ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.08.2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2400/2014

HOTĂRÂRE
29.08.2014
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2400/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

contestației de fată;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele;

Prin Sentința penală nr. 155 pronunțată la

data de 13 august 2014 de către Curtea de Apel Galați în Dosarul nr.

759/44/2014, s-a dispus, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004

republicată, raportat la art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004,

respingerea cererii de mandat european - de arestare formulată de autoritățile

judiciare belgiene, respectiv Procuratura Curții de Apel Ghent - Belgia, de

predare a persoanei solicitate N.I., în vederea executării pedepsei de 4 ani

închisoare aplicată în lipsă de către Curtea de Apel Ghent - Belgia.

S-a constatat că în

cauză a intervenit prescripția executării pedepsei, potrivit legii penale

române, precum și că persoana solicitată N.I. a fost reținut preventiv prin

Ordonanța de reținere nr. 33 din 5 august 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Galați.

De asemenea, a fost

revocată măsura preventivă a controlului judiciar luată față de N.I. prin

încheierea de ședință din 5 august 2014 a Curții de Apel Galați (Dosar

759/44/2014), după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Pentru a dispune

astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 759/44/2014 din 5 august 2014, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați a solicitat, în baza semnalării Schengen introduse de

autoritățile judiciare belgiene, respectiv Procuratura Curții de Apel Ghent -

Belgia, reținerea și arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei

solicitate N.I., pe o durată de 15 zile, până la sosirea mandatului european de

arestare și traducerea lui în limba română.

Prin încheierea de

ședință din 5 august 2014 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr.

759/44/2014 a fost respinsă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Galați de luare a măsurii arestării provizorii în vederea predării,

fată de cetățeanul român N.I. și s-a dispus luarea față de acesta a măsurii

preventive a controlului judiciar (art. 211 C. proc. pen. român) pe o durată de

30 de zile, de la 5 august 2014 și până la 3 septembrie 2014.

Ulterior a sosit, la

data de 12 august 2014 și mandatul european de arestare emis de către

autoritățile judiciare belgiene, tradus în limba română.

Din conținutul

mandatului european de arestare a rezultat că cetățeanul român N.I. este

solicitat de autoritățile judiciare belgiene pentru punerea în executare a

pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Curtea de Apel din Ghent - Belgia,

definitivă la 11 aprilie 2005.

Pedeapsa de 4 ani

închisoare a fost aplicată cetățeanului român N.I. pentru săvârșirea

infracțiunii de „tăinuire de bunuri furate" prevăzută de art. 324 Bis și

art. 505 C. pen. belgian.

Din descrierea

faptelor, petrecute în mod continuat în perioada 2002 - 2003, a rezultat că un

grup infracțional organizat de cetățeni români a comis mai multe infracțiuni de

furt calificat pe teritoriul Belgiei, bunurile sustrase fiind apoi trimise,

prin firme de curierat rapid, în România, la adresa persoanei solicitate N.I.

Fiind audiat cu

respectarea dispozițiilor legale, persoana solicitată N.I. a negat săvârșirea

faptelor și a arătat că nu a avut la cunoștință de împrejurarea că a fost

judecat și condamnat în lipsă, de către Curtea de Apel Ghent - Belgia.

A făcut opoziție la

predarea benevolă către autoritățile judiciare belgiene, invocând motivul

opțional de refuz la predare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea

nr. 302/2004 republicată, în sensul că executarea pedepsei s-a prescris,

potrivit legii penale române.

A depus acte în

circumstanțiere, din care rezultă că nu are antecedente penale, are un loc de

muncă stabil (tâmplar în cadrul SC „A.M." Galați), are în întreținere o

fată, (N.G.), care, deși majoră, se află în continuarea studiilor universitare

și o mamă (N.I.), aflată în întreținerea sa, care suferă de diabet zaharat.

A susținut, fără a

face dovada cu acte, că în perioada 2004 - 2006, o echipă comună de anchetă,

formată din procurori români și belgieni, a percheziționat locuința sa din

Galați, în vederea ridicării sau recuperării bunurilor arătate în cererea de

mandat european de arestare formulată de autoritățile judiciare belgiene, însă

nu au găsit niciun bun care să facă dovada implicării sale în săvârșirea

infracțiunilor comise în perioada 2002 - 2003 pe teritoriul Belgiei.

Analizând cererea

formulată de către autoritățile judiciare belgiene, precum și apărările

formulate de persoana solicitată N.I., Curtea a apreciat că în cauză se impune

respingerea cererii de mandat european de arestare, fiind incident motivul

opțional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004

republicată, din următoarele considerente:

În cererea de mandat

european de arestare nu este bifată niciuna dintre cele 32 de infracțiuni care

dau naștere la predare necondiționată între state, pentru a putea verifica

concordanța între situația de fapt avută în vedere la condamnarea în lipsă a

persoanei solicitate N.I. și infracțiunile care justifică predarea, în baza

unui mandat european de arestare.

Situația de fapt nu

cuprinde indicarea cu exactitate a datelor la care au avut loc cele 10

infracțiuni, săvârșite în perioada 2002 - 2003, locul comiterii faptelor,

identitatea persoanelor care au participat la comiterea lor, identitatea

persoanelor păgubite, bunurile sustrase, valoarea lor etc.

Oricum, este de

remarcat că cetățeanul român N.I. nu a participat la săvârșirea vreunei

infracțiuni pe teritoriul Belgiei, el aflându-se în permanență pe teritoriul

României, localitatea Galați și primind bunurile provenite din infracțiuni.

În această situație,

Curtea a susținut situația dublei incriminări și a apreciat că faptele pentru

care a fost condamnat cetățeanul român N.I. (art. 324 Bis și art. 505 C. pen.

belgian) erau prevăzute și de legea penală română în vigoare la acea dată,

respectiv tăinuire (art. 221 alin. (1) C. pen.) și complicitate la furt

calificat (art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1), lit.

a), c), d), g), i) C. pen.).

Pedeapsa prevăzută

pentru infracțiunea de furt calificat era închisoarea de la 3 - 15 ani, iar

pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de tăinuire era închisoarea de la 3 - 7

ani.

Cetățeanul român N.I.

a fost condamnat în lipsă de către Curtea de Apel Ghent - Belgia, la o pedeapsă

rezultantă de 4 ani închisoare.

Potrivit art. 126

alin. (1) lit. b) C. pen. român, termenele de prescripție a executării pedepsei

sunt de 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult

de 15 ani, în cazul pedepselor cu închisoarea.

În cazul persoanei

solicitate N.I. termenul de prescripție a executării pedepsei era de 9 ani (5

ani +4 ani pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Ghent - Belgia).

Acest termen de

prescripție a executării pedepsei începea să curgă de la data rămânerii

definitive a pedepsei.

Din relațiile primite

a rezultat că hotărârea Curții de Apel Ghent - Belgia a rămas definitivă la 11

aprilie 2005, astfel că termenul de prescripție a executării pedepsei se

împlinea, potrivit legii penale române, la 11 aprilie 2014 (11 aprilie 2015

potrivit legii penale belgiene).

Cum sesizarea

autorităților judiciare române s-a făcut ulterior datei de 11 aprilie 2014, s-a

constatat că, potrivit legii penale române, la data sesizării, era prescrisă

executarea pedepsei, fiind incident motivul opțional de refuz prevăzut de art.

98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Deși executarea

pedepsei nu s-a prescris potrivit legii penale belgiene, Curtea nu a putut să

nu aibă în vedere timpul îndelungat în care autoritățile judiciare belgiene au

rămas în inactivitate (9 ani), renunțând la dreptul lor de a cere executarea

pedepsei aplicate cetățeanului român N.I., precum și împrejurările de fapt, din

care rezultă că pe teritoriul României persoana solicitată N.I. nu a avut nicio

confruntare cu legea penală, nu are antecedente penale, are un loc de muncă

stabil (unde este apreciat, conform caracterizării de la dosar), este

căsătorit, are în întreținere un copil aflat în continuarea studiilor

universitare și o mamă în vârstă și bolnavă de diabet.

De asemenea, s-a

constatat că până la prescripția executării pedepsei, potrivit legii penale

belgiene, a rămas un timp scurt, de aproximativ 8 luni, din termenul general de

prescripție a executării pedepsei, de 10 ani.

La aceasta se adaugă

și faptul că potrivit actelor de la dosar, a rezultat că persoana solicitată

N.I. a fost condamnată în lipsă, fiind astfel incidente dispozițiile art. 98

alin. (2) lit. iv) din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că persoanei

solicitate N.I. trebuia să îi fie comunicată, la adresa cunoscută din România,

sau în prezenta procedură de mandat european de arestare, hotărârea Curții de

Apel Ghent - Belgia (art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004).

Din relațiile

suplimentare comunicate de autoritățile judiciare belgiene nu a rezultat

modalitatea condamnării lipsă a cetățeanului român N.I. (în sensul art. 98

alin. (2) lit. i) - iv) din Legea nr. 302/2004 republicată).

De asemenea, din

relațiile suplimentare atașate mandatului european de arestare, a rezultat că

odată predat autorităților belgiene, cetățeanul român N.I. poate formula

contestație sau apel împotriva hotărârii Curții de Apel Ghent - Belgia, însă

numai în limba statului solicitant, nu și în limba română, rezultând astfel că

statul belgian nu acordă suficiente garanții din care să rezulte că, odată

predat autorităților belgiene, va beneficia în mod efectiv de o cale de atac,

total devolutivă, împotriva hotărârii Curții de Apel Ghent - Belgia.

Așa fiind și văzând

prevederile art. 107 alin. (1) Legea nr. 302/2004 republicată și art. 98 alin.

(2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a respins cererea de

mandat european de arestare formulată de autoritățile judiciare belgiene,

respectiv Procuratura Curții,de Apel Ghent - Belgia, de predare a persoanei

solicitate N.I., în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de

către Curtea de Apel din Ghent - Belgia, a constatat că în cauză a intervenit

prescripția executării pedepsei, potrivit legii penale române, a constatat că

persoana solicitată N.I. a fost reținută preventiv prin Ordonanța nr. 33 din 5

august 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și, în baza art.

211 alin. (8) C. proc. pen., a dispus revocarea măsurii preventive a

controlului judiciar, dispusă față de persoana solicitată N.I., prin încheierea

de ședință din 5 august 2014 a Curții de Apel Galați (Dosar 759/44/2014), după

rămânerea definitivă a hotărârii.

Împotriva acestei

hotărâri, ia data de 18 august 2014, a formulat contestație Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Galați, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică

și solicitând admiterea contestației, desființarea Sentinței penale nr. 155/F

din 13 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr.

759/44/2014 și rejudecându-se să se dispună admiterea cererii formulată de

autoritățile judiciare belgiene privind punerea în executare a mandatului

european de arestare emis pe numele persoanei solicitate N.I. și arestarea

provizorie a acestuia în vederea predării.

Analizând contestația

formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva

Sentinței penale nr. 155 din 13 august 2014 a Curții de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori, privind persoana solicitată N.I., Înalta

Curte constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Conform art. 98 alin.

(2) lit. d) și g) din Legea nr. 302/2004 republicată, Autoritatea judiciară

română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în

următoarele cazuri:

d) când persoana care

face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași

fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu

condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie

în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, ori

infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit

legii statului de condamnare;

g) când, conform

legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază

mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris,

dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;

De asemenea, art. 96

alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată prevede un număr de 32 de

infracțiuni care „dau loc la predare" și care „indiferent de denumirea pe

care o au în legislația statului emitent, dacă sunt sancționate de legea

statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de

libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, nu vor fi supuse

verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări".

Astfel, în mod

corect, instanța fondului a reținut că în cererea de mandat european de

arestare nu este bifată niciuna dintre cele 32 de infracțiuni care dau naștere

la predare necondiționată între state, pentru a putea verifica concordanța

între situația de fapt avută în vedere la condamnarea în lipsă a persoanei

solicitate N.I. și infracțiunile care justifică predarea, în baza unui mandat

european de arestare, situația de fapt necuprinzând indicarea cu exactitate a

datelor la care au avut loc cele 10 infracțiuni, săvârșite în perioada 2002 -

2003, locul comiterii faptelor, identitatea persoanelor care au participat la

comiterea lor, identitatea persoanelor păgubite, bunurile sustrase, valoarea

lor etc.

În ceea ce privește

motivul opțional de refuz reținut de instanța fondului, Înalta Curte constată

că este incident motivul prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr.

302/2004 și nu cel prevăzut de lit. d) al aceluiași articol, așa cum din eroare

a fost reținut de către Curtea de Apel Galați.

În acest sens,

instanța fondului a reținut, în mod corect, aplicabilitatea situației dublei

incriminări și a apreciat că faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul

român N.I. (art. 324 Bis și art. 505 C. pen. belgian) erau prevăzute și de

legea penală română în vigoare la acea dată, respectiv tăinuire (art. 221 alin.

(1) C. pen.) și complicitate la furt calificat (art. 26 C. pen. raportat la

art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1), lit. a), c), d), g), i) C. pen.).

Astfel, pedeapsa

prevăzută pentru infracțiunea de furt calificat era închisoarea de la 3 - 15

ani, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de tăinuire era închisoarea de la 3

- 7 ani, iar persoana solicitată N.I. a fost condamnat în lipsă de către Curtea

de Apel Ghent - Belgia, la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare.

Potrivit art. 126

alin. (1) lit. b) C. pen. român, termenele de prescripție a executării pedepsei

sunt de 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult

de 15 ani, în cazul pedepselor cu închisoarea.

În speța de față,

termenul de prescripție a executării pedepsei era de 9 ani (5 ani +4 ani

pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Ghent - Belgia), acest termen de

prescripție a executării pedepsei începând să curgă de la data rămânerii

definitive a pedepsei.

Având în vedere

faptul că, din relațiile primite a rezultat că hotărârea Curții de Apel Ghent -

Belgia a rămas definitivă la 11 aprilie 2005, termenul de prescripție a

executării pedepsei se împlinea, potrivit legii penale române, la 11 aprilie

2014 (11 aprilie 2015 potrivit legii penale belgiene).

Cum sesizarea

autorităților judiciare române s-a făcut ulterior datei de 11 aprilie 2014, s-a

constatat, în mod corect, că, potrivit legii penale române, la data sesizării,

era prescrisă executarea pedepsei, fiind însă incident motivul opțional de

refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 republicată

și nu cel prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004

republicată, așa cum s-a reținut de către instanța fondului.

De asemenea, deși

executarea pedepsei nu s-a prescris potrivit legii penale belgiene, Curtea a

avut în mod justificat în vedere și timpul îndelungat în care autoritățile

judiciare belgiene au rămas în inactivitate (9 ani), renunțând la dreptul lor

de a cere executarea pedepsei aplicate cetățeanului român N.I., precum și

împrejurările de fapt, din care rezultă că pe teritoriul României persoana solicitată

N.I. nu a avut nicio confruntare cu legea penală, nu are antecedente penale,

are un loc de muncă stabil (unde este apreciat, conform caracterizării de la

dosar), este căsătorit, are în întreținere un copil aflat în continuarea

studiilor universitare și o mamă în vârstă și bolnavă de diabet.

Mai mult decât atât,

până la prescripția executării pedepsei, potrivit legii penale belgiene, a

rămas un timp scurt, de aproximativ 8 luni, din termenul general de prescripție

a executării pedepsei, de 10 ani.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Sentinței penale nr. 155

din 13 august 2014 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori, privind persoana solicitată N.I.

În baza art. 275

alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea

prezentei contestații vor rămâne în sarcina statului, onorariu! parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată N.I., până la

prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, urmând a se plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Respinge, ca

nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați

împotriva Sentinței penale nr. 155 din 13 august 2014 a Curții de Apel Galați,

secția penală și pentru cauze cu minori, privind persoana solicitată N.I.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată N.I., până

la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 august 2014.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-06-16
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 841/2015
ce I.P.J. Galați - Serviciul de Investigații Criminale (organ judiciar în a cărei competență intră executarea mandatului de arestare provizorie) o copie a hotărârii ce va fi pronunțată pe fondul cauzei și un referat vizând data rămânerii de
ÎCCJ 2024-04-02
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 269/2024
Ședința publică din data de 02 aprilie 2024 Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin încheierea penală din 22 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr
ÎCCJ 2014-06-10
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1977/2014
Deliberând asupra contestației de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 224/F din 05 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis sesizarea formulată de Parch
ÎCCJ 2014-12-29
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3177/2014
Deliberând, asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 315/F/DL din data de 11 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 6723/2/2014*, Curtea de Apel București, secți
ÎCCJ 2017-06-06
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 583/2017
Decizia nr. 583/2017 Deliberând asupra contestației de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr 89/F din 12 mai 2017 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respi
Sursă