ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 980/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 980/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele;

Prin sentința penală nr.

360 din 12 august 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza disp.art. 174 alin.

(1) - art. 175 alin. (1) litera c) C. pen., cu aplicarea disp. art. 3201 alin.

(7) C. proc. pen. și a disp. art. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnat

inculpatul G.A.V. la pedeapsa de 9 (nouă) ani și 11 (unsprezece luni)

închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de disp. art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu excepția dreptului de

a alege, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de

omor calificat, faptă din data de 19 februarie 2013, victima G.N.C.

Conform

disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a

interzicerii exercițiului drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a), b) și e)

C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.

Potrivit

disp. art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a

inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată

reținerea și arestul preventiv de la 20 februarie 2013, la zi.

În temeiul

disp. art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a

obiectului folosit la comiterea infracțiunii, respectiv un cuțit în lungime

totală de 29 cm., lama în lungime de 17 cm., având la prăsele lățimea de 2,4

cm., depuse în plic sigilat cu sigiliul M.I., la Camera de corpuri delicte a

Tribunalului Prahova.

Sub aspectul

laturii civile, s-a luat act că moștenitorul defunctului G.N.C., numitul G.D.,

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a reținut că numiții G.A.V. și G.N.C.

sunt frați, locuind împreună în imobilul din sat. Provița de Jos, comuna

Provița de Jos, județul Prahova.

În urma

decesului bunicii acestora, survenit în vara anului 2011, au început să se

gospodăreasca singuri.

De asemenea,

începând cu această dată, relațiile dintre cei doi frați s-au deteriorat în mod

grav, săptămânal existând în locuința lor comună dar și prin împrejurimi,

scandaluri și conflicte soldate nu de puține ori cu vătămarea corporală

reciprocă a acestora.

Conflictele

erau mai acute pe fondul consumului de alcool, fiind de regulă aplanate prin

intervenția agenților de ordine, agenți de politie sau poliție comunitară.

Nici

unul dintre cei doi frați nu a avut loc de muncă, lucrând ocazional ca zilieri

în funcție de treburile gospodărești ale locuitorilor din comună, iar mare

parte din banii câștigați în acest mod erau cheltuiți pe achiziționarea de

băuturi alcoolice, context în care și locuința lor comună este una

caracterizată de penurie și dezordine, aceasta nefiind racordată la

electricitate sau la rețeaua de gaze.

În

corelație cu cele anterior prezentate, în data de 19 februarie 2013, în jurul

orelor 22.30, în timp ce se aflau în incinta locuinței comune, pe fondul

consumului de alcool (victima având 2.30 gr.%o alcool etilic în sânge, iar

inculpatul 1.45 gr. %o alcool

etilic în sânge) și având

la bază un motiv aparent banal (defecțiunea unui aparat radio, singurul mijloc

electronic din imobil), cei doi frați au început să-și adreseze reciproc

injurii, degenerând în lovirea reciprocă cu palme, pumni în zona capului.

Date

fiind aceste împrejurări, fiind vădit enervat de faptul că inculpatul l-a

împins, iar în cădere s-a lovit de masă, victima a luat de pe masa din

bucătărie un cuțit (obiect tăietor-înțepător, în lungime totală de 29 cm., lama

în lungime de 17 cm., având la prăsele lățimea de 2,4 cm) cu care s-a îndreptat

către inculpat încercând să-l lovească cu obiectul vulnerant. Conform actelor

medico - legale emise, inculpatul a suferit mai multe excoriații degete mâna

dreaptă, dar și o plagă prin tăiere de aprox. 2 cm, 1/3 superioară antebraț

stâng, iar conform declarației inculpatului, această din urmă leziune a fost

cauzată de către victimă în momentul în care a barat lovitura violentă a

fratelui său.

Coroborând

mijloacele de probă administrate în cauză (proces verbal de cercetare al

locului săvârșirii infracțiunii, raport medico-legal de necropsie din 20

februarie 2013 emis de către S.M.L. Ploiești și declarațiile inculpatului) s-a

reținut că ulterior recepționării acestei lovituri, inculpatul a reușit în

cadrul conflictului să o deposedeze pe victimă de cuțit, iar după ce a

îmbrâncit-o, i-a aplicat acesteia, cu intensitate, o lovitură puternică cu

cuțitul în piept provocându-i o plagă înjunghiată cu interesarea cordului și a

plămânului drept, leziune ce a condus în foarte scurt timp la decesul acesteia

(la necropsie s-a observat cum lama cuțitului a interesat pe diagonală inima și

a perforat plămânul drept).

Dându-și seama

de consecințele faptei sale, de frică, inculpatul a părăsit locuința și s-a

îndreptat către un vecin, martorul S.N.C.M., căruia i-a cerut ajutorul în

tratarea rănii pe care o avea la antebrațul stâng.

În cadrul

discuțiilor pe care le-a avut cu martorul și cu soția acestuia, numita S.N.A.C.,

dar și ulterior cu organele de poliție, inculpatul a susținut că a fost tăiat

la mână de către fratele său care a fugit din locuință, încercând astfel să

canalizeze acțiunea organelor de poliție într-o altă direcție; în același timp

cu organele de poliție, la fața locului a sosit o ambulanță care l-a preluat pe

inculpat în vederea acordării îngrijirilor medicale de specialitate.

Referitor

la victimă, s-a mai reținut și faptul că fiind lăsată în agonie de fratele său

pe un scaun în bucătărie, a reușit să se

târască până în holul

casei, circa 3,5 metri, unde, din cauza hemoragiei puternice interne, a

decedat.

Prin

Raportul medico-legal de necropsie din 20 februarie 2013 emis de S.M.L.

Ploiești s-a concluzionat că „moartea numitului G.N.C. a fost violentă; s-a

datorat hemoragiei interne consecutive unei plăgi înjunghiate penetrante

toracice anterioare stângi cu interesarea cordului și a plămânului drept; plaga

înjunghiată s-a putut produce prin corp tăietor-înțepător posibil cuțit; între

leziune și deces există o legătură directă și necondiționată de cauzalitate;

restul leziunilor traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin

lovire de corpuri dure, au vechimi diferite (1-5 zile) și nu au contribuit la

deces; sângele recoltat de la cadavru este de grupa B III și conține 2.30 gr.%o

alcool etilic, iar urina 2.65 gr.%o alcool etilic; moartea datează din 19

februarie 2013".

Această

situație de fapt a fost încadrată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii

prev. de art. 174 alin. (1) -art. 175 alin. (1) litera c) C. pen.

Totodată, s-a

considerat că din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice în a

considera că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat sub

stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții.

Astfel,

din succesiunea faptelor, instanța de fond a reținut circumstanța atenuantă a

provocării în favoarea inculpatului, în condițiile în care pe fondul unui

conflict spontan și al consumului de alcool, fiind inițial lovit de către G.N.C.

cu un cuțit (obiect tăietor-înțepător, în lungime totală de 29 cm, lama în

lungime de 17 cm, având la prasele lățimea de 2,4 cm) în zona antebrațului

stâng, inculpatul G.A.V. l-a deposedat de cuțit și i-a aplicat acestuia cu

intensitate o lovitură cu obiectul vulnerant în regiunea precordială,

provocându-i o leziune traumatică (plagă înjunghiată cu interesarea cordului și

a plămânului drept) ce a condus la decesul acestuia, reținând la încadrarea

juridică a faptei și dispozițiile prev. de art. 73 lit. b) C. pen., reducând

pedeapsa sub limitele prevăzute de lege pentru acest gen de infracțiune, după

reducerea obligatorie conform art. 320

1

C. proc. penală.

În baza

art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și e) cu excepția dreptului de a

alege, pe toată durata executării pedepsei principale.

Conform

aceluiași text de lege, s-a interzis inculpatului, câ pedeapsa complementară,

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu

excepția dreptului de a alege pe o perioada de 4 ani, după executarea pedepsei

principale, dreptul de a fi tutore sau curator, urmând a fi interzis în

condițiile în care fapta a fost deosebit de violentă și a avut în vedere viața

persoanei.

Potrivit

art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii

și arestării preventive de la 20 februarie 2013, lăzi.

În

raport de gradul de pericol social deosebit, rezonanța socială a faptei penale

comise de inculpat, mai ales în rândul comunității din care provine, prima

instanță a apreciat că subzistă în continuare pericolul concret pentru ordinea

publică avut în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive a

inculpatului și în baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut

măsura arestării preventive a inculpatului G.A.V.

Deoarece

la săvârșirea faptei inculpatul a folosit un cuțit în lungime totală de 29 cm,

lama în lungime de 17 cm, având la prăsele lățimea de 2,4 cm, în baza art. 118

lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la acesta a cuțitului folosit și

depus în plic sigilat cu sigiliul M.I., la Camera de corpuri delicte a

Tribunalului Prahova.

În ceea

ce privește latura civilă a cauzei, s-a luat act că moștenitorul defunctului G.N.C.,

numitul G.D., nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

Împotriva

acestei soluții a declarat apel inculpatul G.A.V.,

criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, exclusiv din punct de vedere al cuantumului pedepsei aplicate.

A

precizat inculpatul că fratele său l-a atacat cu respectivul cuțit, el nefăcând

altceva decât să se apere. De asemenea, a mai arătat că, în ciuda tuturor

divergențelor, inculpatul nu a vrut în nici un moment să își omoare fratele.

Prin Decizia

penală nr. 205 din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de inculpatul G.A.V.,

aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița

împotriva sentinței penale nr. 360 din 12 august 2013 pronunțată de Tribunalul

Prahova, pe care a desființat-o în parte în latură penală și pronunțând o nouă

hotărâre:

S-a

redus pedeapsa aplicată acestui inculpat pentru comiterea infracțiunii prev. de

art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic, art.

73 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. la 7 ani și

6 luni închisoare.

S-a

dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 20

februarie 2013, la zi.

S-a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

S-au

menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

S-a

dispus plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului

Prahova.

Examinând

apelul formulat, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor

invocate cât și sub toate aspectele conform art. 371 C. proc. pen., instanța de

prim control judiciar a apreciat că această cale de atac este fondată, așa cum

se va arăta în continuare:

Din

coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv procesul verbal de

cercetare la fața locului, însoțit de planșele foto, raportul medico-legal de

necropsie, raportul medical de expertiză medico-legală privind pe inculpat,

coroborate cu declarațiile martorilor și ale inculpatului, care a solicitat să

fie judecat conform procedurii prev. de art. 320

1

Cod proc. penală,

instanța de prim control judiciar a reținut aceeași situație de fapt ca și

instanța de fond.

Astfel,

s-a constatat că pe fondul consumului de alcool (victima având conform

raportului medico-legal de necropsie, filele 47-48 dosar u.p.- o alcoolemie de

2,30 - 2,65 gr %o iar inculpatul, conform raportului de buletinului de analiză

a alcoolemiei aflat la fila 64 dosar u.p. o alcoolemie de 1,45 gr %o) și pentru

un motiv aparent minor (defectarea unui aparat radio) victima, cu un cuțit de o

lungime totală de 29 cm iar lama de 17 cm, a vrut să-1 lovească pe inculpat

într-o zonă vitală însă acesta s-a apărat cu mâna dreaptă, lovitură care i-a

cauzat leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 12-14 zile îngrijiri

medicale.

Datorită

acestei lovituri primite, inculpatul după ce a deposedat-o pe victimă de cuțit,

cu acest obiect a lovit-o în zona pieptului, lovitură în urma căreia după o

perioadă scurtă de timp a decedat.

Având în

vedere această situație de fapt, în mod corect instanța de fond a reținut în

favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit.

b) C. pen., această

provocare fiind reliefată de lovitura

pe care victima i-a aplicat-o inculpatului.

În ceea

ce privește individualizarea pedepsei aplicate, instanța de prim control

judiciar a considerat că judecătorul fondului nu a dat o suficientă importanță

situației de fapt ce constituie această circumstanță atenuantă.

S-a

observat, astfel, că inculpatul și-a lovit cu cuțitul fratele numai după ce

acesta din urmă a devenit agresiv și chiar a încercat să îl lovească, posibil

în mod decisiv, însă numai instinctul de apărare al inculpatului care a interpus

între cuțit și corpul său mâna dreaptă a făcut ca acțiunea victimei să nu fie

dusă la bun sfârșit.

Pe de

altă parte, s-a constatat că acest conflict a fost declanșat de victima care se

afla sub influența băuturilor alcoolice și pentru un motiv mai mult decât

minor, acesta fiind de altfel cel care în general declanșa toate conflictele

dintre cei doi.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.A.V.

A

solicitat aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prevăzută de

art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută

de art. 188 din noul C. pen., casarea în parte a hotărârilor atacate, aplicarea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. și

aplicarea unei pedepse în raport de noile limite prevăzute de noul C. pen.

În plus,

cu ocazia motivelor scrise de recurs, invocând cazul de casare prevăzut de 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. a solicitat reținerea art. 73 lit. b) C. pen.

și reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Examinând

recursul declarat de inculpatul G.A.V., Înalta Curte de Casație și Justiție,

constată următoarele:

Examinând

recursul declarat prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte

constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.

Prin

Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în

sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost

modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea

cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin

intermediul recursului,

reglementat ca a doua cale ordinară de

atac, doar la chestiuni de drept.

În ce

privește cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr,

acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul

conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate

critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior

menționat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în acest sens, se reține,

însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar

exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și

pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt

supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele

prevăzute de lege, or, în speță, recurentul inculpat a criticat hotărârile

pronunțate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, situație

exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de

atac a recursului, potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

În cazul

în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au

intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. în

speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 17 octombrie 2013 și până la

data soluționării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu

referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale

în timp și cu privire la normele care guvernează omorul calificat, a fost

abrogat C. pen. anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen.

în

examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurent

instanța de recurs urmează să analizeze:

a)

Influența modificărilor legislative cu

privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. în

examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată

de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai

favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b)

Consecințele produse de acuzație cu

privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data

judecării recursului. în examinarea acestui criteriu instanța va avea în vedere

caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de

individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

Influența

modificărilor legislative cu privire la elementele* constitutive ale

infracțiunii pentru care este acuzat.

Examinarea

încadrării juridice dată faptei ca "urmare a situației tranzitorii este

necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este

echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face

analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa

decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și

pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina

incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele

două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare

la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile

ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a

legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă,

trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic

acuzația în legea nouă.

Instanța

va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele

constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat recurentul, având în

vedere că, deși un text de lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi

într-un alt text de lege din aceiași lege, eliminarea unui element de care

depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea

faptei față de acesta.

Art. 174

C. pen.

Uciderea

unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea

unor drepturi.

Art. 175

alin. (1) lit. c) C. pen.

Omorul

săvârșit în vreuna din următoarele împrejurări: c) asupra soțului sau unei rude

apropiate;

-

se pedepsește cu închisoare de la 15

la 25 ani și interzicerea unor drepturi.

Art. 188

C. pen. Omorul

(l)

Uciderea unei persoane se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și

interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 199

C. pen.

Violența

în familie,

(1) Dacă

faptele prevăzute în art. 188, art. 189 și art. 193-195 sunt săvârșite asupra

unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se

majorează cu o pătrime.

Înalta

Curte reține că în prezent, infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.

189 noul C. pen., nu mai prevede

omorul asupra unei rude

apropiate sau asupra unui membru de familie ca o circumstanță agravantă, în

noul C. pen., în vigoare de la 1 februarie 2014.

Această

faptă penală este reincriminată în noul C. pen., în art. 188 sub denumirea de

„omor" în care se precizează textual: „uciderea unei persoane se

pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării

unor drepturi".

Prin

art. 177 noul C. pen., prin membru de familie se înțelege ascendenții și

descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele

devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude, soțul, persoanele care

au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și

copii, în cazul în care conviețuiesc.

Urmare a

intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal și de

procedură penală), instanța este datoare să constate dacă în cauză sunt

aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de

la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit

una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".

Inculpatul

G.A.V. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) -175 alin. (1) lit. c) C. pen.,

cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și e) C.

pen.

Conform

disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a

interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

a II-a, b) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

După cum

se poate observa fapta de omor calificat, în modalitatea în care a fost comisă

de inculpat, incriminată în infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin.

(1) lit. c) C. pen. anterior, pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 ani și interzicerea

unor drepturi își găsește în prezent corespondent în infracțiunea prevăzută de

art. 188 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și

interzicerea exercitării unor drepturi, pedeapsă care se majorează cu 5 ani

întrucât sunt incidente dispozițiile art. 199 C. pen., care impun majorarea

maximului special al pedepsei prevăzute de lege cu o pătrime atunci când

faptele prevăzute în art. 188, sunt săvârșite asupra unui membru de familie.

Raportat

la dispozițiile legale mai sus-menționate și având în

J

vedere

situația faptică reținută de cele două instanțe, precum și proporționalitatea

pedepsei, înalta Curte constată că se impune casarea în parte a ambelor

hotărâri și reducerea pedepsei aplicate inculpatului, în mod corespunzător, la

un cuantum spre care s-au orientat și instanțele anterioare, în raport cu

normele de incriminare actuale, care sunt mai favorabile acestuia.

În

privința circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. anterior

se constată că se regăsește în art. 75 lit. a) C. pen. în vigoare care nu

conține modificări în raport cu vechea lege penală.

În ce

privește pedepsele complementare și accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. anterior, se constată că au corespondent în noul C.

pen., sub aspectul conținutului și a caracterului obligatoriu de aplicare

pentru săvârșirea infracțiunii de omor și având în vedere că aplicarea acestor

pedepse a fost determinată de condamnarea inculpatului pentru această

infracțiune care prevede această sancțiune corelativ pedepsei principale atât

în vechea reglementare, cât și în noua normă de incriminare, iar cuantumul în

care au fost aplicate se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe

o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum drepturile a căror exercitare a fost

interzisă se regăsesc în noile dispoziții ale art. 66 alin. (1) lit. a) și b)

C. pen.

Referitor

lapedepsele complementare și accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. e) C.

pen. anterior care deși au corespondent în art. 66 alin. (1) lit. f) C. pen. în

vigoare le apreciază ca nefîind necesare a fi aplicate.

Așa

fiind, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul G.A.V. împotriva Deciziei

penale nr. 205 din 17 octombrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa

în parte decizia penală recurată și, în rejudecare:

Va face

aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. va schimba

încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea de omor

calificat prev. de art. 174 alin. (1)- art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea

art. 73 lit. b) C. pen. în infracțiunea de omor săvârșit asupra unui membru de

familie, prev. de art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 199 C. pen. și art. 75

lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 396 alin. (10) C.

proc. pen., va condamna pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66

lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza

art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Va

menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării

preventive de la 20 februarie 2013 la 19 martie 2014.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de inculpatul G.A.V. împotriva Deciziei penale nr. 205 din 17 octombrie 2013 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează

în parte decizia penală recurată și, în rejudecare:

Face

aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea

juridică a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea de omor calificat

prev. de art. 174 alin. (1)- art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73

lit. b) C. pen. în infracțiunea de omor săvârșit asupra unui membru de familie,

prev. de art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 199 C. pen. și art. 75 lit. a) C.

pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.,

condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a)

și lit. b) C. pen.

În baza art.

65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării

drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Menține

celelalte dispoziții ale deciziei.

Deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la

20 februarie 2013 la 19 martie 2014.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 19 martie 2014.