piept provocându-i o plagă înjunghiată cu interesarea cordului și a plămânului drept, leziune ce a condus în foarte scurt timp la decesul acesteia (la necropsie s-a observat cum lama cuțitului a interesat pe diagonală inima și a perforat plămânul drept).

Dându-și seama de consecințele faptei sale, de frică, inculpatul a părăsit locuința și s-a îndreptat către un vecin, martorul S.N.C.M., căruia i-a cerut ajutorul în tratarea rănii pe care o avea la antebrațul stâng. În cadrul discuțiilor pe care le-a avut cu martorul și cu soția acestuia, numita S.N.A.C., dar și ulterior cu organele de poliție, inculpatul a susținut că a fost tăiat la mână de către fratele său care a fugit din locuință, încercând astfel să canalizeze acțiunea organelor de poliție într-o altă direcție; în același timp cu organele de poliție, la fața locului a sosit o ambulanță care l-a preluat pe inculpat în vederea acordării îngrijirilor medicale de specialitate. Referitor la victimă, s-a mai reținut și faptul că fiind lăsată în agonie de fratele său pe un scaun în bucătărie, a reușit să se târască până în holul casei, circa 3,5 metri, unde, din cauza hemoragiei puternice interne, a decedat.

Prin Raportul medico-legal de necropsie din 20 februarie 2013 emis de S.M.L. Ploiești s-a concluzionat că „moartea numitului G.N.C. a fost violentă; s-a datorat hemoragiei interne consecutive unei plăgi înjunghiate penetrante toracice anterioare stângi cu interesarea cordului și a plămânului drept; plaga înjunghiată s-a putut produce prin corp tăietor-înțepător posibil cuțit; între leziune și deces există o legătură directă și necondiționată de cauzalitate; restul leziunilor traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire de corpuri dure, au vechimi diferite (1-5 zile) și nu au contribuit la deces; sângele recoltat de la cadavru este de grupa B III și conține 2.30 gr.%o alcool etilic, iar urina 2.65 gr.%o alcool etilic; moartea datează din 19 februarie 2013". Această situație de fapt a fost încadrată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1) -art.

175 alin. (1) litera c) C. pen. Totodată, s-a considerat că din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice în a considera că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții. Astfel, din succesiunea faptelor, instanța de fond a reținut circumstanța atenuantă a provocării în favoarea inculpatului, în condițiile în care pe fondul unui conflict spontan și al consumului de alcool, fiind inițial lovit de către G.N.C. cu un cuțit (obiect tăietor-înțepător, în lungime totală de 29 cm, lama în lungime de 17 cm, având la prasele lățimea de 2,4 cm) în zona antebrațului stâng, inculpatul G.A.V.

l-a deposedat de cuțit și i-a aplicat acestuia cu intensitate o lovitură cu obiectul vulnerant în regiunea precordială, provocându-i o leziune traumatică (plagă înjunghiată cu interesarea cordului și a plămânului drept) ce a condus la decesul acestuia, reținând la încadrarea juridică a faptei și dispozițiile prev. de art. 73 lit. b) C. pen., reducând pedeapsa sub limitele prevăzute de lege pentru acest gen de infracțiune, după reducerea obligatorie conform art. 320 1 C. proc. penală. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și e) cu excepția dreptului de a alege, pe toată durata executării pedepsei principale.

Conform aceluiași text de lege, s-a interzis inculpatului, câ pedeapsa complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o perioada de 4 ani, după executarea pedepsei principale, dreptul de a fi tutore sau curator, urmând a fi interzis în condițiile în care fapta a fost deosebit de violentă și a avut în vedere viața persoanei. Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 20 februarie 2013, lăzi. În raport de gradul de pericol social deosebit, rezonanța socială a faptei penale comise de inculpat, mai ales în rândul comunității din care provine, prima instanță a apreciat că subzistă în continuare pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive a inculpatului și în baza disp.

art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G.A.V. Deoarece la săvârșirea faptei inculpatul a folosit un cuțit în lungime totală de 29 cm, lama în lungime de 17 cm, având la prăsele lățimea de 2,4 cm, în baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la acesta a cuțitului folosit și depus în plic sigilat cu sigiliul M.I., la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Prahova. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a luat act că moștenitorul defunctului G.N.C., numitul G.D., nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză. Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul G.A.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, exclusiv din punct de vedere al cuantumului pedepsei aplicate.

A precizat inculpatul că fratele său l-a atacat cu respectivul cuțit, el nefăcând altceva decât să se apere. De asemenea, a mai arătat că, în ciuda tuturor divergențelor, inculpatul nu a vrut în nici un moment să își omoare fratele. Prin Decizia penală nr. 205 din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de inculpatul G.A.V., aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița împotriva sentinței penale nr. 360 din 12 august 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, pe care a desființat-o în parte în latură penală și pronunțând o nouă hotărâre: S-a redus pedeapsa aplicată acestui inculpat pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

- art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic, art. 73 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. la 7 ani și 6 luni închisoare. S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 20 februarie 2013, la zi. S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. S-a dispus plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova. Examinând apelul formulat, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și sub toate aspectele conform art. 371 C. proc.

pen., instanța de prim control judiciar a apreciat că această cale de atac este fondată, așa cum se va arăta în continuare: Din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșele foto, raportul medico-legal de necropsie, raportul medical de expertiză medico-legală privind pe inculpat, coroborate cu declarațiile martorilor și ale inculpatului, care a solicitat să fie judecat conform procedurii prev. de art. 320 1 Cod proc. penală, instanța de prim control judiciar a reținut aceeași situație de fapt ca și instanța de fond. Astfel, s-a constatat că pe fondul consumului de alcool (victima având conform raportului medico-legal de necropsie, filele 47-48 dosar u.p.- o alcoolemie de 2,30 - 2,65 gr %o iar inculpatul, conform raportului de buletinului de analiză a alcoolemiei aflat la fila 64 dosar u.p.

o alcoolemie de 1,45 gr %o) și pentru un motiv aparent minor (defectarea unui aparat radio) victima, cu un cuțit de o lungime totală de 29 cm iar lama de 17 cm, a vrut să-1 lovească pe inculpat într-o zonă vitală însă acesta s-a apărat cu mâna dreaptă, lovitură care i-a cauzat leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 12-14 zile îngrijiri medicale. Datorită acestei lovituri primite, inculpatul după ce a deposedat-o pe victimă de cuțit, cu acest obiect a lovit-o în zona pieptului, lovitură în urma căreia după o perioadă scurtă de timp a decedat. Având în vedere această situație de fapt, în mod corect instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., această provocare fiind reliefată de lovitura pe care victima i-a aplicat-o inculpatului.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, instanța de prim control judiciar a considerat că judecătorul fondului nu a dat o suficientă importanță situației de fapt ce constituie această circumstanță atenuantă. S-a observat, astfel, că inculpatul și-a lovit cu cuțitul fratele numai după ce acesta din urmă a devenit agresiv și chiar a încercat să îl lovească, posibil în mod decisiv, însă numai instinctul de apărare al inculpatului care a interpus între cuțit și corpul său mâna dreaptă a făcut ca acțiunea victimei să nu fie dusă la bun sfârșit. Pe de altă parte, s-a constatat că acest conflict a fost declanșat de victima care se afla sub influența băuturilor alcoolice și pentru un motiv mai mult decât minor, acesta fiind de altfel cel care în general declanșa toate conflictele dintre cei doi.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.A.V. A solicitat aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 188 din noul C. pen., casarea în parte a hotărârilor atacate, aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. și aplicarea unei pedepse în raport de noile limite prevăzute de noul C. pen. În plus, cu ocazia motivelor scrise de recurs, invocând cazul de casare prevăzut de 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. a solicitat reținerea art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Examinând recursul declarat de inculpatul G.A.V., Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele: Examinând recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior menționat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în acest sens, se reține, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 9 C. proc.

pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speță, recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunțate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, situație exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. în speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 17 octombrie 2013 și până la data soluționării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează omorul calificat, a fost abrogat C. pen.

anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen. în examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent instanța de recurs urmează să analizeze: a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. în examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică; b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. în examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei; Influența modificărilor legislative cu privire la elementele* constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca "urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune. Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă. Instanța va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat recurentul, având în vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiași lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea faptei față de acesta. Art. 174 C. pen. Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Omorul săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări: c) asupra soțului sau unei rude apropiate; - se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi. Art. 188 C. pen. Omorul (l) Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Art. 199 C. pen. Violența în familie, (1) Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 și art. 193-195 sunt săvârșite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.

Înalta Curte reține că în prezent, infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 189 noul C. pen., nu mai prevede omorul asupra unei rude apropiate sau asupra unui membru de familie ca o circumstanță agravantă, în noul C. pen., în vigoare de la 1 februarie 2014. Această faptă penală este reincriminată în noul C. pen., în art. 188 sub denumirea de „omor" în care se precizează textual: „uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi". Prin art. 177 noul C. pen., prin membru de familie se înțelege ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude, soțul, persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc.

Urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal și de procedură penală), instanța este datoare să constate dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă". Inculpatul G.A.V. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) -175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

Conform disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei. După cum se poate observa fapta de omor calificat, în modalitatea în care a fost comisă de inculpat, incriminată în infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi își găsește în prezent corespondent în infracțiunea prevăzută de art. 188 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi, pedeapsă care se majorează cu 5 ani întrucât sunt incidente dispozițiile art. 199 C. pen., care impun majorarea maximului special al pedepsei prevăzute de lege cu o pătrime atunci când faptele prevăzute în art. 188, sunt săvârșite asupra unui membru de familie.

Raportat la dispozițiile legale mai sus-menționate și având în J vedere situația faptică reținută de cele două instanțe, precum și proporționalitatea pedepsei, înalta Curte constată că se impune casarea în parte a ambelor hotărâri și reducerea pedepsei aplicate inculpatului, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-au orientat și instanțele anterioare, în raport cu normele de incriminare actuale, care sunt mai favorabile acestuia. În privința circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. anterior se constată că se regăsește în art. 75 lit. a) C. pen. în vigoare care nu conține modificări în raport cu vechea lege penală. În ce privește pedepsele complementare și accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

anterior, se constată că au corespondent în noul C. pen., sub aspectul conținutului și a caracterului obligatoriu de aplicare pentru săvârșirea infracțiunii de omor și având în vedere că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea inculpatului pentru această infracțiune care prevede această sancțiune corelativ pedepsei principale atât în vechea reglementare, cât și în noua normă de incriminare, iar cuantumul în care au fost aplicate se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziții ale art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Referitor lapedepsele complementare și accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen.

anterior care deși au corespondent în art. 66 alin. (1) lit. f) C. pen. în vigoare le apreciază ca nefîind necesare a fi aplicate. Așa fiind, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul G.A.V. împotriva Deciziei penale nr. 205 din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Va casa în parte decizia penală recurată și, în rejudecare: Va face aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1)- art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în infracțiunea de omor săvârșit asupra unui membru de familie, prev. de art. 188 C. pen.

cu aplicarea art. 199 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., va condamna pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei. Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 20 februarie 2013 la 19 martie 2014. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul G.A.V. împotriva Deciziei penale nr. 205 din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în parte decizia penală recurată și, în rejudecare: Face aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1)- art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în infracțiunea de omor săvârșit asupra unui membru de familie, prev. de art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 199 C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc.

pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen. În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 20 februarie 2013 la 19 martie 2014. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2014.