ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 337/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România Comitetul Helsinki (APADOR – CH) a solicitat să se constate că Ministerul Finanțelor Publice și Ministrul Finanțelor Publice au încălcat dispozițiile art.16 alin.2 din Legea nr.29/1990, întrucât nu au executat sentința civilă nr.75 din 1 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția a VIII-a, în termenul prevăzut în cuprinsul ei, respectiv în termen de 30 de zile de la rămânerea ei definitivă; să se dispună amendarea ministrului, precum și obligarea pârâților la plata daunelor de întârziere în cuantum de 1.000.000 lei/zi, începând cu 3 decembrie 2002 până la executarea hotărârii.

Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr.887 din 11 iunie 2003, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București , secția a VIII-a, motivând că hotărârea care urmează a fi executată, prin aplicarea art.16 din Legea nr.29/1990, a fost pronunțată de tribunal. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, susținând că, competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ, în primă instanță, revine curții de apel, întrucât pârâtul (Ministerul Finanțelor Publice), este o autoritate centrală. Recursul este fondat. În adevăr, hotărârea care se solicită a fi pusă în executare a fost pronunțată de instanța de contencios administrativ, iar cererea formulată se soluționează tot de instanța de contencios administrativ.

Dar, în raport de obiectul acțiunii, care privește obligarea unei autorități centrale (Ministerul Finanțelor Publice), la plata unor daune, pentru neexecutarea sentinței civile nr.75/2002, pronunțată de Tribunalul București, precum și de dispozițiile art.3 alin.1 C.proc.civ., potrivit cărora curțile de apel judecă, în primă instanță, printre altele, cererile în materie de contencios administrativ, privind actele autorităților și instituțiilor centrale, competența materială de soluționare a cererii revine Curții de Apel București, secția contencios administrativ, nu Tribunalului București, așa cum greșit s-a apreciat prin hotărârea recurată. În consecință, recursul este fondat, urmând să fie admis, casată sentința și trimisă cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki, împotriva sentinței civile nr.887 din 11 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru competentă soluționare. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2004.