ÎCCJ, decizie (scj.ro #85187)

Competența

materială a acțiunii în contencios administrativ introduse împotriva unei

autorități publice centrale.

Conform dispozițiilor art.3

alin.1 C.proc.civ., Curțile de apel judecă, în primă instanță, printre altele,

cererile în materie de contencios administrativ, privind actele autorităților

și instituțiilor  publice centrale.  Deci, competența materială de

soluționare a unei astfel de cerere revine întotdeauna Curții de Apel, secția

contencios administrativ, și nu Tribunalului.

Secția

de contencios administrativ, deiczia nr.337 din 29 ianuarie 2004

Prin acțiunea în contencios administrativ, Asociația pentru Apărarea

Drepturilor Omului în România Comitetul Helsinki (APADOR – CH) a solicitat să

se constate că Ministerul Finanțelor Publice și ministrul finanțelor

publice   au încălcat dispozițiile art.16 alin.2 din Legea

nr.29/1990, întrucât nu au executat sentința civilă nr.75 din 1 noiembrie 2002

a Tribunalului București, secția a VIII-a, în termenul prevăzut în cuprinsul

ei, respectiv în termen de 30 de zile de la rămânerea ei definitivă; să se

dispună amendarea ministrului, precum și obligarea pârâților la plata daunelor

de întârziere în cuantum de 1.000.000 lei/zi, începând cu 3 decembrie 2002 până

la executarea hotărârii.

Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București , secția

a VIII-a, motivând că hotărârea care urmează a fi executată, prin aplicarea

art.16 din Legea nr.29/1990, a fost pronunțată de tribunal.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, deoarece competența de

soluționare a acțiunii în contencios administrativ, în primă instanță, revine

curții de apel, întrucât pârâtul (Ministerul Finanțelor Publice), este o

autoritate centrală.

Recursul este fondat.

Hotărârea care se solicită a fi pusă în executare a fost pronunțată de instanța

de contencios administrativ, iar cererea formulată se soluționează tot de

instanța de contencios administrativ.

Dar, în raport de obiectul acțiunii, care privește obligarea unei autorități

centrale (Ministerul Finanțelor Publice), la plata unor daune, pentru

neexecutarea sentinței civile nr.75/2002, pronunțată de Tribunalul București,

precum și de dispozițiile art.3 alin.1 C.proc.civ., potrivit cărora curțile de

apel judecă, în primă instanță, printre altele, cererile în materie de

contencios administrativ, privind actele autorităților și instituțiilor

centrale, competența materială de soluționare a cererii revine Curții de Apel

București, secția contencios administrativ, nu Tribunalului București, așa cum

greșit s-a apreciat prin hotărârea recurată.

În consecință, recursul a fost admis, sentința casată și trimisă cauza spre

competentă soluționare Curții de Apel București, secția contencios

administrativ.