ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 980/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 980/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele;
Prin sentința penală nr.
360 din 12 august 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza disp.art. 174 alin.
(1) - art. 175 alin. (1) litera c) C. pen., cu aplicarea disp. art. 3201 alin.
(7) C. proc. pen. și a disp. art. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnat
inculpatul G.A.V. la pedeapsa de 9 (nouă) ani și 11 (unsprezece luni)
închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prevăzute de disp. art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu excepția dreptului de
a alege, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de
omor calificat, faptă din data de 19 februarie 2013, victima G.N.C.
Conform
disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a
interzicerii exercițiului drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a), b) și e)
C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.
Potrivit
disp. art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a
inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată
reținerea și arestul preventiv de la 20 februarie 2013, la zi.
În temeiul
disp. art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a
obiectului folosit la comiterea infracțiunii, respectiv un cuțit în lungime
totală de 29 cm., lama în lungime de 17 cm., având la prăsele lățimea de 2,4
cm., depuse în plic sigilat cu sigiliul M.I., la Camera de corpuri delicte a
Tribunalului Prahova.
Sub aspectul
laturii civile, s-a luat act că moștenitorul defunctului G.N.C., numitul G.D.,
nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a
pronunța această sentință, prima instanță a reținut că numiții G.A.V. și G.N.C.
sunt frați, locuind împreună în imobilul din sat. Provița de Jos, comuna
Provița de Jos, județul Prahova.
În urma
decesului bunicii acestora, survenit în vara anului 2011, au început să se
gospodăreasca singuri.
De asemenea,
începând cu această dată, relațiile dintre cei doi frați s-au deteriorat în mod
grav, săptămânal existând în locuința lor comună dar și prin împrejurimi,
scandaluri și conflicte soldate nu de puține ori cu vătămarea corporală
reciprocă a acestora.
Conflictele
erau mai acute pe fondul consumului de alcool, fiind de regulă aplanate prin
intervenția agenților de ordine, agenți de politie sau poliție comunitară.
Nici
unul dintre cei doi frați nu a avut loc de muncă, lucrând ocazional ca zilieri
în funcție de treburile gospodărești ale locuitorilor din comună, iar mare
parte din banii câștigați în acest mod erau cheltuiți pe achiziționarea de
băuturi alcoolice, context în care și locuința lor comună este una
caracterizată de penurie și dezordine, aceasta nefiind racordată la
electricitate sau la rețeaua de gaze.
În
corelație cu cele anterior prezentate, în data de 19 februarie 2013, în jurul
orelor 22.30, în timp ce se aflau în incinta locuinței comune, pe fondul
consumului de alcool (victima având 2.30 gr.%o alcool etilic în sânge, iar
inculpatul 1.45 gr. %o alcool
etilic în sânge) și având
la bază un motiv aparent banal (defecțiunea unui aparat radio, singurul mijloc
electronic din imobil), cei doi frați au început să-și adreseze reciproc
injurii, degenerând în lovirea reciprocă cu palme, pumni în zona capului.
Date
fiind aceste împrejurări, fiind vădit enervat de faptul că inculpatul l-a
împins, iar în cădere s-a lovit de masă, victima a luat de pe masa din
bucătărie un cuțit (obiect tăietor-înțepător, în lungime totală de 29 cm., lama
în lungime de 17 cm., având la prăsele lățimea de 2,4 cm) cu care s-a îndreptat
către inculpat încercând să-l lovească cu obiectul vulnerant. Conform actelor
medico - legale emise, inculpatul a suferit mai multe excoriații degete mâna
dreaptă, dar și o plagă prin tăiere de aprox. 2 cm, 1/3 superioară antebraț
stâng, iar conform declarației inculpatului, această din urmă leziune a fost
cauzată de către victimă în momentul în care a barat lovitura violentă a
fratelui său.
Coroborând
mijloacele de probă administrate în cauză (proces verbal de cercetare al
locului săvârșirii infracțiunii, raport medico-legal de necropsie din 20
februarie 2013 emis de către S.M.L. Ploiești și declarațiile inculpatului) s-a
reținut că ulterior recepționării acestei lovituri, inculpatul a reușit în
cadrul conflictului să o deposedeze pe victimă de cuțit, iar după ce a
îmbrâncit-o, i-a aplicat acesteia, cu intensitate, o lovitură puternică cu
cuțitul în piept provocându-i o plagă înjunghiată cu interesarea cordului și a
plămânului drept, leziune ce a condus în foarte scurt timp la decesul acesteia
(la necropsie s-a observat cum lama cuțitului a interesat pe diagonală inima și
a perforat plămânul drept).
Dându-și seama
de consecințele faptei sale, de frică, inculpatul a părăsit locuința și s-a
îndreptat către un vecin, martorul S.N.C.M., căruia i-a cerut ajutorul în
tratarea rănii pe care o avea la antebrațul stâng.
În cadrul
discuțiilor pe care le-a avut cu martorul și cu soția acestuia, numita S.N.A.C.,
dar și ulterior cu organele de poliție, inculpatul a susținut că a fost tăiat
la mână de către fratele său care a fugit din locuință, încercând astfel să
canalizeze acțiunea organelor de poliție într-o altă direcție; în același timp
cu organele de poliție, la fața locului a sosit o ambulanță care l-a preluat pe
inculpat în vederea acordării îngrijirilor medicale de specialitate.
Referitor
la victimă, s-a mai reținut și faptul că fiind lăsată în agonie de fratele său
pe un scaun în bucătărie, a reușit să se
târască până în holul
casei, circa 3,5 metri, unde, din cauza hemoragiei puternice interne, a
decedat.
Prin
Raportul medico-legal de necropsie din 20 februarie 2013 emis de S.M.L.
Ploiești s-a concluzionat că „moartea numitului G.N.C. a fost violentă; s-a
datorat hemoragiei interne consecutive unei plăgi înjunghiate penetrante
toracice anterioare stângi cu interesarea cordului și a plămânului drept; plaga
înjunghiată s-a putut produce prin corp tăietor-înțepător posibil cuțit; între
leziune și deces există o legătură directă și necondiționată de cauzalitate;
restul leziunilor traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin
lovire de corpuri dure, au vechimi diferite (1-5 zile) și nu au contribuit la
deces; sângele recoltat de la cadavru este de grupa B III și conține 2.30 gr.%o
alcool etilic, iar urina 2.65 gr.%o alcool etilic; moartea datează din 19
februarie 2013".
Această
situație de fapt a fost încadrată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii
prev. de art. 174 alin. (1) -art. 175 alin. (1) litera c) C. pen.
Totodată, s-a
considerat că din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice în a
considera că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat sub
stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții.
Astfel,
din succesiunea faptelor, instanța de fond a reținut circumstanța atenuantă a
provocării în favoarea inculpatului, în condițiile în care pe fondul unui
conflict spontan și al consumului de alcool, fiind inițial lovit de către G.N.C.
cu un cuțit (obiect tăietor-înțepător, în lungime totală de 29 cm, lama în
lungime de 17 cm, având la prasele lățimea de 2,4 cm) în zona antebrațului
stâng, inculpatul G.A.V. l-a deposedat de cuțit și i-a aplicat acestuia cu
intensitate o lovitură cu obiectul vulnerant în regiunea precordială,
provocându-i o leziune traumatică (plagă înjunghiată cu interesarea cordului și
a plămânului drept) ce a condus la decesul acestuia, reținând la încadrarea
juridică a faptei și dispozițiile prev. de art. 73 lit. b) C. pen., reducând
pedeapsa sub limitele prevăzute de lege pentru acest gen de infracțiune, după
reducerea obligatorie conform art. 320
1
C. proc. penală.
În baza
art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea
drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și e) cu excepția dreptului de a
alege, pe toată durata executării pedepsei principale.
Conform
aceluiași text de lege, s-a interzis inculpatului, câ pedeapsa complementară,
exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu
excepția dreptului de a alege pe o perioada de 4 ani, după executarea pedepsei
principale, dreptul de a fi tutore sau curator, urmând a fi interzis în
condițiile în care fapta a fost deosebit de violentă și a avut în vedere viața
persoanei.
Potrivit
art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii
și arestării preventive de la 20 februarie 2013, lăzi.
În
raport de gradul de pericol social deosebit, rezonanța socială a faptei penale
comise de inculpat, mai ales în rândul comunității din care provine, prima
instanță a apreciat că subzistă în continuare pericolul concret pentru ordinea
publică avut în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive a
inculpatului și în baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut
măsura arestării preventive a inculpatului G.A.V.
Deoarece
la săvârșirea faptei inculpatul a folosit un cuțit în lungime totală de 29 cm,
lama în lungime de 17 cm, având la prăsele lățimea de 2,4 cm, în baza art. 118
lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la acesta a cuțitului folosit și
depus în plic sigilat cu sigiliul M.I., la Camera de corpuri delicte a
Tribunalului Prahova.
În ceea
ce privește latura civilă a cauzei, s-a luat act că moștenitorul defunctului G.N.C.,
numitul G.D., nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
Împotriva
acestei soluții a declarat apel inculpatul G.A.V.,
criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, exclusiv din punct de vedere al cuantumului pedepsei aplicate.
A
precizat inculpatul că fratele său l-a atacat cu respectivul cuțit, el nefăcând
altceva decât să se apere. De asemenea, a mai arătat că, în ciuda tuturor
divergențelor, inculpatul nu a vrut în nici un moment să își omoare fratele.
Prin Decizia
penală nr. 205 din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și
pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de inculpatul G.A.V.,
aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița
împotriva sentinței penale nr. 360 din 12 august 2013 pronunțată de Tribunalul
Prahova, pe care a desființat-o în parte în latură penală și pronunțând o nouă
hotărâre:
S-a
redus pedeapsa aplicată acestui inculpat pentru comiterea infracțiunii prev. de
art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic, art.
73 lit. b) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. la 7 ani și
6 luni închisoare.
S-a
dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 20
februarie 2013, la zi.
S-a
menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-au
menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
S-a
dispus plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului
desemnat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Prahova.
Examinând
apelul formulat, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor
invocate cât și sub toate aspectele conform art. 371 C. proc. pen., instanța de
prim control judiciar a apreciat că această cale de atac este fondată, așa cum
se va arăta în continuare:
Din
coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv procesul verbal de
cercetare la fața locului, însoțit de planșele foto, raportul medico-legal de
necropsie, raportul medical de expertiză medico-legală privind pe inculpat,
coroborate cu declarațiile martorilor și ale inculpatului, care a solicitat să
fie judecat conform procedurii prev. de art. 320
1
Cod proc. penală,
instanța de prim control judiciar a reținut aceeași situație de fapt ca și
instanța de fond.
Astfel,
s-a constatat că pe fondul consumului de alcool (victima având conform
raportului medico-legal de necropsie, filele 47-48 dosar u.p.- o alcoolemie de
2,30 - 2,65 gr %o iar inculpatul, conform raportului de buletinului de analiză
a alcoolemiei aflat la fila 64 dosar u.p. o alcoolemie de 1,45 gr %o) și pentru
un motiv aparent minor (defectarea unui aparat radio) victima, cu un cuțit de o
lungime totală de 29 cm iar lama de 17 cm, a vrut să-1 lovească pe inculpat
într-o zonă vitală însă acesta s-a apărat cu mâna dreaptă, lovitură care i-a
cauzat leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 12-14 zile îngrijiri
medicale.
Datorită
acestei lovituri primite, inculpatul după ce a deposedat-o pe victimă de cuțit,
cu acest obiect a lovit-o în zona pieptului, lovitură în urma căreia după o
perioadă scurtă de timp a decedat.
Având în
vedere această situație de fapt, în mod corect instanța de fond a reținut în
favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit.
b) C. pen., această
provocare fiind reliefată de lovitura
pe care victima i-a aplicat-o inculpatului.
În ceea
ce privește individualizarea pedepsei aplicate, instanța de prim control
judiciar a considerat că judecătorul fondului nu a dat o suficientă importanță
situației de fapt ce constituie această circumstanță atenuantă.
S-a
observat, astfel, că inculpatul și-a lovit cu cuțitul fratele numai după ce
acesta din urmă a devenit agresiv și chiar a încercat să îl lovească, posibil
în mod decisiv, însă numai instinctul de apărare al inculpatului care a interpus
între cuțit și corpul său mâna dreaptă a făcut ca acțiunea victimei să nu fie
dusă la bun sfârșit.
Pe de
altă parte, s-a constatat că acest conflict a fost declanșat de victima care se
afla sub influența băuturilor alcoolice și pentru un motiv mai mult decât
minor, acesta fiind de altfel cel care în general declanșa toate conflictele
dintre cei doi.
Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.A.V.
A
solicitat aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. schimbarea
încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prevăzută de
art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută
de art. 188 din noul C. pen., casarea în parte a hotărârilor atacate, aplicarea
dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen. și
aplicarea unei pedepse în raport de noile limite prevăzute de noul C. pen.
În plus,
cu ocazia motivelor scrise de recurs, invocând cazul de casare prevăzut de 385
9
pct. 17
2
C. proc. pen. a solicitat reținerea art. 73 lit. b) C. pen.
și reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând
recursul declarat de inculpatul G.A.V., Înalta Curte de Casație și Justiție,
constată următoarele:
Examinând
recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 385
9
C. proc.
pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte
constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.
Prin
Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în
sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost
modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea
cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin
intermediul recursului,
reglementat ca a doua cale ordinară de
atac, doar la chestiuni de drept.
În ce
privește cazul de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr,
acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul
conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate
critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior
menționat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de
art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în acest sens, se reține,
însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar
exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și
pct. 14 al art. 385
9
C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt
supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele
prevăzute de lege, or, în speță, recurentul inculpat a criticat hotărârile
pronunțate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, situație
exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de
atac a recursului, potrivit art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc.
pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
În cazul
în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au
intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. în
speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 17 octombrie 2013 și până la
data soluționării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu
referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale
în timp și cu privire la normele care guvernează omorul calificat, a fost
abrogat C. pen. anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen.
în
examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent
instanța de recurs urmează să analizeze:
a)
Influența modificărilor legislative cu
privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. în
examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată
de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai
favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;
b)
Consecințele produse de acuzație cu
privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data
judecării recursului. în examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere
caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de
individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;
Influența
modificărilor legislative cu privire la elementele* constitutive ale
infracțiunii pentru care este acuzat.
Examinarea
încadrării juridice dată faptei ca "urmare a situației tranzitorii este
necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este
echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face
analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.
Pedeapsa
decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și
pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina
incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele
două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare
la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile
ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a
legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă,
trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic
acuzația în legea nouă.
Instanța
va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele
constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat recurentul, având în
vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi
într-un alt text de lege din aceiași lege, eliminarea unui element de care
depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea
faptei față de acesta.
Art. 174
C. pen.
Uciderea
unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea
unor drepturi.
Art. 175
alin. (1) lit. c) C. pen.
Omorul
săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări: c) asupra soțului sau unei rude
apropiate;
-
se pedepsește cu închisoare de la 15
la 25 ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 188
C. pen. Omorul
(l)
Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 199
C. pen.
Violența
în familie,
(1) Dacă
faptele prevăzute în art. 188, art. 189 și art. 193-195 sunt săvârșite asupra
unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se
majorează cu o pătrime.
Înalta
Curte reține că în prezent, infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.
189 noul C. pen., nu mai prevede
omorul asupra unei rude
apropiate sau asupra unui membru de familie ca o circumstanță agravantă, în
noul C. pen., în vigoare de la 1 februarie 2014.
Această
faptă penală este reincriminată în noul C. pen., în art. 188 sub denumirea de
„omor" în care se precizează textual: „uciderea unei persoane se
pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării
unor drepturi".
Prin
art. 177 noul C. pen., prin membru de familie se înțelege ascendenții și
descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele
devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude, soțul, persoanele care
au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și
copii, în cazul în care conviețuiesc.
Urmare a
intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal și de
procedură penală), instanța este datoare să constate dacă în cauză sunt
aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de
la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit
una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".
Inculpatul
G.A.V. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de
omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) -175 alin. (1) lit. c) C. pen.,
cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc.
pen. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C.
pen.
Conform
disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a
interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza
a II-a, b) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.
După cum
se poate observa fapta de omor calificat, în modalitatea în care a fost comisă
de inculpat, incriminată în infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin.
(1) lit. c) C. pen. anterior, pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 ani și interzicerea
unor drepturi își găsește în prezent corespondent în infracțiunea prevăzută de
art. 188 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și
interzicerea exercitării unor drepturi, pedeapsă care se majorează cu 5 ani
întrucât sunt incidente dispozițiile art. 199 C. pen., care impun majorarea
maximului special al pedepsei prevăzute de lege cu o pătrime atunci când
faptele prevăzute în art. 188, sunt săvârșite asupra unui membru de familie.
Raportat
la dispozițiile legale mai sus-menționate și având în
J
vedere
situația faptică reținută de cele două instanțe, precum și proporționalitatea
pedepsei, înalta Curte constată că se impune casarea în parte a ambelor
hotărâri și reducerea pedepsei aplicate inculpatului, în mod corespunzător, la
un cuantum spre care s-au orientat și instanțele anterioare, în raport cu
normele de incriminare actuale, care sunt mai favorabile acestuia.
În
privința circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. anterior
se constată că se regăsește în art. 75 lit. a) C. pen. în vigoare care nu
conține modificări în raport cu vechea lege penală.
În ce
privește pedepsele complementare și accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și b) C. pen. anterior, se constată că au corespondent în noul C.
pen., sub aspectul conținutului și a caracterului obligatoriu de aplicare
pentru săvârșirea infracțiunii de omor și având în vedere că aplicarea acestor
pedepse a fost determinată de condamnarea inculpatului pentru această
infracțiune care prevede această sancțiune corelativ pedepsei principale atât
în vechea reglementare, cât și în noua normă de incriminare, iar cuantumul în
care au fost aplicate se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe
o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum drepturile a căror exercitare a fost
interzisă se regăsesc în noile dispoziții ale art. 66 alin. (1) lit. a) și b)
C. pen.
Referitor
lapedepsele complementare și accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. e) C.
pen. anterior care deși au corespondent în art. 66 alin. (1) lit. f) C. pen. în
vigoare le apreciază ca nefîind necesare a fi aplicate.
Așa
fiind, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul G.A.V. împotriva Deciziei
penale nr. 205 din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și
pentru cauze cu minori și de familie.
Va casa
în parte decizia penală recurată și, în rejudecare:
Va face
aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. va schimba
încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea de omor
calificat prev. de art. 174 alin. (1)- art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea
art. 73 lit. b) C. pen. în infracțiunea de omor săvârșit asupra unui membru de
familie, prev. de art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 199 C. pen. și art. 75
lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 396 alin. (10) C.
proc. pen., va condamna pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani
pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66
lit. a) și lit. b) C. pen.
În baza
art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii
exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.
Va
menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Va
deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării
preventive de la 20 februarie 2013 la 19 martie 2014.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului, onorariul pentru apărătorul desemnat din
oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se avansa din fondul Ministerului
Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de inculpatul G.A.V. împotriva Deciziei penale nr. 205 din 17 octombrie 2013 a
Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează
în parte decizia penală recurată și, în rejudecare:
Face
aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea
juridică a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea de omor calificat
prev. de art. 174 alin. (1)- art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73
lit. b) C. pen. în infracțiunea de omor săvârșit asupra unui membru de familie,
prev. de art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 199 C. pen. și art. 75 lit. a) C.
pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,
condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa
complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a)
și lit. b) C. pen.
În baza art.
65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării
drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.
Menține
celelalte dispoziții ale deciziei.
Deduce din
pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la
20 februarie 2013 la 19 martie 2014.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului, onorariul pentru apărătorul desemnat din
oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 19 martie 2014.