ÎCCJ, decizie (scj.ro #84570)

Luare de mită. Funcționar cu atribuții de control. Director general al unei societăți comerciale. Abuz în serviciu contra intereselor publice. Elemente constitutive Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni care aduc atingere unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege. Infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Luarea de mită Indice alfabetic: Drept penal - luare de mită - funcționar cu atribuții de control - abuz în serviciu contra intereselor publice C. pen., art. 248, art. 254 alin. (1) și (2) Legea nr. 78/2000, art. 8, art. 30 1. Primirea unei sume de bani de către un funcționar, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, chiar dacă această sumă de bani ar fi primită cu titlu de împrumut, întrucât împrumutul constituie un folos în sensul art. 254 C. pen. 2. Directorul general al unei societăți comerciale are calitatea de funcționar cu atribuții de control în sensul art. 254 alin. (2) C. pen.

și, prin urmare, poate fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită în varianta agravată. Fapta săvârșită de directorul general al unei societăți comerciale se încadrează în prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000, iar în temeiul art. 30 din această lege, hotărârea definitivă de condamnare se poate publica în ziarele centrale sau locale menționate în hotărâre. 3. Fapta directorului general al unei societăți comerciale având ca acționar unic consiliul local care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, încheie în numele acestei societăți contracte, cu nerespectarea prevederilor legale și a hotărârii adunării generale a acționarilor, și prin aceasta cauzează o pagubă patrimoniului societății întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248 C. pen.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 6860 din 17 decembrie 2004 Prin sentința penală nr. 119 din 17 mai 2004, Tribunalului Bistrița Năsăud a condamnat pe inculpatul P.I. pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită prevăzute în art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 și a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000. Instanța a reținut că, în perioada ianuarie 2001 - septembrie 2002, inculpatul a îndeplinit funcția de director general al societății comerciale P., societate având ca acționar unic Consiliul Local Bistrița, iar pentru realizarea unui obiectiv de investiții al SC P., în perioada 22 martie - 22 aprilie 2002 a fost organizată o licitație deschisă, adjudecată de societatea comercială G., care urma să execute lucrarea printr-un subantreprenor, societatea comercială I., reprezentată de H.I.

În scopul încheierii contractului de execuție a lucrării și pentru a obține mai repede o hotărâre a Consiliului Local Bistrița de garantare a unui credit, inculpatul a pretins de la H.I. suma de 20.000 de Euro, sumă pe care inculpatul a primit-o la 21 aprilie 2002. Fapta săvârșită de inculpat a fost încadrată în art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000. În anul 2002 SC P. a întâmpinat dificultăți la încasarea contravalorii agentului termic furnizat beneficiarilor săi, persoane fizice și juridice. Odată cu apariția Legii nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale s-a creat posibilitatea de vânzare a creanțelor pe bază de contract, contra unor taxe de forfetare unor instituții specializate.

În acest scop, inculpatul a fost contactat de A.P. care, prezentându-se sub o identitate falsă, ca vicepreședinte al companiei Y.F., s-a arătat interesat de preluarea creanțelor aparținând SC P., iar pentru încheierea acestui contract inculpatul i-a pretins suma de 40.000 de Euro. La 19 august 2002, cei doi au încheiat un prim contract de cesiune de creanțe în valoare de 16,5 miliarde de lei, contractul fiind înregistrat la 22 august 2002, dată la care A.P. a dat inculpatului suma de 3.000 de Euro, iar a doua zi, 30.000.000 de lei. La 26 august 2002, adunarea generală a acționarilor SC P., prin hotărârea nr. 55, a împuternicit consiliul de administrație și directorul general să cesioneze creanțele societății în valoare de aproximativ 50 de miliarde de lei, cu reducerea taxei de forfetare cu 2-3% față de oferta companiei Y.F., stabilindu-se totodată ca anterior semnării contractului acesta să fie prezentat adunării generale a acționarilor.

A doua zi, inculpatul a încheiat un contract de cesionare a creanțelor cu compania Y.F. Prin acest contract, s-au cesionat creanțe ale SC P. în valoare totală de 53,1 de miliarde de lei, cu o taxă de forfetare de 18%, fără a fi prezentat adunării generale a acționarilor anterior semnării. După încheierea contractului, inculpatul a pretins lui A.P. suma de 30.000 de Euro, A.P. dându-i banii în 4 tranșe. Inculpatul a mai încheiat cu compania Y.F. un al treilea contract de cesiune de creanțe în valoare de 6,4 de miliarde de lei, taxa de forfetare prevăzută fiind de 30%. Prejudiciul total cauzat SC P. prin încheierea contractelor de cesiune de creanțe a fost de 1.425.370.867 de lei. Faptele au fost încadrate în prevederile art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 și în prevederile art. 248 C. pen. raportat la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000. Prin decizia penală nr. 256 din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis apelul procurorului și a schimbat încadrarea juridică a faptelor de luare de mită din prevederile art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 în prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000, și a respins apelul inculpatului. Totodată, conform art. 30 din Legea nr. 78/2000, a dispus ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, aceasta să fie publicată într-un ziar local. Recursul declarat de inculpat, prin care a susținut că în mod greșit instanțele au reținut infracțiunea de luare de mită privind cazul H.I., întrucât suma de 20.000 de Euro i-a fost remisă cu titlu de împrumut, că în mod greșit instanța de apel a schimbat încadrarea juridică în prevederile art. 254 alin. (2) C. pen.

și că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 248 C. pen., deoarece cele trei contracte de cesiune au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, este nefondat. Din examinarea probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul a primit suma de 20.000 de Euro în scopul de a încheia și derula un contract de execuție. Chiar dacă suma de bani primită de inculpat ar fi fost solicitată cu titlu de împrumut, această împrejurare este irelevantă sub aspectul existenței infracțiunii de luare de mită, întrucât împrumutul constituie un folos, în sensul art. 254 C. pen., astfel încât, din moment ce a fost solicitat de către un funcționar în scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită sunt întrunite.

Susținerea inculpatului în sensul că nu poate fi subiect activ al infracțiunii prevăzute în art. 254 alin. (2) C. pen., deoarece nu a avut atribuții de control, nu poate fi primită. Potrivit prevederilor art. 254 alin. (2) C. pen., infracțiunea de luare de mită este agravată dacă se săvârșește de un funcționar cu atribuții de control. Din regulamentul de organizare și funcționare al SC P. rezultă că inculpatul, în calitate de director general la acestei societăți comerciale, avea ca sarcini de serviciu, între altele, să conducă nemijlocit și efectiv întreaga activitate a societății, să reprezinte societatea în relațiile cu terțe persoane fizice sau juridice, să încheie acte juridice în numele și pe seama societății, conform legii.

În raport cu atribuțiile ce reveneau inculpatului, aceasta era funcționar cu atribuții de control și, deci, subiect activ al infracțiunii de luare de mită în varianta agravată prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen. Prin urmare, fiind funcționar cu atribuții de control și săvârșind cele două infracțiuni de luare de mită în această calitate, faptele se încadrează în prevederile art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000, astfel cum în mod corect a reținut instanța de apel. Apărarea inculpatului, în sensul că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută în art. 248 C. pen., este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 248 C. pen., fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta creează o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art.145 sau o pagubă patrimoniului acesteia constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice. În cauză, din examinarea probelor administrate rezultă că, deși prin hotărârea nr. 55 din 26 august 2002 adunarea generală a acționarilor a împuternicit consiliul de administrație și pe inculpat să cesioneze companiei Y.F.

creanțe de aproximativ 50 de miliarde de lei cu reducerea taxei de forfetare cu 2-3% față de ofertă, stabilindu-se totodată că anterior semnării contractului acesta trebuie să fie prezentat adunării generale a acționarilor, inculpatul, contrar celor hotărâte și fără a verifica situația financiară și obiectul de activitate al companiei menționate, a încheiat a doua zi un contract de cesiune a creanțelor cu această companie în valoare de 53,1 de miliarde de lei, fără a-l prezenta anterior adunării generale a acționarilor. Inculpatul a mai încheiat cu aceeași companie alte două contracte în valoare de 16,5 miliarde de lei și 6,4 miliarde de lei, depășind astfel valoarea totală a creanțelor stabilite a fi cedate.

Primul contract a fost încheiat anterior hotărârii adunării generale a acționarilor prin care s-a aprobat cesionarea creanțelor, iar în cazul celui de-al doilea contract taxa de forfetare prevăzută a fost de 30%, mai mare decât cea stabilită de adunarea generală a acționarilor. Instanțele au constatat că prin încheierea celor trei contracte de cesiune inculpatul a încălcat și prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, potrivit cărora avea obligația de a depune diligențele necesare în scopul obținerii de informații privind credibilitatea financiară și seriozitatea persoanei juridice cu care a intrat în raporturi contractuale, precum și ale art. 6 alin. (1) și (2) din aceeași lege, potrivit cărora creanțele trebuiau cedate către o societate bancară sau financiară specializată, întrucât nu a solicitat reprezentanților companiei Y.F.

să prezinte documente referitoare la activitatea financiară, statutul sau orice alte documente din care să rezulte obiectul de activitate și disponibilitățile bancare ale companiei. Acționând în acest mod, instanțele au avut temeiuri pentru a constata că, sub aspect subiectiv, inculpatul a săvârșit fapta cu intenția cerută pentru infracțiunea de abuz în serviciul contra intereselor publice reținută în sarcina sa. În consecință, recursul declarat de inculpat a fost respins.