ÎCCJ, decizie (scj.ro #84192)

Luare de

mită. Săvârșirea faptei de către un funcționar cu atribuții

de control

Cuprins

pe materii:

Drept penal.

Partea specială. Infracțiuni care aduc atingere unor

activități de interes public sau altor activități

reglementate de lege. Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu

serviciul

Indice

alfabetic:

Drept penal

-

luare de

mită

- săvârșirea faptei de către un funcționar cu

atribuții de control

C. pen.,

art. 254 alin. (2)

Luarea de mită se încadrează în prevederile art. 254 alin. (2) C.

pen., referitoare la săvârșirea faptei de către un

funcționar cu atribuții de control, dacă această categorie

de atribuții ale funcționarului rezultă din fișa postului

sau din dispoziții legale, iar pretinderea ori primirea de bani sau alte

foloase care nu i se cuvin, acceptarea promisiunii unor astfel de foloase ori

nerespingerea acesteia se realizează în exercitarea atribuțiilor de

control, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea

unui act privitor la atribuțiile de control.

I.C.C.J., secția penală, decizia

nr. 4976 din 24 octombrie 2007

Prin sentința penală nr. 1 din 4 ianuarie 2007, Tribunalul Covasna,

în baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 8 din Legea

nr. 78/2000, modificată, a condamnat pe inculpatul T.I.

Prima instanță a reținut, în esență, că, în

calitate de director general și președinte al consiliului de

administrație la societatea comercială C., inculpatul a pretins

și primit suma de 20.000 de euro de la martorul denunțător B.M.

pentru a fi de acord cu semnarea actelor de vânzare a unui imobil, pe care

acesta din urmă îl folosea în calitate de chiriaș.

Prin decizia penală nr. 85 din 4 mai 2007, Curtea de Apel Brașov a

admis apelul declarat de inculpat, desființând hotărârea atacată

cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, și a respins

apelul declarat de procuror.

În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs, între

alții, procurorul, susținând greșita încadrare a faptei în

dispozițiile art. 254 alin. (1) C. pen., atâta timp cât inculpatul era

director general la momentul comiterii faptei și, în această

calitate, avea atribuții de control, aspect sub care erau îndeplinite

condițiile art. 254 alin. (2) C. pen.

În ce privește încadrarea juridică greșită a faptei în

dispozițiile  art. 254 alin. (1) C. pen. (critică

susținută de procuror și analizată conform art. 385

9

alin. 1 pct. 17 C. proc. pen.) se impun a fi făcute următoarele

precizări:

Este adevărat că potrivit art. 254 alin. (2) C. pen.,

săvârșirea infracțiunii de luare de mită de către un

funcționar cu atribuții de control constituie o condiție

agravantă.

Prin expresia „atribuții de control”, al cărui conținut nu este

explicat în Codul penal, trebuie înțeleasă, potrivit sensului

acceptat  al unor cuvinte uzuale, o activitate complexă de verificare

și analiză a  unor situații sau sectoare în vederea

urmăririi evoluției acestora și care se desfășoară

pentru moment ori periodic în baza unor sarcini și atribuții

concrete, menționate expres în fișa postului sau în lege.

În raport cu calitatea inculpatului de director general și președinte

al consiliului de administrație al societății, îi puteau reveni

atribuții de valorificare a actelor de control încheiate de cenzorii

unității sau de alte organisme cu atribuții de control, prin

lege sau prin fișa postului, ori responsabilității pe linia

producției și execuției.

Procurorul nu a indicat, în acest sens, nici fișa postului, nici alte acte

legale din care să rezulte atribuții de control pentru inculpat în

calitatea  avută.

Mai mult, agravanta din alin. (2) al art. 254 C. pen. are în vedere pe

funcționarul cu atribuții de control, care, în exercitarea acestora,

pretinde sau acceptă bani ori foloase necuvenite, tocmai pentru a nu

îndeplini un act legal legat de exercitarea atribuțiilor de control,

condiție care nu este realizată în cauză și pentru care

încadrarea juridică a faptei este corectă.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul a fost respins ca nefondat.