ÎCCJ, decizie (scj.ro #211724)

Apel. Luare de mită. Unitate naturală colectivă

Cuprins pe materii

:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Apelul

Drept penal. Partea specială. Infracțiuni de corupție și de serviciu. Infracțiuni de corupție

Indice alfabetic

:      -    apel

-     luare de mită

C. pen

., art. 289

În cazul infracțiunii de luare de mită, dacă funcționarul pretinde o sumă de bani pentru a face un act privitor la îndatoririle sale de serviciu și apoi, la diferite intervale de timp, primește această sumă, cele două acte – pretinderea și primirea – deși prevăzute ca modalități alternative de săvârșire a infracțiunii, sunt în realitate două faze succesive ale unei activități infracționale unice.

I.C.C.J, Completul de 5 judecători - în materie penală, decizia nr. 48 din 26 mai 2023

Prin sentința penală nr. 127 din data de 24 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală în dosarul nr. x/1/2019, s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 71 C. pen. anterior s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale, conform art. 66 C. pen. anterior.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale, conform art. 66 C. pen. anterior.

În esență, instanța de fond cu privire la rolul inculpatului A. în activitatea infracțională a reținut că, în cursul anului 2005, în calitate de ministru al finanțelor publice, în schimbul comisionului promis de reprezentanții companiei B., să își exercite atribuțiile legate de aprobarea finanțării suplimentare, de 184.800.000 euro, față de împrumutul de la Banca C., aprobare necesară pentru încheierea contractelor privind reabilitarea căii ferate București - Constanța, iar ulterior, pe parcursul derulării contractelor, să își exercite atribuțiile referitoare la asigurarea fondurilor (inclusiv împrumutul de la Banca D.) pentru plata facturilor aferente lucrărilor efectuate de asocierea din care făcea partea compania B.

În urma licitațiilor organizate la începutul anului 2005 pentru atribuirea contractelor de reabilitare a căii ferate București - Constanța, s-a constatat că totalul ofertelor depuse depășește în mod substanțial valoarea împrumutului de la Banca C. care ar fi trebuit să asigure finanțarea acestui proiect; astfel, valoarea totalizată a celor mai mici prețuri propuse era de 340 milioane de euro, în condițiile în care împrumutul de la Banca C. era în cuantum de 156 milioane de euro.

În aceste condiții, pentru a se putea încheia contractele și pentru a se putea realiza proiectul de reabilitare a căii ferate, era nevoie ca Ministerul Finanțelor să asigure diferența de finanțare.

Această situație critică în care se afla bunul mers al proiectului, generată de faptul că prețul lucrărilor obținut în urma licitației depășea valoarea împrumutului E. și nu existau surse pentru fondurile suplimentare, a fost expusă pe larg în adresa trimisă de Ministerul Transporturilor, la data de 5.09.2005, ministrului A. Blocajul consta în „imposibilitatea semnării contractelor de lucrări”, deoarece finanțarea lor era insuficientă, dat fiind că suma prețurilor minime obținute la licitație depășea fondurile împrumutului E., care a condiționat permiterea contractării de asigurarea de către împrumutat – Ministerul Finanțelor a finanțării suplimentare; „singura condiție rămasă de îndeplinit pentru a putea semna contractele este confirmarea către E., de către MFP, a asigurării finanțării în completare”. În această adresă se solicita asigurarea finanțării suplimentare de către Guvernul României, prin Ministerul Finanțelor.

În vederea asigurării acestei finanțări suplimentare, în cadrul ședinței de guvern din data de 18.10.2005 a fost aprobat Memorandumul propus de ministrul finanțelor publice, A., și ministrul transporturilor, privind acordul de principiu pentru aprobarea contractării de către Ministerul Finanțelor Publice, începând cu trimestrul al IV-lea al anului 2006, a unor credite externe în valoare totală de 184.800.000 de euro, în completarea finanțării acordate de Banca C. pentru Cooperare Internațională (E.).

În executarea obligațiilor asumate prin Memorandumul aprobat la data de 18.10.2005, prin H.G. nr. 1862/21.12.2006 a fost aprobată contractarea de către Ministerul Finanțelor Publice a unui credit extern în valoare de 100 milioane euro, destinat completării parțiale a finanțării E. (credit contractat de la Banca D.). La baza adoptării acestei hotărâri de guvern a stat nota de fundamentare semnată de inculpatul A., în calitate de ministru al finanțelor, și de ministrul transporturilor.

Contractul de credit cu D. Bank AG a fost încheiat la data de 16.01.2007 și a fost semnat de ministrul de finanțe, A.

În concluzie, în cadrul bunei derulări a contractelor de reabilitare a căii ferate București - Constanța, Ministerul Finanțelor a avut un rol esențial, având în vedere că, pe de o parte, a aprobat finanțarea suplimentară anterior încheierii contractelor de lucrări și, ulterior, pe parcursul derulării acestor contracte, a asigurat finanțarea suplimentară față de fondurile acordate de E. (atât prin contractarea unui alt credit, de la Banca D., în valoare de 100 de milioane de euro, cât și prin alocarea de resurse bugetare proprii). Pe de altă parte, chiar în cadrul derulării contractului de împrumut cu Banca C., toate tragerile în vederea plății furnizorilor au fost  aprobate de către Ministerul Finanțelor.

Rolul major, în acest mecanism, al aprobărilor din partea Ministerului Finanțelor Publice condus de inculpatul A., a fost evidențiat de mai mulți martori.

Având în vedere elementele factuale evidențiate de acest probatoriu, instanța de fond a apreciat că sunt dovedite implicarea și rolul major deținut de inculpatul A. în activitatea infracțională.

Implicarea inculpatului A. în „afacerea B.” a rezultat din declarațiile martorilor Î. și O., din rolul major deținut de acesta în activitatea infracțională, precum și din împrejurarea că o parte din „comisionul” achitat de asocierea B., prin intermediul societății Ș., i-a revenit inculpatului.

Relevantă în analiza probatoriului a fost și modalitatea concretă în care a procedat inculpatul A., atât pretinderea, cât și primirea fiind efectuate prin intermediul coinculpatului J., fără a se expune direct nici în relația cu firma de avocatură (care a colectat comisionul global pentru toți participanții la înțelegerea infracțională și l-a distribuit ulterior fiecăruia dintre aceștia, conform instrucțiunilor primite personal de la inculpați, respectiv, prin intermediar, în cazul inculpatului A.).

Faptul că martorul Î. a luat cunoștință mai târziu de implicarea inculpatului A. s-a datorat modului în care inculpatul J. a procedat, informațiile fiind relatate martorului treptat și numai limitat la activitățile ce urmau a fi desfășurate prin societatea de avocatură.

Deopotrivă, împrejurarea că inculpatul A. urma să fie și el beneficiarul unor sume de bani din fondurile plătite de B., despre care martorul Î. a aflat ulterior încheierii contractelor de consultanță, s-a datorat aceleiași cauze, inculpatul J. informându-l pe martor în contextul în care urmau a fi făcute plăți și în beneficiul inculpatului A.

Așa cum s-a menționat, martorul Î. nu a participat la realizarea înțelegerii infracționale, rolul său fiind limitat doar la crearea mecanismului formal prin care comisionul de  3,5%  din sumele de bani primite de asocierea B.-T.-Ț. să fie virat în conturile societății de avocatură și, ulterior, beneficiarilor finali ai faptelor de corupție. Acest rol a rezultat și din declarațiile martorului O., care a descris  într-un mod sugestiv activitatea martorului Î. de intermediere a plății comisioanelor, acesta arătând că martorul Î. era „cureaua de transmisie”.

Sume transferate către Ș.

În baza acestei înțelegeri ilicite, în perioada 2006 - 2013, asocierea B.-T.-Ț. a transferat suma de 39.363.071 RON către conturile societății Ș., aspect ce rezultă și din înscrisurile înaintate de autoritățile austriece, prin intermediul comisiei rogatorii efectuate în cursul urmăririi penale, atașate în vol. 211 d.u.p.

Analizându-se cronologia plăților efectuate în conturile societății Ș. din fondurile încasate de la statul român de asocierea al cărei lider era compania B., în paralel cu activitățile înscrise în rapoartele din programul X al firmei de avocatură (cu mențiunea că au fost depuse la dosarul cauzei activitățile prestate în perioada anilor 2007 - 2014), s-a constatat că întâlnirile și discuțiile purtate de avocatul N., persoana care se ocupa de „proiectul B.”, cu inculpații J. și K., au avut loc în anii în care s-au efectuat plățile, respectiv în anul 2007, în anul 2008, în anul 2011  și în anul 2013.

Sumele de bani au fost primite, pentru inculpați, de martorul Î., urmând a le fi remise ulterior, în funcție de necesitățile fiecăruia dintre aceștia. Transferul fondurilor către inculpați nu s-a realizat imediat și în bloc, ci treptat, la diferite intervale de timp și în mod fracționat, sub pretextul derulării unor relații comerciale, formalizate în înscrisuri care să simuleze existența acestora.

În ceea ce privește critica apărării privind lipsa unei corespondențe temporale dintre plățile efectuate de B. către casa de avocatură și plățile efectuate de aceasta din urmă către inculpați, instanța de fond a constatat, în raport de ansamblul probator administrat în cauză, că plățile către destinatarii finali ai foloaselor necuvenite provenite din activitățile ilicite de corupție s-au efectuat la solicitarea inculpaților J. și K., în funcție de necesitățile fiecăruia dintre inculpații din prezenta cauză. Astfel, plățile s-au realizat către firmele indicate de inculpații J. (în interesul său personal și în interesul inculpatului A.) și K., la momentul la care aceștia au solicitat acest lucru, aspect relatat de martorul Î. și confirmat de înscrisurile aflate la dosar.

Sumele de bani, obiect al înțelegerii infracționale, au fost primite de inculpații J., K. și A., în mod global, fără a fi diferențiate, în conturile societății de avocatură Ș., putându-se concluziona astfel că primirea, ca element material al laturii obiective a infracțiunilor de trafic de influență, respectiv luare de mită, s-a realizat în momentul în care banii au fost transferați de la asocierea al cărei lider era B. și au fost primiți în mod corespunzător în conturile societății Ș.

Odată realizat acest transfer, inculpații au obținut controlul total asupra respectivelor sume, interpunerea unui intermediar fiind irelevantă sub acest aspect, de vreme ce, în principiu, acțiunile obiective specifice traficului de influență și luării de mită se pot comite și indirect, iar în speță, probatoriul a confirmat rolul exclusiv de mijlocitor avut de martorul Î.

Activitățile derulate ulterior acestui moment temporal menționat care au avut ca finalitate numai conferirea unei aparențe de legalitate a produselor ilicite astfel obținute nu fac obiectul infracțiunilor de corupție reținute în sarcina inculpaților, ci reprezintă activități distincte de ascundere și disimulare a provenienței sumelor de bani, subsecvente momentului epuizării activității infracționale.

Referitor la criticile apărării privind lipsa de implicare a inculpaților în plata ultimei tranșe de bani în contul firmei de avocatură, respectiv virarea sumei de 823.000 lei, în data de 11.06.2013, instanța de fond le-a apreciat ca nefondate.

Astfel, ultima factură, în valoare de 9.034.144,45 lei, a fost emisă de societatea de avocatură Ș. în luna aprilie 2011, factură emisă, conform declarațiilor martorului Î., la solicitarea inculpatei K., și a fost plătită în luna mai 2011, rămânând un rest de 823.000 lei, plătit în iunie 2013, în urma intervenției lui O.

Prin urmare, s-a reținut că intervenția și a unei alte persoane în plata parțială restantă a unei facturi nu este de natură a conduce la înlăturarea răspunderii inculpaților, în condițiile în care această ultimă plată s-a efectuat în baza aceluiași mecanism fictiv inițiat de inculpați și prin intermediul aceluiași mijloc ilicit de transmitere a produsului infracțional.

Transmiterea foloaselor în patrimoniile autorilor infracțiunilor de corupție

.

Ulterior, martorul Î. a transferat sumele astfel încasate către J., K. și A., prin transferuri bancare în conturile unor companii offshore și românești controlate de inculpați. Operațiunile se realizau fie direct din conturile S.C.A. Ș., fie prin intermediul altor societăți controlate de martor, respectiv Ș. Austria [conturi: (…) deschis la U. Bank și  (...) deschis la W. Bank Austria AG], Ș. Cipru [conturi: (…),(…) și (…) deschise la Y.], Ș. Elveția [cont: (…) deschis la Z.], AA. AG Elveția, AB. și AC. Cipru, unde erau transferați o parte din bani, ulterior fiind efectuate plăți către firmele indicate de către beneficiarii finali ai sumelor de bani

Primirea sumelor de bani în contul societății de avocatură Ș., în scopul remiterii ulterioare către inculpații J., K. și A., coroborată cu caracterul simulat al relațiilor pretins derulate între societatea de avocatură ori firmele conexe acesteia, controlate de martorul Î., pe de o parte, și persoanele fizice sau juridice, interpuse inculpaților, pe de altă parte, au făcut dovada, în aprecierea instanței de fond, a primirii efective a foloaselor înțelegerii infracționale.

Împotriva sentinței penale nr. 127 din data de 24 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală în dosarul nr. x/1/2019, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, inculpații AD., J., AE., A. și K. și persoana interesată S.C. AF. S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelantul inculpat A. a formulat critici împotriva sentinței apelate, ce sunt grupate pe mai multe paliere, printre care a invocat: Greșita condamnare a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită;

Infracțiunea de luare de mită. Analiza elementelor constitutive

Infracțiunea de luare de mită este o infracțiune cu subiect activ calificat, astfel că poate fi săvârșită numai de un funcționar public.

Subiectul pasiv principal este statul, prin autoritatea publică, instituția publică, instituția sau persoana juridică de interes public ori privat în cadrul căreia funcționarul public se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Elementul material al infracțiunii de luare de mită se realizează prin cel puțin una dintre modalitățile alternative arătate de text: pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase.

În cauză, acuzațiile poartă asupra variantelor acceptării promisiunii martorului S. de a-i da suma de 2 milioane de euro și a primirii sumei de 65.000 de euro sub forma finanțării activității societății AG., unde avea calitatea de asociat.

Acțiunea să fie realizată în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

În cauză, în calitate de ministru al finanțelor publice, inculpatul A. a acceptat promisiunea sumei de bani, pentru a-și îndeplini atribuțiile sale de serviciu într-un mod care să asigure, pe de o parte, finanțarea necesară plății facturilor aferente lucrărilor efectuate la tronsonul de cale ferată București - Constanța și, pe de altă parte, finanțarea necesară plății TVA-ului restant de la lucrările efectuate la tronsonul București - Câmpina. Ulterior, a primit suma de 65.000 de euro, din banii proveniți de la compania B., sub forma finanțării activității societății AG., unde avea calitatea de asociat.

Și în cazul acestei infracțiuni, sunt valabile considerațiile de mai sus (privitoare la infracțiunea de trafic de influență), referitoare la momentul consumării și săvârșirii infracțiunii.

Prin urmare, instanța de apel, în acord cu prima instanță, apreciază că faptele inculpatului A. care, în perioada ianuarie 2009 - 17 iulie 2009, a acceptat promisiunea formulată de S., în calitate de reprezentant al companiei austriece B., privind plata sumei de 2 milioane de euro, pentru ca, în schimbul acestei sume, să își exercite influența asupra ministrului finanțelor publice AH., pentru ca acesta să asigure, pe de o parte, finanțarea necesară plății facturilor aferente lucrărilor efectuate la tronsonul de cale ferată București - Constanța și, pe de altă parte, finanțarea necesară plății TVA-ului restant de la lucrările efectuate la tronsonul București - Câmpina (primul act material) și care, în perioada 3 septembrie 2010 - 30 ianuarie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins și a primit de la S., în calitate de reprezentant al companiei austriece B., suma totală de 2.177.000 euro, pentru ca, în schimbul acestei sume, să își exercite influența asupra ministrului transporturilor AI., pentru ca aceasta să asigure finanțarea necesară plății facturilor aferente lucrărilor efectuate la tronsonul de cale ferată București - Constanța (al doilea act material), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (două acte materiale).

Totodată, fapta inculpatului A. care, în perioada 23 decembrie 2009 - 3 septembrie 2010, în calitate de ministru al finanțelor publice, a acceptat promisiunea aceleiași sume de 2 milioane de euro de la S., în calitate de reprezentant al B., pentru ca, în schimbul acestei sume, să își îndeplinească atribuțiile sale de serviciu într-un mod care să asigure, pe de o parte, finanțarea necesară plății facturilor aferente lucrărilor efectuate la tronsonul de cale ferată București - Constanța și, pe de altă parte, finanțarea necesară plății TVA-ului restant de la lucrările efectuate la tronsonul București - Câmpina și, în perioada noiembrie 2011 - noiembrie 2013, a primit 65.000 de euro din suma de 2 milioane de euro pretinsă, sub forma finanțării proiectului AG., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită.

Infracțiunea de luare de mită. Unitate naturală colectivă, formă a infracțiunii simple. Consumare.

Potrivit dispozițiilor art. 289 C. pen.:

(1) Fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta;

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri;

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Infracțiunea de luare de mită se consumă în momentul în care se săvârșește una dintre cele trei modalități prevăzute de norma de incriminare: a) pretindere; b) primire; c) acceptarea promisiunii, de bani sau alte foloase.

Din analiza normei de incriminare rezultă că voința legiuitorului a fost aceea de a incrimina atât acceptarea, cât și pretinderea, respectiv primirea de bani sau alte foloase.

Infracțiunea de luare de mită este o infracțiune simplă.

Infracțiunea simplă este infracțiunea al cărei element material constă într-o activitate unică ce produce rezultatul prevăzut de norma de incriminare. Infracțiunea simplă este de cele mai multe ori instantanee, iar acțiunile sau inacțiunile ce o caracterizează pot fi divizate în mai multe acte, legate între ele în mod natural. În acest caz, ne aflăm în prezența unei pluralități interne intrinseci conținutului infracțiunii care nu poate forma o pluralitate de infracțiuni. În această ipoteză ne vom afla în prezența unei unități naturale de infracțiune, diferită de unitatea legală de infracțiune.

Această modalitate de săvârșire a infracțiunilor este specifică unității naturale colective, ca formă a infracțiunii simple.

Pentru a ne afla în prezența unei unități naturale colective, ca formă a infracțiunii simple, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

a) să existe o singură acțiune, realizată prin mai multe acte;

Pentru ca acțiunea să cuprindă mai multe acte, trebuie ca acestea să fie firești, în raport cu natura infracțiunii.

b) să existe aceeași rezoluție infracțională pentru toate actele de executare;

c) toate actele care creează acțiunea unică trebuie să aibă aceeași încadrare juridică.

Este îndeplinită condiția aceleiași încadrări juridice și atunci când acțiunile realizează forme alternative descrise în norma de incriminare, respectiv pretindere, primire, acceptare.

Pentru a constitui parte componentă a unei acțiuni unice, acestea trebuie să apară ca o unică realizare materială a hotărârii infracționale, ca un produs execuțional unic al acțiunii incriminate.

Atunci când conținuturile alternative reprezintă trepte succesive, distincte, dar legate între ele de realizarea unui iter criminis, unitatea infracțiunii rămâne neschimbată, chiar dacă între momentele realizării acestor modalități alternative se interpune câte un interval mai mare de timp. Astfel, în cazul infracțiunii de luare de mită, dacă funcționarul pretinde o sumă de bani pentru a face un act privitor la îndatoririle sale de serviciu și apoi, la diferite intervale de timp, primește această sumă, cele două acte – pretinderea și primirea – deși prevăzute ca modalități alternative de săvârșire a infracțiunii, sunt în realitate două faze succesive ale unei activități infracționale unice.

Trecerea unui interval de timp mai mare între realizarea modalităților alternative nu exclude unitatea infracțiunii nici în cazul în care acestea sunt prevăzute sub forma unor rezultate diferite pe care le poate produce aceeași acțiune sau inacțiune. Indiferent de împrejurarea că un rezultat se produce într-un anumit moment, iar altul la un interval mai îndelungat după producerea primului, cele două rezultate se îmbină între ele, caracterizând aceeași infracțiune unică.

Cu alte cuvinte, chiar dacă modalitățile alternative descrise în norma de incriminare (pretindere, primire) se produc în momente diferite, acestea se integrează în conținutul unic al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită sau trafic de influență.

Revenind la speța dedusă analizei, Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că infracțiunile de luare de mită, respectiv complicitate la luare de mită, reținute în sarcina inculpaților A. și J. – constând în aceea că, prin intermediul celui din urmă, cel dintâi a pretins de la reprezentanții companiei austriece B. un comision de 3,5% din valoarea contractelor ce urmau a fi încheiate de asocierea B.-T.-Ț. cu CN C.F.R. S.A. privind reabilitarea căii ferate București - Constanța, pentru ca, în schimbul acestui comision, să își exercite atribuțiile care îi reveneau în calitate de ministru al finanțelor publice, respectiv să aprobe finanțarea suplimentară necesară pentru încheierea contractelor, precum și pentru a își exercita ulterior atribuțiile referitoare la asigurarea fondurilor pentru plata facturilor aferente lucrărilor efectuate și care, în baza acestei înțelegeri, a primit suma de 3.990.248,6 lei – au avut ca perioadă de săvârșire intervalul 08.02.2005 - 11.06.2013, perioadă în care s-a realizat o pluralitate de acte, un act material de pretindere (înțelegerea având loc în februarie 2005 și octombrie 2005) și mai multe acte de primire a sumelor de bani, astfel cum au fost descrise anterior.

Primirea efectivă a sumelor de bani s-a realizat în perioada 21.03.2006 - 11.06.2013, acesta fiind și momentul de la care curge termenul de prescripție a răspunderii penale.

Modalitatea de săvârșire a infracțiunilor îndeplinește condițiile unității naturale colective ca formă a infracțiunii simple, aflându-ne astfel în prezența unei infracțiuni simple de luare de mită, respectiv complicitate la luare de mită, care înglobează mai multe acțiuni.

În ceea ce privește cea de-a doua etapă, infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatului A. – constând, astfel cum s-a arătat anterior, în aceea că, în perioada 23 decembrie 2009 - 3 septembrie 2010, în calitate de ministru al finanțelor publice, a acceptat promisiunea sumei de 2 milioane de euro de la martorul S., în calitate de reprezentant al B., pentru ca, în schimbul acestei sume, să își îndeplinească atribuțiile sale de serviciu într-un mod care să asigure, pe de o parte, finanțarea necesară plății facturilor aferente lucrărilor efectuate la tronsonul de cale ferată București - Constanța și, pe de altă parte, finanțarea necesară plății TVA-ului restant de la lucrările efectuate la tronsonul București - Câmpina și, în perioada noiembrie 2011 - noiembrie 2013, a primit suma de 65.000 de euro, sub forma finanțării proiectului AG. – s-a consumat în noiembrie 2013, când a primit suma de 65.000 de euro, sub forma finanțării proiectului AG.