ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2400/2014

Deliberând asupra contestației de fată; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Prin Sentința penală nr. 155 pronunțată la data de 13 august 2014 de către Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 759/44/2014, s-a dispus, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, raportat la art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004, respingerea cererii de mandat european - de arestare formulată de autoritățile judiciare belgiene, respectiv Procuratura Curții de Apel Ghent - Belgia, de predare a persoanei solicitate N.I., în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată în lipsă de către Curtea de Apel Ghent - Belgia. S-a constatat că în cauză a intervenit prescripția executării pedepsei, potrivit legii penale române, precum și că persoana solicitată N.I.

a fost reținut preventiv prin Ordonanța de reținere nr. 33 din 5 august 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. De asemenea, a fost revocată măsura preventivă a controlului judiciar luată față de N.I. prin încheierea de ședință din 5 august 2014 a Curții de Apel Galați (Dosar 759/44/2014), după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 759/44/2014 din 5 august 2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a solicitat, în baza semnalării Schengen introduse de autoritățile judiciare belgiene, respectiv Procuratura Curții de Apel Ghent - Belgia, reținerea și arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate N.I., pe o durată de 15 zile, până la sosirea mandatului european de arestare și traducerea lui în limba română.

Prin încheierea de ședință din 5 august 2014 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr. 759/44/2014 a fost respinsă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați de luare a măsurii arestării provizorii în vederea predării, fată de cetățeanul român N.I. și s-a dispus luarea față de acesta a măsurii preventive a controlului judiciar (art. 211 C. proc. pen. român) pe o durată de 30 de zile, de la 5 august 2014 și până la 3 septembrie 2014. Ulterior a sosit, la data de 12 august 2014 și mandatul european de arestare emis de către autoritățile judiciare belgiene, tradus în limba română. Din conținutul mandatului european de arestare a rezultat că cetățeanul român N.I.

este solicitat de autoritățile judiciare belgiene pentru punerea în executare a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Curtea de Apel din Ghent - Belgia, definitivă la 11 aprilie 2005. Pedeapsa de 4 ani închisoare a fost aplicată cetățeanului român N.I. pentru săvârșirea infracțiunii de „tăinuire de bunuri furate" prevăzută de art. 324 Bis și art. 505 C. pen. belgian. Din descrierea faptelor, petrecute în mod continuat în perioada 2002 - 2003, a rezultat că un grup infracțional organizat de cetățeni români a comis mai multe infracțiuni de furt calificat pe teritoriul Belgiei, bunurile sustrase fiind apoi trimise, prin firme de curierat rapid, în România, la adresa persoanei solicitate N.I.

Fiind audiat cu respectarea dispozițiilor legale, persoana solicitată N.I. a negat săvârșirea faptelor și a arătat că nu a avut la cunoștință de împrejurarea că a fost judecat și condamnat în lipsă, de către Curtea de Apel Ghent - Belgia. A făcut opoziție la predarea benevolă către autoritățile judiciare belgiene, invocând motivul opțional de refuz la predare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că executarea pedepsei s-a prescris, potrivit legii penale române. A depus acte în circumstanțiere, din care rezultă că nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil (tâmplar în cadrul SC „A.M." Galați), are în întreținere o fată, (N.G.), care, deși majoră, se află în continuarea studiilor universitare și o mamă (N.I.), aflată în întreținerea sa, care suferă de diabet zaharat.

A susținut, fără a face dovada cu acte, că în perioada 2004 - 2006, o echipă comună de anchetă, formată din procurori români și belgieni, a percheziționat locuința sa din Galați, în vederea ridicării sau recuperării bunurilor arătate în cererea de mandat european de arestare formulată de autoritățile judiciare belgiene, însă nu au găsit niciun bun care să facă dovada implicării sale în săvârșirea infracțiunilor comise în perioada 2002 - 2003 pe teritoriul Belgiei.

Analizând cererea formulată de către autoritățile judiciare belgiene, precum și apărările formulate de persoana solicitată N.I., Curtea a apreciat că în cauză se impune respingerea cererii de mandat european de arestare, fiind incident motivul opțional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată, din următoarele considerente: În cererea de mandat european de arestare nu este bifată niciuna dintre cele 32 de infracțiuni care dau naștere la predare necondiționată între state, pentru a putea verifica concordanța între situația de fapt avută în vedere la condamnarea în lipsă a persoanei solicitate N.I. și infracțiunile care justifică predarea, în baza unui mandat european de arestare.

Situația de fapt nu cuprinde indicarea cu exactitate a datelor la care au avut loc cele 10 infracțiuni, săvârșite în perioada 2002 - 2003, locul comiterii faptelor, identitatea persoanelor care au participat la comiterea lor, identitatea persoanelor păgubite, bunurile sustrase, valoarea lor etc. Oricum, este de remarcat că cetățeanul român N.I. nu a participat la săvârșirea vreunei infracțiuni pe teritoriul Belgiei, el aflându-se în permanență pe teritoriul României, localitatea Galați și primind bunurile provenite din infracțiuni. În această situație, Curtea a susținut situația dublei incriminări și a apreciat că faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român N.I. (art. 324 Bis și art. 505 C. pen.

belgian) erau prevăzute și de legea penală română în vigoare la acea dată, respectiv tăinuire (art. 221 alin. (1) C. pen.) și complicitate la furt calificat (art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1), lit. a), c), d), g), i) C. pen.). Pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de furt calificat era închisoarea de la 3 - 15 ani, iar pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de tăinuire era închisoarea de la 3 - 7 ani. Cetățeanul român N.I. a fost condamnat în lipsă de către Curtea de Apel Ghent - Belgia, la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare. Potrivit art. 126 alin. (1) lit. b) C. pen. român, termenele de prescripție a executării pedepsei sunt de 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul pedepselor cu închisoarea.

În cazul persoanei solicitate N.I. termenul de prescripție a executării pedepsei era de 9 ani (5 ani +4 ani pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Ghent - Belgia). Acest termen de prescripție a executării pedepsei începea să curgă de la data rămânerii definitive a pedepsei. Din relațiile primite a rezultat că hotărârea Curții de Apel Ghent - Belgia a rămas definitivă la 11 aprilie 2005, astfel că termenul de prescripție a executării pedepsei se împlinea, potrivit legii penale române, la 11 aprilie 2014 (11 aprilie 2015 potrivit legii penale belgiene). Cum sesizarea autorităților judiciare române s-a făcut ulterior datei de 11 aprilie 2014, s-a constatat că, potrivit legii penale române, la data sesizării, era prescrisă executarea pedepsei, fiind incident motivul opțional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Deși executarea pedepsei nu s-a prescris potrivit legii penale belgiene, Curtea nu a putut să nu aibă în vedere timpul îndelungat în care autoritățile judiciare belgiene au rămas în inactivitate (9 ani), renunțând la dreptul lor de a cere executarea pedepsei aplicate cetățeanului român N.I., precum și împrejurările de fapt, din care rezultă că pe teritoriul României persoana solicitată N.I. nu a avut nicio confruntare cu legea penală, nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil (unde este apreciat, conform caracterizării de la dosar), este căsătorit, are în întreținere un copil aflat în continuarea studiilor universitare și o mamă în vârstă și bolnavă de diabet. De asemenea, s-a constatat că până la prescripția executării pedepsei, potrivit legii penale belgiene, a rămas un timp scurt, de aproximativ 8 luni, din termenul general de prescripție a executării pedepsei, de 10 ani.

La aceasta se adaugă și faptul că potrivit actelor de la dosar, a rezultat că persoana solicitată N.I. a fost condamnată în lipsă, fiind astfel incidente dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. iv) din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că persoanei solicitate N.I. trebuia să îi fie comunicată, la adresa cunoscută din România, sau în prezenta procedură de mandat european de arestare, hotărârea Curții de Apel Ghent - Belgia (art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004). Din relațiile suplimentare comunicate de autoritățile judiciare belgiene nu a rezultat modalitatea condamnării lipsă a cetățeanului român N.I. (în sensul art. 98 alin. (2) lit. i) - iv) din Legea nr. 302/2004 republicată). De asemenea, din relațiile suplimentare atașate mandatului european de arestare, a rezultat că odată predat autorităților belgiene, cetățeanul român N.I.

poate formula contestație sau apel împotriva hotărârii Curții de Apel Ghent - Belgia, însă numai în limba statului solicitant, nu și în limba română, rezultând astfel că statul belgian nu acordă suficiente garanții din care să rezulte că, odată predat autorităților belgiene, va beneficia în mod efectiv de o cale de atac, total devolutivă, împotriva hotărârii Curții de Apel Ghent - Belgia. Așa fiind și văzând prevederile art. 107 alin. (1) Legea nr. 302/2004 republicată și art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a respins cererea de mandat european de arestare formulată de autoritățile judiciare belgiene, respectiv Procuratura Curții,de Apel Ghent - Belgia, de predare a persoanei solicitate N.I., în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de către Curtea de Apel din Ghent - Belgia, a constatat că în cauză a intervenit prescripția executării pedepsei, potrivit legii penale române, a constatat că persoana solicitată N.I.

a fost reținută preventiv prin Ordonanța nr. 33 din 5 august 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și, în baza art. 211 alin. (8) C. proc. pen., a dispus revocarea măsurii preventive a controlului judiciar, dispusă față de persoana solicitată N.I., prin încheierea de ședință din 5 august 2014 a Curții de Apel Galați (Dosar 759/44/2014), după rămânerea definitivă a hotărârii. Împotriva acestei hotărâri, ia data de 18 august 2014, a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică și solicitând admiterea contestației, desființarea Sentinței penale nr. 155/F din 13 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 759/44/2014 și rejudecându-se să se dispună admiterea cererii formulată de autoritățile judiciare belgiene privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate N.I.

și arestarea provizorie a acestuia în vederea predării.

Analizând contestația formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Sentinței penale nr. 155 din 13 august 2014 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind persoana solicitată N.I., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Conform art. 98 alin. (2) lit. d) și g) din Legea nr. 302/2004 republicată, Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri: d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare; g) când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române; De asemenea, art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată prevede un număr de 32 de infracțiuni care „dau loc la predare" și care „indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent,

dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, nu vor fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări". Astfel, în mod corect, instanța fondului a reținut că în cererea de mandat european de arestare nu este bifată niciuna dintre cele 32 de infracțiuni care dau naștere la predare necondiționată între state, pentru a putea verifica concordanța între situația de fapt avută în vedere la condamnarea în lipsă a persoanei solicitate N.I.

și infracțiunile care justifică predarea, în baza unui mandat european de arestare, situația de fapt necuprinzând indicarea cu exactitate a datelor la care au avut loc cele 10 infracțiuni, săvârșite în perioada 2002 - 2003, locul comiterii faptelor, identitatea persoanelor care au participat la comiterea lor, identitatea persoanelor păgubite, bunurile sustrase, valoarea lor etc. În ceea ce privește motivul opțional de refuz reținut de instanța fondului, Înalta Curte constată că este incident motivul prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 și nu cel prevăzut de lit. d) al aceluiași articol, așa cum din eroare a fost reținut de către Curtea de Apel Galați. În acest sens, instanța fondului a reținut, în mod corect, aplicabilitatea situației dublei incriminări și a apreciat că faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român N.I.

(art. 324 Bis și art. 505 C. pen. belgian) erau prevăzute și de legea penală română în vigoare la acea dată, respectiv tăinuire (art. 221 alin. (1) C. pen.) și complicitate la furt calificat (art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1), lit. a), c), d), g), i) C. pen.). Astfel, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de furt calificat era închisoarea de la 3 - 15 ani, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de tăinuire era închisoarea de la 3 - 7 ani, iar persoana solicitată N.I. a fost condamnat în lipsă de către Curtea de Apel Ghent - Belgia, la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare. Potrivit art. 126 alin. (1) lit. b) C. pen. român, termenele de prescripție a executării pedepsei sunt de 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul pedepselor cu închisoarea.

În speța de față, termenul de prescripție a executării pedepsei era de 9 ani (5 ani +4 ani pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Ghent - Belgia), acest termen de prescripție a executării pedepsei începând să curgă de la data rămânerii definitive a pedepsei. Având în vedere faptul că, din relațiile primite a rezultat că hotărârea Curții de Apel Ghent - Belgia a rămas definitivă la 11 aprilie 2005, termenul de prescripție a executării pedepsei se împlinea, potrivit legii penale române, la 11 aprilie 2014 (11 aprilie 2015 potrivit legii penale belgiene).

Cum sesizarea autorităților judiciare române s-a făcut ulterior datei de 11 aprilie 2014, s-a constatat, în mod corect, că, potrivit legii penale române, la data sesizării, era prescrisă executarea pedepsei, fiind însă incident motivul opțional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 republicată și nu cel prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată, așa cum s-a reținut de către instanța fondului. De asemenea, deși executarea pedepsei nu s-a prescris potrivit legii penale belgiene, Curtea a avut în mod justificat în vedere și timpul îndelungat în care autoritățile judiciare belgiene au rămas în inactivitate (9 ani), renunțând la dreptul lor de a cere executarea pedepsei aplicate cetățeanului român N.I., precum și împrejurările de fapt, din care rezultă că pe teritoriul României persoana solicitată N.I.

nu a avut nicio confruntare cu legea penală, nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil (unde este apreciat, conform caracterizării de la dosar), este căsătorit, are în întreținere un copil aflat în continuarea studiilor universitare și o mamă în vârstă și bolnavă de diabet. Mai mult decât atât, până la prescripția executării pedepsei, potrivit legii penale belgiene, a rămas un timp scurt, de aproximativ 8 luni, din termenul general de prescripție a executării pedepsei, de 10 ani. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Sentinței penale nr. 155 din 13 august 2014 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind persoana solicitată N.I.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentei contestații vor rămâne în sarcina statului, onorariu! parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată N.I., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Sentinței penale nr. 155 din 13 august 2014 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, privind persoana solicitată N.I. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată N.I., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 august 2014. Procesat de GGC - LM