ÎCCJ, decizie (scj.ro #84834)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84834) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Proiectul

de concordat preventiv. Condiția existenței acordului expres al

Agenției Naționale de Administrare Fiscală asupra propunerilor

de amânări, ștergeri, eșalonări, reeșalonări

și reduceri parțiale a obligațiilor fiscale. Caracterul

refuzului exprimării acestui acord.

Legea

nr. 381/2009, art. 21 alin. (2) lit. c)

Legea

nr. 554/2004, art. 2 alin. (2), art. 4

Cuprins

pe materii: Drept administrativ

Indice

alfabetic:           Act administrativ asimilat

ANAF

Concordat preventiv

Excepție

de nelegalitate

Obligații fiscale

Adresa

emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, cuprinzând

avizul negativ dat unei oferte de concordat emis în condițiile art. 21

alin. (2) lit. c) din Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului

preventiv și mandatului ad-hoc are caracterul unui act administrativ

asimilat iar nu al unui act comercial.

Invocarea

excepției de nelegalitate împotriva acestui act este inadmisibilă,

refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, ca act administrativ

asimilat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

putând fi contestat doar pe calea acțiunii directe iar nu și pe calea

excepției de nelegalitate.

Decizia

nr. 2258 din 14 aprilie 2011

Prin

Încheierea din 6 mai 2010 pronunțată în dosarul nr.1294/42/2010, în

temeiul art. 20 alin. 1 din Legea nr. 381/2009 privind introducerea

concordatului preventiv și mandatului ad-hoc, judecătorul –sindic a

admis cererea debitorului S.C. AF S.A. și a dispus deschiderea procedurii

concordatului preventiv.

În cadrul

procedurii concordatului preventiv, debitorul  a invocat excepția de

nelegalitate a actului administrativ aviz negativ, conținut în Adresa nr.

828805 din 27 octombrie 2010 a Agenției Naționale de Administrare

Fiscală, adresă cuprinzând și Avizul negativ nr. 987828 din 26

octombrie 2010 al Direcției Generale de Reglementare a Colectării

Creanțelor Bugetare, din cadrul Ministerul Finanțelor Publice,

față de Oferta de concordat preventiv, depusă de debitor la

dosar la data de 8 octombrie 2010.

În temeiul art.

4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, debitorul a solicitat

sesizarea, prin încheiere, a instanței de contencios administrativ în

vederea soluționării excepției de nelegalitate și

suspendarea judecării cauzei în acest sens.

Prin încheierea

din data de 19 noiembrie 2010 Tribunalul Buzău, în temeiul art. 4 alin. 1

din Legea nr. 554/2004 a suspendat judecata procedurii de concordat preventiv,

deschisă la cererea debitorului S.C. AF S.A. și a sesizat Curtea de

Apel

p

loiești – secția

comercială, contencios administrativ și fiscal pentru

soluționarea excepției de nelegalitate a actului administrativ „aviz

negativ” conținut în adresa nr. 828805 din 27 octombrie 2010 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Prin

sentința nr. 32 din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Ploiești –

secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis

excepția inadmisibilității invocată din oficiu, a respins

ca inadmisibilă excepția de nelegalitate formulată de reclamanta

S.C. AF S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de

Administrare Fiscală.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că obiectul

excepției de nelegalitate, în speță, îl reprezintă avizul

negativ conținut în Adresa nr. 828805 din 27 octombrie 2010 al

Agenției Naționale de Administrare Fiscală, adresă

cuprinzând și avizul negativ nr. 987828 din 26 octombrie 2010 al

Direcției Generale de Reglementare a Colectării Creanțelor

Bugetare din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, față de

oferta de concordat preventiv, excepție invocată în cadrul unei

cereri de deschidere a procedurii de concordat preventiv.

A mai

reținut prima instanță că potrivit dispozițiilor Legii

nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv și mandatului

ad-hoc concordatul preventiv presupune realizarea acordului de voință

al părților, care nu poate fi suplinit, iar potrivit

dispozițiilor art. 21 alin. 2 lit. c) din lege proiectul de concordat

trebuie să includă un plan de redresare, iar pentru obligațiile fiscale

de plată propunerile de amânări, ștergeri, eșalonări,

reeșalonări și reduceri parțiale  se pot face numai cu

respectarea prevederilor legale în materia ajutorului de stat, în această

situație fiind necesar acordul expres al Agenției Naționale de

Administrare Fiscală, care  trebuie exprimat în termen de 30 de zile, în

caz contrar acordul prezumându-se.

În

acest context, curtea de apel a constatat că adresa ce conține avizul

negativ nu poate reprezenta un act administrativ în sensul dispozițiilor

art. 2 lit.c) din Legea nr. 554/2004 și nici asimilat, acesta reprezentând

lipsa acordului creditorului pentru încheierea concordatului preventiv,

respectiv voința acestuia, care nu poate fi cenzurată pe această

cale.

A

concluzionat prima instanță că refuzul creditorului de rezolva

favorabil cererea debitorului nu poate face obiectul excepției de

nelegalitate, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 4 din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Împotriva

acestei sentințe, în temeiul ar.304 pct.4,7,8 și 9 Cod procedură

civilă, reclamanta S.C. AF S.A a declarat recurs..

Prin

motivul de recurs, de casare, prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură

civilă, recurenta apreciază că soluția recurată prin

care s-a respins excepția de nelegalitate  invocată, ca

inadmisibilă reprezintă  o denegare de dreptate. Se susține

că instanța de fond și-a depășit atribuțiile prin

refuzul de a judeca o cauză ce o are în competență  potrivit

Legii nr.554/2004.

Motivul

de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă,

critică sentința atacată pentru faptul  că are  o motivare

contradictorie și cuprinde motive  străine de natura cauzei. Aceasta

deoarece instanța de fond a calificat   actul contestat ca fiind un act

comercial, nu a motivat  acest caracter că acel aviz negativ  al Agenției

Naționale de Administrare Fiscală  nu reprezintă un act

administrativ  în sensul dispozițiilor  art.2 lit.c) din Legea

nr.554/2004, sau asimilat conform art.2 (2) din același act normativ

și pe cale de consecință nu poate forma obiectul excepției

de nelegalitate  conform art.4 (1) din Legea nr.554/2004.

Motivul

de recurs prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă,

critică sentința de fond pe motiv că  instanța

soluționând cauza pe excepția inadmisibilității

excepției de nelegalitate, a interpretat greșit actul  juridic dedus

judecății, a schimbat natura vădit   neîndoielnic al acestuia.

Se

arată în cadrul acestui motiv de recurs că în mod greșit

instanța de fond a reținut  greșit că avizul negativ

conținut în adresa nr.828805 din 27 octombrie 2010 al Agenției

Naționale de Administrare Fiscală  este dat de această

autoritate  în calitate de creditor, că acest aviz nu poate fi cenzurat pe

calea excepției de nelegalitate pe motiv că nu reprezintă un act

administrativ tipic sau asimilat ci un acord comercial care nu poate fi

suplinit și care nu poate forma obiectul excepției  de nelegalitate

invocată  conform art.4 din Legea nr.554/2004.

Recurenta

arată că acordul dat, cuprinzând avizul  negativ expres dat de

Agenția Națională de Administrare Fiscală este dat de

această autorizate, dar nu  în calitate de auditor bugetar ci este dat, în

regim de putere publică, administrativă conform dispozițiilor

art. 21 alin. (2) lit.c) din Legea nr.381/2009. Se arată că intimata

Agenția Națională de Administrare Fiscală, care a emis

adresa contestată  din 27 octombrie 2010 nu este parte  în contractul de

concordat, parte fiind Direcția Generală a Finanțelor Publice

Buzău, care  în  calitate de creditor bugetar a comunicat separat, prin

adresa nr.37297/1889 din 4 noiembrie 2010 , votul negativ față de

oferta de concordat preventiv, iar actul contestat pe calea excepției de

nelegalitate reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor

art.2 (1) lit.c) din Legea nr.554/2004 și nu este exceptat de la controlul

legalității pe calea excepției de nelegalitate.

Motivul

de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă

critică sentința atacată pe motiv că este dată cu

aplicarea greșită a dispozițiilor art.2 lit.b) și c) din

Legea nr.554/2004 coroborat cu dispozițiile  art.4 (1) din același

act normativ.

Se

arată că soluționarea cauzei pe excepția

inadmisibilității aplicării dispozițiilor art.4 (1) din

Legea nr.554/2004 este nelegală deoarece adresa ce conține avizul

negativ reprezintă un act administrativ tipic ce poate forma obiectul

excepției de nelegalitate  conform art.4 (1) din Legea nr.554/2004.

Se

solicită în baza art.312 (3) Cod procedură civilă admiterea

recursului și casarea sentinței atacate  cu trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Recursul

este nefondat.

Motivul

de casare prevăzut de art.304 pct.0 Cod procedură civilă,

respectiv depășirea atribuțiilor puterii judecătorești

nu poate fi reținut. Soluționarea cauzei pe excepția

inadmisibilității excepției de nelegalitate nu reprezintă o

denegare de dreptare și nu se poate aprecia că instanța de fond,

prin admiterea excepției inadmisibilității a realizat  un act

care intră  în sfera de competență exclusivă a puterii

legislative sau executive sau a altor organe cu activitate

jurisdicțională.

Motivul

de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă nu

poate fi reținut  în sensul existenței  unei motivări

contradictorii. Argumentele diferite din considerente privind calificarea

actului contestat pe calea excepției de nelegalitate nu contrazic, ci

susțin soluția aprecierii  ca inadmisibile a excepției de

nelegalitate pe considerentul că  în cauză avizul contestat nu

reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor  art. 2 (1)

lit.c) din Legea nr.554004. Iar  în raport de considerentele expuse,

instanța de recurs poate exercita controlul asupra legalității

și temeinicie sentinței recurate.

Motivele

de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură

civilă, nu sunt fondate.

Prin

soluționarea cauzei pe excepția inadmisibilității

excepției de nelegalitate invocată de recurentă privind avizul

negativ conținut  în adresa nr.828805 din 27 octombrie 2010 a  Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Curtea apreciază că instanța

de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății

și nu a aplicat  greșit dispozițiile art.4 (1) din Legea

nr.554/2004.

Curtea

nu va reține susținerile din recurs  în sensul că  în cauză

erau aplicabile dispozițiile art.4 (1) din Legea nr.554/2004  în sensul

existenței posibilității legale de contesta avizul negativ

conținut  în  adresa br.828805 din 27 octombrie 2010 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pe calea excepției de

nelegalitate.

Curtea

apreciază că această adresă, emisă în raport de

dispozițiile speciale  prevăzute de art.21 (2) lit.c) din Legea

nr.381/2009 în cadrul deschiderii procedurii de concordat preventiv, nu

reprezintă un act comercial ci un act administrativ asimilat, respectiv

adresa, emisă de Agenția Națională de Administrare

Fiscală, care nu are calitatea de creditor bugetar ca urmare a unei cereri

exprese din partea recurentei, prin lichidator reprezintă  un refuz

pretins nejustificat de a rezolva  o cerere referitoare la  un drept sau la un

interes legitim,  în sensul dispozițiilor art. 2(2) din  Legea

nr.554/2004. Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca fiind

corectă soluția de respingere a excepției de nelegalitate ca

inadmisibilă, deoarece refuzul nejustificat de soluționare a unei

cereri ca act administrativ asimilat nu poate forma obiectul unei excepții

de nelegalitate  ci poate fi contestat direct conform art.1 (1) din Legea

nr.554/2004.

Adresa

contestată nu reprezintă un act comercial sau un act administrativ

tipic

în sensul dispozițiilor art.2 (1) lit.c) din Legea nr.554/2004 ci un act

administrativ asimilat conform dispozițiilor art.2 (2) din Legea

nr.554/2004.

Acordul

expres dat de intimata Agenția Națională de Administrare

Fiscală, conform dispozițiilor art.21 (2) lit.c) din Legea

nr.381/2009 cuprinzând avizul negativ dat ofertei de concordat preventiv

formulat de recurentă în calitate de debitor nu reprezintă un act

comercial deoarece pe de o parte intimata Agenția Națională de

Administrare Fiscală nu  are  în cadrul procedurii de deschidere a

procedurii și a ofertei de concordat calitatea de creditor bugetar,

această calitate având Direcția Generală a Finanțelor

Publice     Buzău, care printr-o altă adresă nr.37297 din 4

noiembrie 2010    exprimându-și  votul negativ  în calitate de creditor bugetar

majoritar  statul- având  o cotă de 67, 56% din totalitatea

creanțelor debitori- recurente.

Pe de

altă parte, acordul expres emis de intimata Agenția

Națională de Administrare Fiscală  a fost eliberat în baza

art.21 (2) lit.c) din Legea nr.381/2009 ca urmare a unei solicitări –

cereri  înregistrate sub nr.142610 din 18  octombrie 2010. Acest acord

conținând  în fapt lipsa acordului Agenția Națională de

Administrare Fiscală în ceea ce privește oferta de concordat este

emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală în

calitatea sa de autoritate administrativă și conform

dispozițiilor art.21 (2) lit.c) din Legea nr.381/2009, care prevăd

obligativitatea existenței acestui acord, care trebuia exprimat  în

termen de 30 de zile  în caz  contrar acordul fiind prezumat. Fiind emis ca

urmare a unei cereri formulate de recurentă prin conciliator provizoriu la

data de 18 octombrie 2010, acest acord, conținut în adresa contestată

pe calea excepției de nelegalitate reprezintă un refuz pretins

nejustificat de soluționare, act administrativ asimilat conform

dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr.554/2004, care nu poate forma

obiectul excepției de nelegalitate.

Sub

acest aspect soluția instanței de fond este dată cu aplicarea

corectă a dispozițiilor art.2 (1) lit.c) coroborat cu

dispozițiile art.4 (1) din Legea nr.554/2004, fiind inadmisibilă

invocarea excepției de nelegalitate pentru  cenzurarea  unui act

administrativ asimilat conform dispozițiilor art. 2(2) din Legea

nr.554/2004 și  calificat de Curte ca un refuz  în sensul

dispozițiilor art.2 (1) lit.”i” din Legea nr.554/2004.

Pentru

toate aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat.