ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 129 din 12 iulie 2013 a Curții de Apel Ploiești a fost condamnat inculpatul M.Ș.A. după cum urmează:

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 republicată, pentru trafic de influență, privind pe denunțătorul l.M., faptă din primăvara anului 2012, la 2 [doi] ani închisoare;

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 republicată, pentru trafic de influență, privind pe denunțătorul l.M., faptă din perioada noiembrie 2011 - septembrie 2012, la 2 (doi] ani închisoare;

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 republicată, pentru trafic de influență, privind pe învinuita S.C., faptă din perioada iulie - septembrie 2012, la 2 [doi] ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului M.Ș.A. pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a dispus interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Potrivit art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului M.Ș.A. iar în baza art. 88 C. pen. a computat din durata pedepsei de executat reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 05 martie 2013, la zi.

În temeiul art. 19 din Legea nr. 78/2000 republicată rap. la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul M.Ș.A. suma de 2.000 RON beneficiu obținut din infracțiunea privind pe învinuita S.C.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 republicată a obligat pe inculpatul M.Ș.A. să restituie către denunțătorul l.M. suma de 2.250 RON.

Conform art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul M.Ș.A. la plata sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 3.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În perioada 2011-2012, inculpatul M.Ș.A., inspector de poliție și organ de cercetare al poliției judiciare în cadrul Poliției municipiului Buzău, Biroul Investigații Criminale, a îndeplinit funcția de șef al secției x Poliție Rurală Smeeni, având sub coordonare activitatea desfășurată sub acest aspect de mai multe posturi de poliție de pe raza județului Buzău, între care și Postului de Poliție G.S.

Profitând de această calitate și în considerarea raporturilor de prietenie stabilite cu martorul N.D., agent șef adjunct de poliție, la acea dată șef al ultimei unități de poliție și atribuții de organ de cercetare al poliției judiciare, împreună, au pretins și primit diferite sume de bani, de la făptuitorii cercetați în trei dosare penale înregistrate pe rolul Secției x Poliție Rurală Smeeni, în schimbul netrimiterii în judecată, lăsând să se creadă că are influență asupra procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele care supravegheau cercetarea penală ori polițiștilor aflați în subordine, pentru adoptarea unei soluții favorabile.

Astfel

Ca urmare, s-a întocmit dosar penal, cauza înregistrându-se pe rolul unității de poliție sub nr. 1044102 din 17 aprilie 2012, iar ulterior sub numărul unic 280/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, acesta urmând să fie cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, având în sânge alcoolemie peste limita legală prev. și ped. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Potrivit rezoluției aplicată pe procesul verbal de sesizare din oficiu, în calitate de șef al Secției x Poliție Rurală Smeeni din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Buzău, inculpatul M.Ș.A. a repartizat dosarul pentru „cercetări și soluționare legală" agentului șef adjunct de poliție martorul N.D., la acea dată șef al Postului de Poliție G.S. și cu atribuții de organ de cercetare al poliției judiciare.

Inculpatul a recunoscut și rezultă din declarațiile date de martorii N.D. și I.M., că la scurt timp și la sugestia acestuia, secundul a invitat denunțătorul „la o discuție în trei", care s-a purtat întru-un bar din localitatea G.S., județul Buzău.

Cu acea ocazie, cei doi lucrători de poliție au pretins denunțătorului suma de 2.500 RON (câte 150 RON pentru fiecare), pentru ca martorul N.D. să propună în dosarul instrumentat scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ iar inculpatul M.Ș.A. să intervină la procurorul de caz, în sensul confirmării soluției, lăsând să se creadă faptul că în contextul atribuțiilor de serviciu are influență asupra acestuia.

Acceptând cererea formulată, la sfârșitul lunii aprilie 2012, întorcându-se de la București, unde participaseră la o ceremonie de botez, împreună cu martorul E.V., cumpărătorul de influență I.M. s-au oprit în localitatea Gârbovi, județul Ialomița și a obținut un împrumut în sumă de 2.500 RON de la martorii D.A. și D.A.R., nașii săi de cununie, justificând faptul că va fi folosit „drept mită la doi polițiști care avea legătură cu dosarul său".

După obținerea împrumutului, folosind autoturismul condus de martorul E.V., denunțătorul a revenit în comuna G.S., la domiciliul martorului N.D., care după primirea sumei de 2.500 RON, în aceeași zi s-a întâlnit cu inculpatul M.Ș.A., remițându-i jumătate din aceasta, potrivit înțelegerii anterior stabilite.

În aceste condiții, la data de 4 iulie 2012, în calitate de agent șef adjunct cu atribuții de organ de cercetare penală al poliției judiciare, prin referatul nr. 280/P/2012 martorul N.D., a finalizat cercetările în dosarul penal instrumentat, propunând scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I.M. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

La data de 30 septembrie 2012, dosarul conținând propunerea respectivă s-a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, fiind reținut de martorul M.N.A., procurorul care supraveghea cercetarea penală în cauza respectivă, cu solicitarea ca în ziua de 1 noiembrie 2012, învinuitul să fie condus de către martorul N.D., la sediul unității, în vederea prezentării materialului de urmărire penală.

Profitând de faptul că i se solicitase comunicarea telefonică a unor relații într-un alt dosar, la data convocării inculpatul M.Ș.A. i-a însoțit pe cei doi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele și mai înaintea introducerii denunțătorului în vederea efectuării actului procedural, a intrat în biroul procurorului de caz, avansându-i rugămintea de a-l ajuta pe acesta, în sensul netrimiterii în judecată și aplicării unei sancțiuni administrative, cu motivarea nereală, că ar fi informator al organelor de poliție.

Nedându-se curs solicitării inculpatului M.Ș.A., la data de 15 ianuarie 2013, prin rechizitoriul nr. 280/P/2012 întocmit de martorul M.N.A., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului I.M. pentru săvârșirea unei infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge alcoolemie peste limita legală, cauza formând obiectul Dosarului nr. 160/282/2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei Pogoanele.

Participația la activitatea infracțională, în condițiile expuse, a fost recunoscută de inculpatul atât în faza de urmărire penală cât și la cercetarea judecătorească și rezultă din coroborarea denunțului făcut de martorul I.M. cu declarațiile martorilor M.N.A., D.A.R., E.V. și T.E., procesele-verbale întocmite cu ocazia confruntării, precum și cele privind redarea în scris a convorbirilor telefonice și discuțiilor ambientale purtate de inculpatul M.Ș.A. cu martorii N.R.G. și I.M., respectiv suporturile optice pe care s-au stocat ultimele informații, înregistrate conform art. 911, art. 915 C. proc. pen.

În drept, fapta inculpatului M.Ș.A. care, în calitate de șef al Secției x Poliție Rurală Smeeni și organ de cercetare al poliției judiciare, în primăvara anului 2012, împreună cu subordonatul său agent șef adjunct de poliție N.D., șef al Postului de Poliție G.S. și atribuții de organ de cercetare penală, a pretins și primit suma de 2.500 RON [din care i-a revenit suma de 1.250 RON], de la denunțătorul I.M., în schimbul intervenției pe lângă martorul M.N.A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, lăsând să se creadă că are influență asupra acestuia pentru a confirma propunerea de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei amenzi administrative în dosarului penal nr. 280/P/2012, constituie infracțiunea de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Formându-se Dosarul nr. 794/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, în calitate de șef al secției de poliție, cu atribuții de organ de cercetare penală al poliției judiciare, inculpatul M.Ș.A. a repartizat cauza martorului N.D., agent șef adjunct de poliție, desemnat cu atribuții de organ de cercetare penală, prin rezoluție dispunându-se „identificarea autorilor în vederea recuperării prejudiciului.

După alcătuirea cercului de suspecți din investigațiile preliminare a rezultat și participarea făptuitorului I.M., deși nu a recunoscut că ar fi autorul furtului reclamat, prin rezoluția din 16 ianuarie 2012 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva mai multor făptuitori, printre care și acesta din urmă.

Ca urmare, cu toate că instrumentarea cauzei fusese repartizată martorului N.D., la data de 5 martie 2012, inculpatul M.Ș.A. a procedat la audierea denunțătorului în calitate de învinuit, consemnându-i personal declarația privind recunoașterea infracțiunii de furt calificat pretins a fi comisă împreună cu o altă persoană și pe timpul nopții.

Prin declarațiile martorului N.D. s-au confirmat susținerile denunțătorului l.M. că după acest moment, împreună cu subordonatul său, cei doi polițiști i-au solicitat suma de 2.000 RON (din care fiecăruia urma să-i revină câte 1.000 RON), inculpatul M.Ș.A. explicându-i „că-l va scăpa de dosar", în sensul că îl poate ajuta „să obțină o soluție de netrimitere în judecată".

Mai mult, pentru a face rost de suma de bani pretinsă, aceștia și cumpărătorul de influență s-au deplasat cu autoturismul aflat în dotarea poliției la domiciliul martorilor l.la. și l.G. din localitatea Gârbovi, județul Ialomița (bunicii secundului), de unde a reușit să obțină un împrumut în sumă de 1.000 RON, sub motivația „că are nevoie de acești bani ca să-i dea mită polițiștilor și în acest fel să scape de dosar".

După primire, suma de bani a fost înmânată imediat inculpatului M.Ș.A. în prezența martorului N.D., care la rândul său ulterior a primit aceeași sumă, de această dată denunțătorul l.M. împrumutându-se de la martorul C.V.

Ca și în precedent, prin referatul întocmit la 14 martie 2012 în dosarul penal nr. 286/P/2009 (consecință a conexării Dosarului nr. 794/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele cu alte dosare penale mai vechi], martorul N.D. a propus scoaterea de sub urmărire penală a mai multor învinuiți printre care și denunțătorul l.M. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Dosarul s-a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele cu adresa din 14 martie 2012, semnată de inculpatul M.Ș.A., în calitate de șef al Secției nr. x Poliție Rurală Smeeni.

Verificându-se actele procedurale instrumentate, prin ordonanța nr. 286/P/2009 din 24 august 2012, infirmând soluția propusă martorul P.I., procurorul care supraveghea cercetarea penală, a dispus disjungerea cauzei cu privire la plângerea formulată de partea vătămată I.I., deci implicit referitor la furtul calificat pentru care fusese pus sub învinuire denunțătorul l.M., restituind dosarul Postului de Poliție G.S. în vederea continuării cercetărilor.

Inculpatul a recunoscut participația la activitatea infracțională în condițiile anterior menționate și reținute prin rechizitoriu, poziția procesuală coroborându-se atât cu denunțul și declarația martorului l.M. cât și declarațiile martorilor N.D., l.la., l.G. și C.V., procesele-verbale de confruntare a inculpatului și primilor doi martori precum și de înregistrare a convorbirilor telefonice și discuțiilor purtate în mediul ambiental, în condițiile art. 91

1

și art. 91

5

C. proc. pen.

În drept, fapta inculpatului M.Ș.A., care, în calitate de șef al Secției x Poliție Rurală Smeeni și organ de cercetare al poliției judiciare, în perioada noiembrie 2011 - martie 2012, împreună cu subordonatul său N.D., agent șef adjunct de poliție, șef al Postului de Poliție G.S., a pretins suma de 2.000 RON, (din care a primit pentru sine suma de 1.000 RON), de la denunțătorul l.M., cercetat pentru furt calificat în dosarul penal nr. 794/P/2011 (conexat la dosarul penal nr. 286/P/2009) al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, instrumentat de secundul, în schimbul obținerii scoaterii de sub urmărire penală și aplicării unei sancțiuni administrative, dându-i asigurări că va interveni pentru pe lângă procurorul de caz P.I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 republicată.

Formându-se dosarul penal nr. 602/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, prin rezoluția din data de 24 iulie 2012, cauza a fost repartizată de inculpatul M.Ș.A., subordonatului său, subinspector de poliție M.Ș., cu atribuții de organ de cercetare penală al poliției judiciare, din cadrul Secției x Poliție Rurală Smeeni, pentru efectuarea investigațiilor sub aspectul faptelor sesizate.

Recunoașterea inculpatului rezultă și din declarațiile martorilor N.D. și S.C., în sensul că, deși cauza nu se afla în instrumentarea sa, la numai două zile după înregistrarea plângerii, el s-a deplasat la sediul Postului de Poliție G.S. și a solicitat subordonatului său, martorul N.D., să invite faptuitoarea reclamată pentru a fi audiată, secundul arătând că efectuarea actului procedural s-a justificat prin aceea că urmează să-i ceară „niște bani" sub pretextul că vor fi folosiți pentru renovarea clădirii postului respectiv.

Cu ocazia audierii și a consemnării în scris a declarației date, faptuitoarea S.C. a fost atenționată, în mod repetat, de inculpat asupra faptului că reclamantul este o persoană deosebit de periculoasă, însă i-a dat asigurări că dosarul „se va rezolva".

După acest moment, revenind în localitate tot la propunerea acestuia și însoțit fiind de martorul N.D., împreună au procedat la contactarea acesteia și identificând-o pe câmp, unde supraveghea muncile agricole, în contextul în care au discutat despre posibilitatea obținerii unei soluții favorabile în dosarul în care era cercetată, inculpatul M.Ș.A. i-a solicitat suma de 2.000 RON, pretextând că va fi folosită pentru procurarea materialelor de construcție necesare renovării sediului Postului de Poliție G.S. (lucrări aflate în derulare).

Întrucât nu deținea suma respectivă, în considerarea finalizării cercetărilor în dosarul penal nr. 602/P/2012, în care fusese reclamată, făptuitoarea S.C. a fost de acord să procedeze la remiterea banilor, în modalitatea înregistrării în contabilitatea firmei sale, a unei facturi pe care să o plătească în contul societății emitente indicate de inculpatul M.Ș.A., astfel încât contravaloarea materialelor de construcție (nelivrate în realitate] să ajungă în posesia acestuia.

Din coroborarea declarațiilor martorilor N.D. și R.M. (viceprimarul comunei G.S., județul Buzău), rezultă că, potrivit înțelegerii menționate, în perioada următoare primul a reușit să obțină factura din 3 septembrie 2012, având ca obiect livrarea materialelor de construcție în valoare totală de 2.160 RON, emisă de secundul, în calitate de administrator al SC R.C. SRL Glodeanu Sărat, către SC C.S. 2004 SRL comuna G.S., aparținând martorei S.C., mărfuri care în realitate nu au ajuns niciodată la firma beneficiară.

După preluarea facturii, ca și în precedent, martorul N.D. și inculpatul M.Ș.A. au realizat un nou contact cu făptuitoarea S.C., care asigurată fiind că „dosarul său se va rezolva" și având reprezentarea adoptării unei soluții favorabile, a procedat la înregistrarea acesteia în contabilitate și efectuarea plății în contul societății emitente, prin ordinul de plată nr. 4 din 14 septembrie 2012.

Ulterior, suma de aproximativ de 2.000 RON, reprezentând contravaloarea facturii menționate, a fost remisă de martorul R.M., agentului șef adjunct de poliție N.D. la solicitarea acestuia din urmă, acceptând justificarea că între timp materialele respective ar fi fost procurate în alte condiții iar banii urmează să fie folosiți pentru plata meseriașilor.

De această dată banii obținuți în modalitatea descrisă au fost remiși în totalitate inculpatului M.Ș.A., care pentru aceleași considerente ulterior a pretins făptuitoarei S.C. să accepte plata și altor sume de bani, nespecificate, obligându-se să obțină o factură de la o societate administrată de o cunoștință a sa, propunerea fiind însă respinsă.

Prin declarațiile date atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul M.Ș.A. a negat în mod constant că ar fi comis acte materiale specifice infracțiunii de trafic de influență, al cărei cumpărător de influență a fost făptuitoarea S.C.

Acesta s-a apărat, în sensul că acțiunile sale s-au limitat la a-l însoți pe martorul N.D., în calitate de șef al Secției x Poliție Rurală Smeeni la care era arondat Postul de Poliție G.S., cu ocazia discuțiilor pe care secundul le-a purtat cu făptuitoarea S.C., administrator al unei societăți cu profil agricol, informat fiind că și-ar fi manifestat disponibilitatea de a sponsoriza cu materialele de construcție necesare lucrările de renovare a sediului unității, aflate în derulare.

Separat, prin apărătorul ales s-a susținut că, în modalitatea descrisă prin actul de sesizare, cât timp din declarațiile martorilor nu rezultă că el ar fi determinat numele persoanei față de care urma să exercitate presupusa influență și că rezolvarea cauzei s-ar finaliza printr-o soluție favorabilă făptuitoarei S.C., chiar reală fiind, pretinderea și primirea sumei de 2.000 RON, exced legii penale și cu atât mai mult nu întrunesc latura obiectivă din conținutul legal al infracțiunii incriminate în art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Apărarea formulată de inculpatul M.Ș.A. nu este credibilă, fiind infirmată prin declarațiile martorilor N.D. și S.C., implicați direct în luarea și desfășurarea rezoluției infracționale, (chiar circumstanțiate de secunda la cercetarea judecătorească], coroborate cu declarația martorului R.M. și documentația financiar-contabilă (factura din 3 septembrie 2012 emisă în calitate de administrator al SC R.C. SRL Glodeanu Sărat și ordinul de plată nr. 4 din 14 septembrie 2012 emis de SC C.S. 2004 SRL), mijloace folosite pentru remiterea sumei de 2.000 RON pretinsă în cadrul instrumentării dosarului penal nr. 602/P/2012 instrumentat în cadrul Secției x Poliție Rurală Smeeni.

Din examinarea acestor mijloace de probă, care potrivit jurisprudenței interne sunt concludente pentru stabilirea

:

faptei și vinovăției în cazul infracțiunilor de corupție comise în exercițiul atribuțiilor de organe de cercetare penală ale poliției judiciare, rezultă cu certitudine că, profitând de funcția de șef al Secției x Poliție Rurală Smeeni și relațiilor de subordonare existente între acesta și martorul N.D., șef al Postului de Poliție G.S., cu atribuții similare, ca și în situația denunțătorului I.M., în intervalul iulie - septembrie 2012 inculpatul M.Ș.A. a pretins și primit de la făptuitoare suma de 2.000 RON, în schimbul obținerii unei soluții favorabile, raportat la infracțiunea de tulburare de posesie reclamantă de persoana vătămată N.T.

S-a dovedit astfel, că deși dosarul fusese repartizat altui lucrător de poliție cu atribuții de organ de cercetare penală, respectiv subinspectorul M.Ș., din cadrul Secției x Poliție Rurală Smeeni, pe care o conducea, la numai câteva zile după înregistrarea plângerii, personal s-a deplasat la Postul de Poliție G.S. unde a procedat la audierea făptuitoarei.

Cu această ocazie, ca și după începerea demersurilor pentru obținerea sumei percepute ca și preț al cumpărării influenței, făptuitoarea a fost atenționată în mod repetat asupra faptului că reclamantul ar fi o persoană „periculoasă", dar în același timp asigurată că „dosarul se va rezolva".

Mai mult, cu toate insistențele acesteia, chiar după primirea banilor prin intermediul martorului R.M., plângerea depusă de petentul N.T. a fost lăsată în nelucrare, motiv pentru reluarea separată a rezoluției infracționale, când singur a procedat la recontactarea martorei și avansarea propunerii de achitare a altei facturi în aceeași modalitate.

De aceea, față de situația litigioasă în care se afla cu o persoană cunoscută ca fiind implicată și în alte procese, funcția notorie deținută de inculpat, aceea de „comandantul de la secția de poliție Smeeni", deci șeful unității care instrumenta cauza și situația financiară (lipsa lichidităților în contul societății], contrar precizărilor făcute în ședință publică, evident că afirmațiile acestuia nu puteau determina pentru martoră decât reprezentarea declarată la urmărirea penală, respectiv că prin virarea sumei de 2.000 RON, va influența adoptarea unei soluții favorabile intereselor sale, respectiv a neînceperii urmăririi penale, în dosarul în care era cercetată.

Că prin atitudinea adoptată și în cadrul discuțiilor purtate, inculpatul M.Ș.A. a pretins și primit suma de 2.000 RON, lăsând să se creadă că are influență asupra persoanelor competente să adopte o soluție în Dosarul nr. 602/P/2012 aflat pe rolul secției de poliție rurală condusă, rezultă cu certitudine din declarațiile martorului N.D. făcute în cursul urmăririi penale, precum și cu ocazia reaudierii, la cerere, în ședința publică din data 9 iulie 2013, el detaliind întocmai împrejurările de fapt descrise prin actul de sesizare, precizând că similar celorlalte cauze (în care a fost inculpat și condamnat pentru luare de mită) contactarea acesteia și planul de operare au fost concepute de inculpat, el fiind acela căruia în final i s-a remis și suma de 2.000 RON, încasată de martorul R.M.

Astfel, martorul a explicat că prezent fiind la primul contact realizat cu martora S.C., discuțiile au fost purtate exclusiv de inculpatul M.Ș.A., care i-a adus la cunoștință că „în dosarul în care este cercetată i se va propune o soluție de neîncepere a urmăririi penale, cu condiția" remiterii sumei de 2.000 RON, bani care nu sunt destinați acestora, ci renovării postului de poliție.

Or, este de principiu, că sub raport obiectiv, pentru existența infracțiunii de trafic de influență este necesară numai precizarea actului pentru a cărui îndeplinire urmează să se exercite influența făptuitorului traficant iar nu și indicarea persoanei asupra căreia va fi exercitată. Prin determinarea actului este determinată, în mod implicit și persoana care îl va îndeplini, urmare a realei sau pretinsei influențe a făptuitorului, și anume funcționarul în ale cărui atribuții intră îndeplinirea acelui act.

De aceea, esențial pentru caracterizarea juridică a actelor materiale ce compun latura obiectivă din conținutul incriminat prin art. 257 C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, este ca modul de concepere a activității infracționale, atitudinea, precum și calitatea infractorului să fie de natură a crea reprezentarea denunțătorului asupra posibilităților sale de a atenta la corectitudinea unei persoane aflată în exercitarea unei funcții publice și a interveni în rezolvarea atribuțiilor de serviciu de către aceștia.

În plus, nu este necesar ca infractorul să fi făcut intervenția promisă și nici ca cel pe lângă care se va pretinde că se va interveni, ca urmare a influenței exercitate asupra lui, să fi efectuat sau nu actul care i s-a cerut.

Așadar, din interpretarea dată în jurisprudența internă dispozițiilor art. 257 C. pen. se constată că subiectul pasiv al infracțiunii de trafic de influență este persoana juridică unde lucrează funcționarul a cărei funcție este traficată și ale cărei interese sunt lezate prin atari fapte de subminare a încrederii privind imparțialitatea și corectitudinea exercitării atribuțiilor cu care a fost investită.

De aceea, împrejurarea că influența este ori nu reală, că se indică numele funcționarului sau nu, că după primirea, pretinderea ori acceptarea promisiunilor nu se efectuează intervenția promisă ori actul s-a îndeplinit de salariatul sau funcționarul respectiv, fără vreo intervenție, în limita atribuțiilor de serviciu, au fost apreciate ca fiind elemente complementare și irelevante pentru încadrarea juridică a faptei.

În speță, cum temeinic s-a reținut și în considerentele rechizitoriului, în perioada 2011- 2012 inculpatul M.Ș.A. a îndeplinit funcția de șef al Secției x Poliție Rurală Smeeni, timp suficient în mediul rural pentru ca o astfel de calitate să devină notorie pe raza localităților unde se aflau posturile de poliție arondate.

Mai mult, în contextul demersurilor efectuate în alte dosare (inclusiv cele privind pe denunțătorul I.M.), cunoscute fiind modalitățile de socializare în atari comunități restrânse, este cert că acesta era perceput inclusiv de martora S.C., ca fiind „comandantul” celorlalți lucrători de poliție, având atribuțiile de organe de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul I.P.J. Buzău, că putea accesa la celelalte organe judiciare (parchet, poliție) ori realiza contacte cu lucrătorii de poliție aflați în subordine, reprezentare confirmată prin atitudinea adoptată, după înregistrarea plângerilor penale, concretizată în deplasarea și audierea acesteia la sediul Postului de Poliție G.S.

Atari împrejurări de fapt, indubitabil au convins martora că el poate influența situația pentru rezolvarea în mod favorabil rezolvarea dosarului penal în care era cercetată și, în final, au determinat-o să accepte contravaloarea facturii emise de SC R.C. SRL Glodeanu Sărat, solicitată de inculpat în prezența martorului N.D. ca și sponsorizare a postului de poliție condus de secundul.

Prin urmare, dovedindu-se că în intervalul iulie - septembrie 2012, inculpatul M.Ș.A. a pretins și primit de la martora S.C. suma de 2.000 RON, în schimbul obținerii unei soluții favorabile în dosarul penal nr. 602/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, instrumentat de subinspector M.Ș., în cadrul Secției x Poliție Rurală Smeeni, având ca obiect infracțiunea de tulburare de posesie reclamată de petentul N.T., sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Întrucât cele trei infracțiuni au fost comise în perioada noiembrie 2011 - septembrie 2012 și mai înainte ca inculpatul M.Ș.A. să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța va constata incidența dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracțiuni, urmând ca potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. acesta să execute pedeapsa cea mai grea ce se va stabili.

La individualizarea pedepselor judiciare s-au avut în vedere criteriile înscrise sub art. 72 C. pen. pentru realizarea funcțiilor cerute de art. 52 C. pen., respectiv natura și gravitatea celor trei infracțiuni stabilite în sarcină, modalitatea de operare și consecințele produse asupra înfăptuirii justiției în contextul exercitării funcției de ofițer de poliție cu atribuții de organ de cercetare penală al poliției judiciare, discreditându-se în mod esențial și real capacitatea acestei instituții de a instrumenta dosarele penale repartizate pentru tragerea la răspundere penală a făptuitorilor cercetați în trei dosare penale într-o perioadă de numai circa un an.

La acestea se adaugă inițiativa avută în luarea rezoluției infracționale, atragerea la încălcarea legii și a altor agenți de poliție, profitându-se de ascendentul deținut în funcție de șef al unei secții de poliție rurală, cuantumul sumelor percepute și primite de la cumpărătorii de influență, demersurile repetate efectuate pentru intrarea în posesia acestora inclusiv prin însoțirea denunțătorului I.M. pentru obținerea unor împrumuturi în acest scop, toate demonstrând perseverență și temeritate de excepție prin favorizarea infractorilor, în detrimentul protejării interesului public și privat.

Corelativ, s-a luat în considerare și caracterizarea eliberată de I.P.J. Dâmbovița din care rezultă că anterior comiterii faptelor acesta a avut o bună reputație, și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea întocmai a regulamentelor de funcționare, că se află la primul conflict cu legea penală, este singurul întreținător al unei familii în care există un copil minor, încă din cursul urmăririi penale a demisionat din sistemul organelor de poliție, iar în ce privește infracțiunile având cumpărător de influență pe denunțătorul I.M. a înțeles să fie judecat pe baza acordului de vinovăție, limitându-se cercetarea judecătorească numai pentru fapta privind martora S.C.

Față de circumstanțele de fapt și personale menționate, instanța a apreciat că atât controlul statului asupra restabilirii încrederii societății civile în capacitatea organelor de cercetare ale poliției judiciare pentru înfăptuirea justiției cât și funcția retributivă cerută de art. 52 C. pen., în cazul inculpatului M.Ș.A. pot fi realizate prin dozarea cuantumului pedepselor la limita minimă prevăzută sub art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, rep. și executarea pedepsei rezultante aplicate, în regim privativ de libertate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și inculpatul M.Ș.A.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești critică sentința recurată pentru netemeinicie întrucât inculpatul nu a fost condamnat și la pedepsele complementare prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., deși aceste pedepse erau necesare.

În motivarea recursului se arată de către Parchet că inculpatul a fost condamnat la 3 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru infracțiuni de trafic de influență, aflate în concurs real, așa încât se constată că prima condiție obligatorie prev. de art. 65 alin. (1) C. pen. referitoare la cuantumul pedepsei este îndeplinită.

Și cea de-a doua condiție referitoare la necesitatea aplicării pedepsei este îndeplinită întrucât inculpatul a comis trei infracțiuni de o gravitate deosebită, din categoria celor de corupție, cu un impact social puternic asupra societății civile.

Inculpatul M.Ș.A. critică hotărârea recurată pentru netemeiniciei sub aspectul condamnării sale pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257

1

alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 privind pe martora S.C.

În motivarea recursului său, inculpatul arată că din probele administrate nu rezultă că ar fi sugerat martorei S.C. faptul că are influență asupra procurorului care supraveghea urmărirea penală pentru a se dispune o soluție favorabilă în dosarul în care era cercetată martora.

Inculpatul a precizat doar că dosarul se va rezolva favorabil fără a face trimitere la vreun funcționar ori instituție care pot realiza soluționarea finală a cauzei penale, după cum reiese din declarațiile martorilor S.C., N.D. și R.M.

Oral, cu ocazia dezbaterilor, inculpatul a arătat că nu este îndeplinită acea condiție suplimentară prev. de art. 291 din noul C. pen., respectiv promisiunea făptuitorului că va interveni pe lângă un funcționar în scopul de a face, a nu face, a grăbi sau a întârzia efectuarea unui act ce intră în atribuțiile de serviciu.

În acest context, din probele administrate nu rezultă că inculpatul a promis în mod expres martorei denunțătoare că va interveni pe lângă procurorul de caz în scopul de a-l determina să adopte o soluție favorabilă martorei.

Față de aspectele arătate, inculpatul solicită achitarea sa pentru infracțiunea de trafic de influență privind pe martora S.C. în temeiul art. 16 lit. b) sau art. 16 lit. c) din noul C. proc. pen.

Prealabil examinării căilor de atac declarate în cauză, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevedea calea de atac a apelului se soluționează de aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă referitoare la apel.

În consecință, recursurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești și de inculpatul M.Ș.A. vor fi examinate potrivit dispozițiilor din noul C. proc. pen. referitoare la apel.

Examinând apelurile declarate în cauză prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, prima instanță a stabilit corect situația de fapt și a realizat o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor comise de inculpat în trei infracțiuni de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 republicată.

În fapt, în primăvara anului 2012, inculpatul M.Ș.A., în calitate de șef al Secției z Poliția Locală Smeeni având și atribuții de organ de cercetare al poliției judiciare, împreună cu subordonatul său agent șef adjunct de poliție N.D. - șef al Postului de Poliție G.S. - a pretins și primit suma de 2500 RON, din care i-a revenit suma de 1.250 RON, de la denunțătorul I.M., în schimbul intervenției pe lângă martorii M.N.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, lăsând să se creadă că are influență asupra acestuia pentru a confirma propunerea de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative martorului denunțător în Dosarul nr. 280/P/2012.

În perioada noiembrie 2011 - martie 2012, același inculpat, împreună cu subordonatul său N.D., a pretins suma de 2000 RON, din care a primit pentru sine suma de 1000 RON, de la denunțătorul I.M., cercetat pentru furt calificat în dosarul penal nr. 794/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele instrumentat de N.D., în schimbul obținerii scoaterii de sub urmărire penală și aplicării unei sancțiuni administrative, asigurându-l pe denunțător că va interveni pe lângă procurorul de caz P.I. pentru dispunerea acestei soluții.

Inculpatul M.Ș.A. a recunoscut comiterea celor două fapte de trafic de influență, recunoașterea sa coroborându-se cu declarațiile martorilor I.M., N.D., M.N.A., D.A.R., E.V., T.E., I.Ia., I.G. și C.V., procesele-verbale de confruntare, precum și cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a celor purtate în mediul ambiental.

Referitor la cea de-a treia infracțiune de trafic de influență reținută în sarcina inculpatului, Înalta Curte reține că probele administrate în cauză dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a comis și această faptă.

Astfel, în perioada iulie-septembrie 2012, inculpatul a pretins și a primit de la martora S.C. suma de 2000 RON, în schimbul promisiunii obținerii unei soluții favorabile în dosarul penal nr. 602/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, instrumentat de subinspector M.Ș., în care martora era cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 C. pen. anterior, reclamată de numitul N.T.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea acestei fapte, arătând că în vara anului 2012 a luat legătura cu S.C. împreună cu martorul N.D. întrucât acesta i-a relatat că S.C. și-a arătat disponibilitatea de a sponsoriza lucrările de renovare a Postului de Poliție G.S., în sensul de a procura materialele de construcție necesare.

În discuțiile purtate cu martora, aceasta a fost de acord să sponsorizeze aceste lucrări, specificând că materialele de construcții trebuie achiziționate de la un magazin din Glodeanu Sărat urmând să deconteze factura, iar martorul N.D. a spus că se va ocupa el de toate aceste aspecte.

Inculpatul a negat primirea vreunei sume de bani de la martora S.C.

Susținerile inculpatului sunt contrazise de declarațiile martorilor N.D., S.C. și R.M., declarații ce se coroborează cu documentația financiară contabilă, respectiv factura din 3 septembrie 2012 emisă de SC R.C. SRL Glodeanu Sărat și ordinul de plată nr. 4 din 14 septembrie 2012 emis de SC C.S. 2004 SRL, procesul-verbal de confruntare între inculpat și martora S.C.

Astfel, martora S.C. a relatat că în luna iulie 2012 a fost chemată telefonic la Postul de Poliție G.S. de către N.D., care i-a spus că la sediul postului de poliție se află comandantul Postului de Poliție Smeeni, respectiv inculpatul M.Ș.A., care intenționează să o audieze în legătură cu sesizarea formulată împotriva sa de către N.T.

Martora s-a prezentat la postul de poliție, a fost audiată de către inculpat/împrejurare în care acesta i-a relatat că N.T. este foarte periculos, dar cu toate acestea se va rezolva, martora înțelegând că există posibilitatea de a „scăpa" de dosarul penal.

După aproximativ o săptămână, în timp ce martora se afla la câmp supraveghind muncile agricole, inculpatul, însoțit fiind de N.D., s-a prezentat la martoră și i-a spus că are nevoie de 2000 RON pentru a efectua reparații la Postul de Poliție G.S., dându-i totodată asigurări că dosarul în care era cercetată pentru tulburare de posesie se va rezolva favorabil.

Pentru că nu dispunea de suma respectivă, martora i-a propus inculpatului și lui N.D. să îi aducă o factură de materiale pe care să o plătească prin firma sa, propunere cu care inculpatul a fost de acord.

Peste aproximativ 2-3 săptămâni, cei doi - inculpatul și martorul N.D. - au adus o factură ce avea ca obiect materiale de construcții în valoare totală de 2160 RON emisă la 3 septembrie 2012 de SC R.C. Glodeanu Sărat către societatea sa.

Martora a achitat această factură cu ordin de plată în contul societății emitente. Și în această împrejurare, inculpatul a asigurat-o din nou pe martoră că dosarul său va fi soluționat favorabil.

În fapt, societatea martorei nu a primit niciodată materialele menționate în factură, martora declarând că a acceptat să o plătească pentru că aceasta era modalitatea în care a putut să-i dea inculpatului suma de bani solicitată pentru a-i rezolva favorabil dosarul.

Martora a mai declarat că a fost conștientă de faptul că motivul invocat de inculpat, respectiv „sponsorizarea" pentru renovarea Postului de Poliție G.S. era doar un pretext pentru a-i cere bani întrucât avea dosar penal la poliție și trebuia să fie interesată de o soluție favorabilă pentru ea.

În toamna anului 2012, martora a fost căutată din nou de inculpat, care i-a spus că are nevoie de bani fără a-i preciza suma, ci doar faptul că poate să-i facă rost de o altă factură, însă martora a refuzat, spunându-i că nu are posibilitatea să-i dea bani.

Martora l-a întrebat din nou pe inculpat despre dosarul său, iar acesta i-a spus că „o să se rezolve".

Aceste aspecte sunt relatate și de martorul N.D. În plus, acesta a arătat că R.M. i-a dat suma de 2000 RON, pe care ulterior i-a dus-o inculpatului, aspect confirmat și de martorul R.M.

Astfel, acesta a relatat că martorul N.D. l-a rugat ca, în schimbul materialelor, să-i dea suma de bani pentru că a găsit materiale în altă parte, iar banii urmează a fi plătiți muncitorilor. Martorul a fost de acord și i-a înmânat lui N.D. suma de 2000 RON.

Acesta a mai arătat că nu a discutat niciodată cu S.C. despre această factură.

Din modalitatea în care s-au derulat faptele este evident că inculpatul a solicitat și primit de la martoră suma de 2000 RON în scopul obținerii unei soluții favorabile în dosarul în care era cercetată aceasta, inculpatul asigurând-o permanent pe martoră că aspectele referitoare la sesizarea lui N.T. vor fi rezolvate favorabil martorei.

Faptul că inculpatul nu a făcut referire în discuțiile purtate cu martora la vreun funcționar ori instituții care să-i soluționeze favorabil cauza penală nu are relevanță sub aspectul reținerii infracțiunii de trafic de influență din moment ce pretinderea și primirea banilor s-au realizat cu scopul evident de soluționare favorabilă a dosarului penal, scop pe care martora l-a înțeles și acceptat fără echivoc.

De asemenea, nu poate fi reținută apărarea inculpatului în sensul că nu i-a promis martorei în mod expres că va interveni pentru soluționarea favorabilă a dosarului în care era cercetată, din declarațiile acesteia coroborate cu cele ale martorului N.D. rezultând că în permanență inculpatul i-a dat martorei asigurări că dosarul se va soluționa favorabil.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că soluția de condamnare a inculpatului și pentru cea de a treia infracțiune de trafic de influență privind pe martora S.C. este temeinică și legală.

Instanța de fond a realizat și o justă individualizare a pedepsei în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen. anterior, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, numărul acestora, modalitatea de săvârșire, sumele de bani ce au fost pretinse și primite de inculpat, calitatea în care inculpatul și-a traficat influența, datele care circumstanțiaza persoana acestuia.

Astfel, acesta este la prima încălcare a legii penale, anterior comiterii faptelor a avut o bună conduită în familie și societate, este căsătorit și are în întreținere un copil minor, a demisionat încă din cursul urmăririi penale din sistemul organelor de poliție și a recunoscut cele două infracțiuni de trafic de influență privindu-l pe martorul denunțător I.M.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că nu se impune aplicarea unor pedepse complementare inculpatului, așa cum solicită Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție în apelul său.

Infracțiunea de trafic de influență nu este sancționată de legiuitor și cu pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, astfel că aplicarea acesteia nu este obligatorie, fiind lăsată la latitudinea judecătorului aprecierea necesității aplicării acestei pedepsei, prin prisma condițiilor prevăzute de art. 65 alin. (1) C. pen. anterior.

În cauză au fost aplicate inculpatului trei pedepse de câte 2 ani închisoare, însă în raport cu aspectele arătate deja la individualizarea pedepsei, Înalta Curte apreciază că nu este necesară aplicarea unor pedepse complementare.

În aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte reține că legea mai favorabilă inculpatului este C. pen. anterior, întrucât deși în prezent infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 291 C. pen. este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, stabilindu-se deci o limită maximă mai redusă, față de C. pen. anterior unde aceasta era de 10 ani, în sarcina inculpatului se rețin trei infracțiuni în concurs real, iar regimul sancționator prevăzut de noul C. pen. pentru concursul de infracțiuni este mult mai aspru decât cel prevăzut de C. pen. anterior.

Potrivit art. 39 lit. b) C. pen. în ipoteza în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, or potrivit art. 34 lit. b) C. pen. anterior, aplicarea unui spor de pedeapsă este facultativă.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate apelurile declarate în cauză.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și de inculpatul M.Ș.A. împotriva sentinței penale nr. 129 din 12 iulie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 5 martie 2013 la 19 martie 2014.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezetarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2014.