ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2258/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin încheierea din 6 mai 2010 pronunțată în Dosarul

nr. 1294/42/2010, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 381/2009 privind introducerea

concordatului preventiv și mandatului ad-hoc, judecătorul-sindic, a admis cererea

debitorului SC A.F. SA și a dispus deschiderea procedurii concordatului preventiv.

În cadrul procedurii concordatului

preventiv, debitorul a invocat excepția de nelegalitate a actului administrativ

aviz negativ, conținut în adresa din 27 octombrie 2010 a Agenției Naționale de Administrare

Fiscală, adresă cuprinzând și avizul negativ din 26 octombrie 2010 al Direcției

Generale de Reglementare a Colectării Creanțelor Bugetare, din cadrul Ministerul

Finanțelor Publice, față de Oferta de concordat preventiv, depusă de debitor la

dosar la data de 8 octombrie 2010.

În temeiul art. 4 din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, debitorul a solicitat sesizarea,

prin încheiere, a instanței de contencios administrativ în vederea soluționării

excepției de nelegalitate și suspendarea judecării cauzei în acest sens.

Prin încheierea din data

de 19 noiembrie 2010 Tribunalul Buzău, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 a suspendat judecata procedurii de concordat preventiv, deschisă la

cererea debitorului SC A.F. SA și a sesizat Curtea de Apel Ploiești, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea excepției de nelegalitate

a actului administrativ „aviz negativ” conținut în adresa din 27 octombrie 2010

a Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. 1294/42/2010.

În ședința din data de

25 ianuarie 2011, Curtea a invocat din oficiu excepția inadmisibilității.

Prin sentința nr. 32 din

26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu de către instanță.

A respins ca inadmisibilă

excepția de nelegalitate formulată de reclamanta SC A.F. SA, în contradictoriu cu

pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că obiectul excepției de nelegalitate, în speță, îl reprezintă

avizul negativ conținut în adresa din 27 octombrie 2010 al Agenției Naționale de

Administrare Fiscală, adresă cuprinzând și avizul negativ din 26 octombrie 2010

al Direcției Generale de Reglementare a Colectării Creanțelor Bugetare din cadrul

Ministerului Finanțelor Publice, față de oferta de concordat preventiv, excepție

invocată în cadrul unei cereri de deschidere a procedurii de concordat preventiv.

A mai reținut prima instanță

că potrivit dispozițiilor Legii nr. 381/2009 privind introducerea concordatului

preventiv și mandatului ad-hoc concordatul preventiv presupune realizarea acordului

de voință al părților, care nu poate fi suplinit, iar potrivit dispozițiilor

art. 21 alin. (2) lit. c) din lege proiectul de concordat trebuie să includă un

plan de redresare, iar pentru obligațiile fiscale de plată propunerile de amânări,

ștergeri, eșalonări, reeșalonări și reduceri parțiale se pot face numai cu respectarea

prevederilor legale în materia ajutorului de stat, în această situație fiind necesar

acordul expres al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care trebuie exprimat

în termen de 30 de zile, în caz contrar acordul prezumându-se.

În acest context, curtea

de apel a constatat că adresa ce conține avizul negativ nu poate reprezenta un act

administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 și nici

asimilat, acesta reprezentând lipsa acordului creditorului pentru încheierea concordatului

preventiv, respectiv voința acestuia, care nu poate fi cenzurată pe această cale.

A concluzionat prima instanță

că refuzul creditorului de rezolva favorabil cererea debitorului nu poate face obiectul

excepției de nelegalitate, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 4 din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta SC A.F. SA pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs formulate

în baza art. 304

1

C. proc. civ. au fost încadrate de recurentă în dispozițiile

ar.304 pct. 4,7,8 și 9 C. proc. civ..

Prin motivul de recurs,

de casare, prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurenta apreciază că soluția

recurată prin care s-a respins excepția de nelegalitate invocată, ca inadmisibilă

reprezintă o denegare de dreptate. Se susține că instanța de fond și-a depășit atribuțiile

prin refuzul de a judeca o cauză ce o are în competență potrivit Legii nr. 554/2004.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., critică sentința atacată pentru faptul că are

o motivare contradictorie și cuprinde motive străine de natura cauzei. Aceasta deoarece

instanța de fond a calificat actul contestat ca fiind un act comercial, nu a motivat

acest caracter că acel aviz negativ al Agenției Naționale de Administrare Fiscală

nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea

nr. 554/2004, sau asimilat conform art. 2 alin. (2) din același act normativ și

pe cale de consecință nu poate forma obiectul excepției de nelegalitate conform

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., critică sentința de fond pe motiv că instanța

soluționând cauza pe excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura vădit neîndoielnic al acestuia.

Se arată în cadrul acestui

motiv de recurs că în mod greșit instanța de fond a reținut greșit că avizul negativ

conținut în adresa din 27 octombrie 2010 al Agenției Naționale de Administrare Fiscală

este dat de această autoritate în calitate de creditor, că acest aviz nu poate fi

cenzurat pe calea excepției de nelegalitate pe motiv că nu reprezintă un act administrativ

tipic sau asimilat ci un acord comercial care nu poate fi suplinit și care nu poate

forma obiectul excepției de nelegalitate invocată conform art. 4

1

din

Legea nr. 554/2004.

Recurenta arată că acordul

dat, cuprinzând avizul negativ expres dat de Agenția Națională de Administrare Fiscală

este dat de această autorizate, dar nu în calitate de auditor bugetar ci este dat,

în regim de putere publică, administrativă conform dispozițiilor art. 21 alin. (2)

lit. c) din Legea nr. 381/2009. Se arată că intimata Agenția Națională de Administrare

Fiscală, care a emis adresa contestată din 27 octombrie 2010 nu este parte în contractul

de concordat, parte fiind Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, care în

calitate de creditor bugetar a comunicat separat, prin adresa din 4 noiembrie 2010,

votul negativ față de oferta de concordat preventiv.

Iar actul contestat pe

calea excepției de nelegalitate reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și nu este exceptat de la controlul

legalității pe calea excepției de nelegalitate.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critică sentința atacată pe motiv că este dată

cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004

coroborat cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din același act normativ.

Se arată că soluționarea

cauzei pe excepția inadmisibilității aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 este nelegală deoarece adresa ce conține avizul negativ reprezintă

un act administrativ tipic ce poate forma obiectul excepției de nelegalitate conform

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Se solicită în baza

art. 312 alin. (3) C. proc. civ. admiterea recursului și casarea sentinței atacate

cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

La dosar pârâtul-intimat

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat,

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Motivul de casare prevăzut

de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., respectiv depășirea atribuțiilor puterii judecătorești

nu poate fi reținut. Soluționarea cauzei pe excepția inadmisibilității excepției

de nelegalitate nu reprezintă o denegare de dreptare și nu se poate aprecia că instanța

de fond, prin admiterea excepției inadmisibilității a realizat un act care intră

în sfera de competență exclusivă a puterii legislative sau executive sau a altor

organe cu activitate jurisdicțională.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reținut în sensul existenței unei motivări

contradictorii. Argumentele diferite din considerente privind calificarea actului

contestat pe calea excepției de nelegalitate nu contrazic, ci susțin soluția aprecierii

ca inadmisibile a excepției de nelegalitate pe considerentul că în cauză avizul

contestat nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554004. Iar în raport de considerentele expuse, instanța

de recurs poate exercita controlul asupra legalității și temeinicie sentinței recurate.

Motivele de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., nu sunt fondate.

Prin soluționarea cauzei

pe excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de recurentă privind

avizul negativ conținut în adresa din 27 octombrie 2010 a Agenției Naționale de

Administrare Fiscală, Curtea apreciază că instanța de fond nu a interpretat greșit

actul juridic dedus judecății și nu a aplicat greșit dispozițiile art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Curtea nu va reține susținerile

din recurs în sensul că în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 în sensul existenței posibilității legale de contesta avizul

negativ conținut în adresa din 27 octombrie 2010 a Agenției Naționale de Administrare

Fiscală, pe calea excepției de nelegalitate.

Curtea apreciază că această

adresă, emisă în raport de dispozițiile speciale prevăzute de art. 21 alin. (2)

lit. c) din Legea nr. 381/2009 în cadrul deschiderii procedurii de concordat preventiv,

nu reprezintă un act comercial ci un act administrativ asimilat, respectiv adresa,

emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care nu are calitatea de creditor

bugetar ca urmare a unei cereri exprese din partea recurentei, prin lichidator reprezintă

un refuz pretins nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau

la un interes legitim, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, Curtea apreciază ca fiind corectă soluția de respingere

a excepției de nelegalitate ca inadmisibilă, deoarece refuzul nejustificat de soluționare

a unei cereri ca act administrativ asimilat nu poate forma obiectul unei excepții

de nelegalitate ci poate fi contestat direct conform art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Adresa contestată nu reprezintă

un act comercial sau un act administrativ tipic în sensul dispozițiilor art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ci un act administrativ asimilat conform dispozițiilor

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Acordul expres dat de

intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, conform dispozițiilor art. 21

alin. (2) lit. c) din Legea nr. 381/2009 cuprinzând avizul negativ dat ofertei de

concordat preventiv formulat de recurentă în calitate de debitor nu reprezintă un

act comercial deoarece pe de o parte intimata Agenția Națională de Administrare

Fiscală nu are în cadrul procedurii de deschidere a procedurii și a ofertei de concordat

calitatea de creditor bugetar, această calitate având Direcția Generală a Finanțelor

Publice Buzău, care printr-o altă adresă din 4 noiembrie 2010 exprimându-și votul

negativ în calitate de creditor bugetar majoritar statul - având o cotă de 67,56%

din totalitatea creanțelor debitori-recurente.

Pe de altă parte, acordul

expres emis de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost eliberat

în baza art. 21 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 381/2009 ca urmare a unei solicitări

- cereri înregistrate din 18 octombrie 2010. Acest acord conținând în fapt lipsa

acordului Agenția Națională de Administrare Fiscală în ceea ce privește oferta de

concordat este emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală în calitatea sa

de autoritate administrativă și conform dispozițiilor art. 21 alin. (2) lit. c)

din Legea nr. 381/2009, care prevăd obligativitatea existenței acestui acord, care

trebuia exprimat în termen de 30 de zile în caz contrar acordul fiind prezumat.

Fiind emis ca urmare a unei cereri formulate de recurentă prin conciliator provizoriu

la data de 18 octombrie 2010, acest acord, conținut în adresa contestată pe calea

excepției de nelegalitate reprezintă un refuz pretins nejustificat de soluționare,

act administrativ asimilat conform dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, care nu poate forma obiectul excepției de nelegalitate.

Sub acest aspect soluția

instanței de fond este dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 2 alin. (1)

lit. c) coroborat cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind

inadmisibilă invocarea excepției de nelegalitate pentru cenzurarea unui act administrativ

asimilat conform dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și calificat

de Curte ca un refuz în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea

nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul

ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A.F. SA Buzău,

împotriva sentinței civile nr. 32 din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 aprilie

2011.