ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 583/2017

Decizia nr. 583/2017

Deliberând asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr 89/F din 12 mai 2017 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins cererea autorităților judiciare olandeze privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data 03 martie 2017 de Parchetul General North and East Netherlands, Fugitive Active Search Team The Netherlands, anterior Execution of Criminal Judgements Team, pe baza hotărârii Curții de Apel Arnhem Leeuwarden din 02 octombrie 2014, definitivă la 31 mai 2016, în Dosar de referință nr. x, pe numele persoanei solicitate

A.

S-a constată că prin sentința penală nr. 14 din 20 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/44/2017, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile germane în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 19 decembrie 2016 în Dosarul cu nr. referință x/JS/8480/16, imediat după finalizarea executării pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 189 din 12 februarie 2015 a Judecătoriei Bacău, definitivă la 15 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin adresa din data de 22 martie 2017, a solicitat instanței punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., la data de 03 martie 2017, de Parchetul General North and East Netherlands, Fugitive Active Search Team The Netherlands, anterior Execution of Criminal Judgements Team, pe baza hotărârii Curții de Apel Arnhem Leeuwarden din 02 octombrie 2014, definitivă la 31 mai 2016, în Dosar de referință nr. x. Conform actelor și lucrărilor dosarului, persoana solicitată A. are de executat un rest de pedeapsă de 840 zile închisoare, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni pe teritoriul Olandei.

Analizând cererea autorităților judiciare olandeze privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 03 martie 2017 de Parchetul General North and East Netherlands, pe numele persoanei solicitate A., instanța de fond a constatat că se impune respingerea acesteia.

În motivare, s-a constatat că prin sentința penală nr. 14 din 20 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/44/2017 s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile germane în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 19 decembrie 2016 în Dosarul cu nr. referință x/JS/8480/16, imediat după finalizarea executării pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 189 din 12 februarie 2015 a Judecătoriei Bacău, definitivă la 15 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

Conform dispozițiilor art. 114 din Legea nr. 302/2004, în cazul în care două sau mai multe state membre au emis un mandat european de arestare în legătură cu aceeași persoană, autoritatea judiciară de executare română va decide asupra priorității de executare, ținând seama de toate circumstanțele și, în special, de locul săvârșirii și gravitatea infracțiunii, de data emiterii mandatelor, precum și de împrejurarea că mandatul a fost emis în vederea urmăririi penale, a judecății sau în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță. Autoritatea judiciară de executare română va putea solicita, dacă este cazul, avizul Eurojust cu privire la această hotărâre. Din interpretarea acestui text de lege, instanța de fond a constatat că nu se poate dispune (nici chiar succesiv) predarea persoanei solicitate către două state diferite, ci este necesar ca

autoritatea judiciară de executare română să decidă asupra priorității de executare, dând întâietate unui singur stat, în raport de criteriile menționate anterior.

S-a apreciat că această modalitate de soluționare a concursului de cereri este necesară, având în vedere că, dispunându-se predarea către un anumit stat, persoana solicitată nu se va mai afla pe teritoriul României, nefiind posibil - prin urmare - ca autoritatea judiciară de executare română să-și execute a doua obligație de predare și nici nu poate impune primului stat străin care primește pe persoana solicitată să o predea ulterior celui de-al doilea stat solicitant.

În speța de față, instanța nefiind sesizată concomitent, ci ulterior dispunerii predării către autoritățile judiciare germane, s-a apreciat că este valabil același raționament ca cel expus mai sus. Astfel, s-a subliniat că la data sesizării instanței cu cererea autorităților olandeze exista deja o hotărâre judecătorească definitivă, prin care s-a dispus punerea în executare a unui alt mandat european de arestare emis de către autoritățile judiciare germane, context în care statul solicitat se află într-o vădită imposibilitate să se pronunțe favorabil asupra celui de-al doilea mandat european de arestare.

Totuși, autoritățile judiciare olandeze au posibilitatea de a se adresa cu o cerere similară autorităților germane, persoana solicitată urmând a fi predată acestora din urmă.

În consecință, s-a dispus respingerea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați având ca obiect cererea autorităților judiciare olandeze vizând predarea persoanei solicitate A.

Împotriva sentinței penale nr. 89/F din 12 mai 2017 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/44/2017 a formulat prezenta contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În esență, s-a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale, iar în baza art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 recunoașterea hotărârii penale de condamnare. S-a criticat hotărârea, având în vedere poziția procesuală exprimată de către intimat, în sensul că nu dorește să fie transferat în Olanda pentru a executa restul de pedeapsă, dorind să execute această pedeapsă pe teritoriul României, învederând că se află în executarea unei pedepse pe teritoriul României și că ar dori contopirea celor două mandate, or, pentru a se dispune contopirea, mai întâi hotărârea pronunțată de către autoritățile judiciare olandeze ar trebui să fie recunoscută, și ulterior, acesta să formuleze o cerere de contopire. Având în vedere și motivele scrise ale contestației, s-a precizat că în contestația scrisă formulată procurorul a solicitat recunoașterea hotărârii, însă, pentru a nu eluda o cale de atac și posibilitatea inculpatului de a ataca hotărârea de recunoaștere, a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se pronunța asupra cererii de recunoaștere a hotărârii de condamnare a autorității olandeze și, ulterior, dacă dorește, să facă contopirea celor două mandate.

Examinând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, privind pe persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 89/F din 12 mai 2017 a Curții de Apel Galați, în raport cu actele și lucrările din dosar dar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 114 din Legea nr. 302/2004, în cazul în care două sau mai multe state membre au emis un mandat european de arestare în legătură cu aceeași persoană, autoritatea judiciară de executare română va decide asupra priorității de executare, ținând seama de toate circumstanțele și, în special, de locul săvârșirii și gravitatea infracțiunii, de data emiterii mandatelor, precum și de împrejurarea că mandatul a fost emis în vederea urmăririi penale, a judecății sau în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță. Autoritatea judiciară de executare română va putea solicita, dacă este cazul, avizul Eurojust cu privire la această hotărâre.

În cauză se reține că prin sentința penală nr. 14 din 20 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în Dosarul nr. x/44/2017, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile germane în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 19 decembrie 2016 în Dosarul cu nr. referință x/JS/8480/16, imediat după finalizarea executării pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 189/12 februarie 2015 a Judecătoriei Bacău, definitivă la 15 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, fiind emis mandatul de executare nr. 205 din 16 octombrie 2015.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin adresa din data de 22 martie 2017, a solicitat instanței punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., la data de 03 martie 2017, de Parchetul General North and East Netherlands, Fugitive Active Search Team The Netherlands, anterior Execution of Criminal Judgements Team, pe baza hotărârii Curții de Apel Arnhem Leeuwarden din 02 octombrie 2014, definitivă la 31 mai 2016, în Dosar de referință nr. x.

Din actele dosarului rezultă că persoana solicitată A. se află încarcerată în Penitenciarul focșani pentru executarea pedepsei de 6 ani și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 189 din 12 februarie 2015 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin Decizia penală nr. 991 din 15 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. x/180/2013, cu începere de la data de 31 martie 2016 până la data de 29 septembrie 2022.

Din interpretarea textului de lege prevăzut de dispozițiile art. 114 din Legea nr. 302/2004, rezultă că nu se poate dispune predarea persoanei solicitate către două state diferite, ci autoritatea judiciară de executare română decide asupra priorității de executare, dând întâietate unui singur stat, în raport de data emiterii mandatelor, precum și de împrejurarea că mandatul a fost emis în vederea urmăririi penale, a judecății sau în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță, de locul săvârșirii și gravitatea infracțiunii.

În speța de față, instanța de fond chiar dacă nu a fost sesizată concomitent, ci ulterior dispunerii predării către autoritățile judiciare germane, Înalta Curte reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că este valabil același raționament ca cel prevăzut de art. 114 din Legea nr. 302/2004, având în vedere că la momentul solicitării autorităților olandeze există deja o hotărâre judecătorească definitivă, prin care s-a dispus punerea în executare a unui alt mandat european de arestare emis de către autoritățile judiciare germane, astfel încât, instanța națională nu poate să dispuă predarea persoanei solicitate către două state, respectiv și autorităților gremane și celor olandeze.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința penală contestată este legală și temeinică, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, împotriva sentinței penale nr. 89/F din 12 mai 2017 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr.

x/44/2017

, privind pe persoana solicitată A., nefiind fondată;

Văzând și dispozițiile art. art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva sentinței penale nr. 89/F din 12 mai 2017 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr.

x/44/2017

, privind pe persoana solicitată A.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației parchetului rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 iunie 2017.