ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2400/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2400/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând asupra
contestației de fată;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele;
Prin Sentința penală nr. 155 pronunțată la
data de 13 august 2014 de către Curtea de Apel Galați în Dosarul nr.
759/44/2014, s-a dispus, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004
republicată, raportat la art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004,
respingerea cererii de mandat european - de arestare formulată de autoritățile
judiciare belgiene, respectiv Procuratura Curții de Apel Ghent - Belgia, de
predare a persoanei solicitate N.I., în vederea executării pedepsei de 4 ani
închisoare aplicată în lipsă de către Curtea de Apel Ghent - Belgia.
S-a constatat că în
cauză a intervenit prescripția executării pedepsei, potrivit legii penale
române, precum și că persoana solicitată N.I. a fost reținut preventiv prin
Ordonanța de reținere nr. 33 din 5 august 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Galați.
De asemenea, a fost
revocată măsura preventivă a controlului judiciar luată față de N.I. prin
încheierea de ședință din 5 august 2014 a Curții de Apel Galați (Dosar
759/44/2014), după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a dispune
astfel, curtea de apel a reținut următoarele:
Prin cererea
înregistrată sub nr. 759/44/2014 din 5 august 2014, Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Galați a solicitat, în baza semnalării Schengen introduse de
autoritățile judiciare belgiene, respectiv Procuratura Curții de Apel Ghent -
Belgia, reținerea și arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei
solicitate N.I., pe o durată de 15 zile, până la sosirea mandatului european de
arestare și traducerea lui în limba română.
Prin încheierea de
ședință din 5 august 2014 a Curții de Apel Galați, pronunțată în Dosarul nr.
759/44/2014 a fost respinsă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Galați de luare a măsurii arestării provizorii în vederea predării,
fată de cetățeanul român N.I. și s-a dispus luarea față de acesta a măsurii
preventive a controlului judiciar (art. 211 C. proc. pen. român) pe o durată de
30 de zile, de la 5 august 2014 și până la 3 septembrie 2014.
Ulterior a sosit, la
data de 12 august 2014 și mandatul european de arestare emis de către
autoritățile judiciare belgiene, tradus în limba română.
Din conținutul
mandatului european de arestare a rezultat că cetățeanul român N.I. este
solicitat de autoritățile judiciare belgiene pentru punerea în executare a
pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Curtea de Apel din Ghent - Belgia,
definitivă la 11 aprilie 2005.
Pedeapsa de 4 ani
închisoare a fost aplicată cetățeanului român N.I. pentru săvârșirea
infracțiunii de „tăinuire de bunuri furate" prevăzută de art. 324 Bis și
art. 505 C. pen. belgian.
Din descrierea
faptelor, petrecute în mod continuat în perioada 2002 - 2003, a rezultat că un
grup infracțional organizat de cetățeni români a comis mai multe infracțiuni de
furt calificat pe teritoriul Belgiei, bunurile sustrase fiind apoi trimise,
prin firme de curierat rapid, în România, la adresa persoanei solicitate N.I.
Fiind audiat cu
respectarea dispozițiilor legale, persoana solicitată N.I. a negat săvârșirea
faptelor și a arătat că nu a avut la cunoștință de împrejurarea că a fost
judecat și condamnat în lipsă, de către Curtea de Apel Ghent - Belgia.
A făcut opoziție la
predarea benevolă către autoritățile judiciare belgiene, invocând motivul
opțional de refuz la predare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea
nr. 302/2004 republicată, în sensul că executarea pedepsei s-a prescris,
potrivit legii penale române.
A depus acte în
circumstanțiere, din care rezultă că nu are antecedente penale, are un loc de
muncă stabil (tâmplar în cadrul SC „A.M." Galați), are în întreținere o
fată, (N.G.), care, deși majoră, se află în continuarea studiilor universitare
și o mamă (N.I.), aflată în întreținerea sa, care suferă de diabet zaharat.
A susținut, fără a
face dovada cu acte, că în perioada 2004 - 2006, o echipă comună de anchetă,
formată din procurori români și belgieni, a percheziționat locuința sa din
Galați, în vederea ridicării sau recuperării bunurilor arătate în cererea de
mandat european de arestare formulată de autoritățile judiciare belgiene, însă
nu au găsit niciun bun care să facă dovada implicării sale în săvârșirea
infracțiunilor comise în perioada 2002 - 2003 pe teritoriul Belgiei.
Analizând cererea
formulată de către autoritățile judiciare belgiene, precum și apărările
formulate de persoana solicitată N.I., Curtea a apreciat că în cauză se impune
respingerea cererii de mandat european de arestare, fiind incident motivul
opțional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004
republicată, din următoarele considerente:
În cererea de mandat
european de arestare nu este bifată niciuna dintre cele 32 de infracțiuni care
dau naștere la predare necondiționată între state, pentru a putea verifica
concordanța între situația de fapt avută în vedere la condamnarea în lipsă a
persoanei solicitate N.I. și infracțiunile care justifică predarea, în baza
unui mandat european de arestare.
Situația de fapt nu
cuprinde indicarea cu exactitate a datelor la care au avut loc cele 10
infracțiuni, săvârșite în perioada 2002 - 2003, locul comiterii faptelor,
identitatea persoanelor care au participat la comiterea lor, identitatea
persoanelor păgubite, bunurile sustrase, valoarea lor etc.
Oricum, este de
remarcat că cetățeanul român N.I. nu a participat la săvârșirea vreunei
infracțiuni pe teritoriul Belgiei, el aflându-se în permanență pe teritoriul
României, localitatea Galați și primind bunurile provenite din infracțiuni.
În această situație,
Curtea a susținut situația dublei incriminări și a apreciat că faptele pentru
care a fost condamnat cetățeanul român N.I. (art. 324 Bis și art. 505 C. pen.
belgian) erau prevăzute și de legea penală română în vigoare la acea dată,
respectiv tăinuire (art. 221 alin. (1) C. pen.) și complicitate la furt
calificat (art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1), lit.
a), c), d), g), i) C. pen.).
Pedeapsa prevăzută
pentru infracțiunea de furt calificat era închisoarea de la 3 - 15 ani, iar
pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de tăinuire era închisoarea de la 3 - 7
ani.
Cetățeanul român N.I.
a fost condamnat în lipsă de către Curtea de Apel Ghent - Belgia, la o pedeapsă
rezultantă de 4 ani închisoare.
Potrivit art. 126
alin. (1) lit. b) C. pen. român, termenele de prescripție a executării pedepsei
sunt de 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult
de 15 ani, în cazul pedepselor cu închisoarea.
În cazul persoanei
solicitate N.I. termenul de prescripție a executării pedepsei era de 9 ani (5
ani +4 ani pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Ghent - Belgia).
Acest termen de
prescripție a executării pedepsei începea să curgă de la data rămânerii
definitive a pedepsei.
Din relațiile primite
a rezultat că hotărârea Curții de Apel Ghent - Belgia a rămas definitivă la 11
aprilie 2005, astfel că termenul de prescripție a executării pedepsei se
împlinea, potrivit legii penale române, la 11 aprilie 2014 (11 aprilie 2015
potrivit legii penale belgiene).
Cum sesizarea
autorităților judiciare române s-a făcut ulterior datei de 11 aprilie 2014, s-a
constatat că, potrivit legii penale române, la data sesizării, era prescrisă
executarea pedepsei, fiind incident motivul opțional de refuz prevăzut de art.
98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Deși executarea
pedepsei nu s-a prescris potrivit legii penale belgiene, Curtea nu a putut să
nu aibă în vedere timpul îndelungat în care autoritățile judiciare belgiene au
rămas în inactivitate (9 ani), renunțând la dreptul lor de a cere executarea
pedepsei aplicate cetățeanului român N.I., precum și împrejurările de fapt, din
care rezultă că pe teritoriul României persoana solicitată N.I. nu a avut nicio
confruntare cu legea penală, nu are antecedente penale, are un loc de muncă
stabil (unde este apreciat, conform caracterizării de la dosar), este
căsătorit, are în întreținere un copil aflat în continuarea studiilor
universitare și o mamă în vârstă și bolnavă de diabet.
De asemenea, s-a
constatat că până la prescripția executării pedepsei, potrivit legii penale
belgiene, a rămas un timp scurt, de aproximativ 8 luni, din termenul general de
prescripție a executării pedepsei, de 10 ani.
La aceasta se adaugă
și faptul că potrivit actelor de la dosar, a rezultat că persoana solicitată
N.I. a fost condamnată în lipsă, fiind astfel incidente dispozițiile art. 98
alin. (2) lit. iv) din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că persoanei
solicitate N.I. trebuia să îi fie comunicată, la adresa cunoscută din România,
sau în prezenta procedură de mandat european de arestare, hotărârea Curții de
Apel Ghent - Belgia (art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004).
Din relațiile
suplimentare comunicate de autoritățile judiciare belgiene nu a rezultat
modalitatea condamnării lipsă a cetățeanului român N.I. (în sensul art. 98
alin. (2) lit. i) - iv) din Legea nr. 302/2004 republicată).
De asemenea, din
relațiile suplimentare atașate mandatului european de arestare, a rezultat că
odată predat autorităților belgiene, cetățeanul român N.I. poate formula
contestație sau apel împotriva hotărârii Curții de Apel Ghent - Belgia, însă
numai în limba statului solicitant, nu și în limba română, rezultând astfel că
statul belgian nu acordă suficiente garanții din care să rezulte că, odată
predat autorităților belgiene, va beneficia în mod efectiv de o cale de atac,
total devolutivă, împotriva hotărârii Curții de Apel Ghent - Belgia.
Așa fiind și văzând
prevederile art. 107 alin. (1) Legea nr. 302/2004 republicată și art. 98 alin.
(2) lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a respins cererea de
mandat european de arestare formulată de autoritățile judiciare belgiene,
respectiv Procuratura Curții,de Apel Ghent - Belgia, de predare a persoanei
solicitate N.I., în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de
către Curtea de Apel din Ghent - Belgia, a constatat că în cauză a intervenit
prescripția executării pedepsei, potrivit legii penale române, a constatat că
persoana solicitată N.I. a fost reținută preventiv prin Ordonanța nr. 33 din 5
august 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și, în baza art.
211 alin. (8) C. proc. pen., a dispus revocarea măsurii preventive a
controlului judiciar, dispusă față de persoana solicitată N.I., prin încheierea
de ședință din 5 august 2014 a Curții de Apel Galați (Dosar 759/44/2014), după
rămânerea definitivă a hotărârii.
Împotriva acestei
hotărâri, ia data de 18 august 2014, a formulat contestație Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Galați, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică
și solicitând admiterea contestației, desființarea Sentinței penale nr. 155/F
din 13 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr.
759/44/2014 și rejudecându-se să se dispună admiterea cererii formulată de
autoritățile judiciare belgiene privind punerea în executare a mandatului
european de arestare emis pe numele persoanei solicitate N.I. și arestarea
provizorie a acestuia în vederea predării.
Analizând contestația
formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva
Sentinței penale nr. 155 din 13 august 2014 a Curții de Apel Galați, secția
penală și pentru cauze cu minori, privind persoana solicitată N.I., Înalta
Curte constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform art. 98 alin.
(2) lit. d) și g) din Legea nr. 302/2004 republicată, Autoritatea judiciară
română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în
următoarele cazuri:
d) când persoana care
face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași
fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu
condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie
în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, ori
infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit
legii statului de condamnare;
g) când, conform
legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază
mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris,
dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;
De asemenea, art. 96
alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată prevede un număr de 32 de
infracțiuni care „dau loc la predare" și care „indiferent de denumirea pe
care o au în legislația statului emitent, dacă sunt sancționate de legea
statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de
libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, nu vor fi supuse
verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări".
Astfel, în mod
corect, instanța fondului a reținut că în cererea de mandat european de
arestare nu este bifată niciuna dintre cele 32 de infracțiuni care dau naștere
la predare necondiționată între state, pentru a putea verifica concordanța
între situația de fapt avută în vedere la condamnarea în lipsă a persoanei
solicitate N.I. și infracțiunile care justifică predarea, în baza unui mandat
european de arestare, situația de fapt necuprinzând indicarea cu exactitate a
datelor la care au avut loc cele 10 infracțiuni, săvârșite în perioada 2002 -
2003, locul comiterii faptelor, identitatea persoanelor care au participat la
comiterea lor, identitatea persoanelor păgubite, bunurile sustrase, valoarea
lor etc.
În ceea ce privește
motivul opțional de refuz reținut de instanța fondului, Înalta Curte constată
că este incident motivul prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr.
302/2004 și nu cel prevăzut de lit. d) al aceluiași articol, așa cum din eroare
a fost reținut de către Curtea de Apel Galați.
În acest sens,
instanța fondului a reținut, în mod corect, aplicabilitatea situației dublei
incriminări și a apreciat că faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul
român N.I. (art. 324 Bis și art. 505 C. pen. belgian) erau prevăzute și de
legea penală română în vigoare la acea dată, respectiv tăinuire (art. 221 alin.
(1) C. pen.) și complicitate la furt calificat (art. 26 C. pen. raportat la
art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1), lit. a), c), d), g), i) C. pen.).
Astfel, pedeapsa
prevăzută pentru infracțiunea de furt calificat era închisoarea de la 3 - 15
ani, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de tăinuire era închisoarea de la 3
- 7 ani, iar persoana solicitată N.I. a fost condamnat în lipsă de către Curtea
de Apel Ghent - Belgia, la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare.
Potrivit art. 126
alin. (1) lit. b) C. pen. român, termenele de prescripție a executării pedepsei
sunt de 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult
de 15 ani, în cazul pedepselor cu închisoarea.
În speța de față,
termenul de prescripție a executării pedepsei era de 9 ani (5 ani +4 ani
pedeapsa aplicată de Curtea de Apel Ghent - Belgia), acest termen de
prescripție a executării pedepsei începând să curgă de la data rămânerii
definitive a pedepsei.
Având în vedere
faptul că, din relațiile primite a rezultat că hotărârea Curții de Apel Ghent -
Belgia a rămas definitivă la 11 aprilie 2005, termenul de prescripție a
executării pedepsei se împlinea, potrivit legii penale române, la 11 aprilie
2014 (11 aprilie 2015 potrivit legii penale belgiene).
Cum sesizarea
autorităților judiciare române s-a făcut ulterior datei de 11 aprilie 2014, s-a
constatat, în mod corect, că, potrivit legii penale române, la data sesizării,
era prescrisă executarea pedepsei, fiind însă incident motivul opțional de
refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 republicată
și nu cel prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004
republicată, așa cum s-a reținut de către instanța fondului.
De asemenea, deși
executarea pedepsei nu s-a prescris potrivit legii penale belgiene, Curtea a
avut în mod justificat în vedere și timpul îndelungat în care autoritățile
judiciare belgiene au rămas în inactivitate (9 ani), renunțând la dreptul lor
de a cere executarea pedepsei aplicate cetățeanului român N.I., precum și
împrejurările de fapt, din care rezultă că pe teritoriul României persoana solicitată
N.I. nu a avut nicio confruntare cu legea penală, nu are antecedente penale,
are un loc de muncă stabil (unde este apreciat, conform caracterizării de la
dosar), este căsătorit, are în întreținere un copil aflat în continuarea
studiilor universitare și o mamă în vârstă și bolnavă de diabet.
Mai mult decât atât,
până la prescripția executării pedepsei, potrivit legii penale belgiene, a
rămas un timp scurt, de aproximativ 8 luni, din termenul general de prescripție
a executării pedepsei, de 10 ani.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Sentinței penale nr. 155
din 13 august 2014 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu
minori, privind persoana solicitată N.I.
În baza art. 275
alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea
prezentei contestații vor rămâne în sarcina statului, onorariu! parțial cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată N.I., până la
prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, urmând a se plăti din fondul
Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați
împotriva Sentinței penale nr. 155 din 13 august 2014 a Curții de Apel Galați,
secția penală și pentru cauze cu minori, privind persoana solicitată N.I.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru persoana solicitată N.I., până
la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 80 RON, se va plăti din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 29 august 2014.
Procesat de GGC - LM