ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1862/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 decembrie 2000 reclamantul F.P.S. București - devenit ulterior A.V.A.S. București cheamă în judecată pe pârâta SC P.I. SA Timișoara solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.177.623.000 lei reprezentând penalități pentru nerespectarea obligației de efectuare a investițiilor, conform contractului de vânzare cumpărare de acțiuni din 12 martie 1998 (clauza 7.9). Prin sentința civilă nr. 987 din 25 mai 2007 Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, admite în parte acțiunea reclamantei A.V.A.S. - succesor legal al F.P.S.

și obligă pârâta la plata sumei de 877.623.000 lei cu titlu de penalități pentru anul 1999 ca urmare a neefectuării integrale a volumului de investiții, reținând - în acest sens - că pentru anul 1998 pârâta și-a îndeplinit obligațiile investiționale, valoarea totală a investiției - așa cum rezultă din facturile fiscale și procesul verbal privind predarea preluarea de mijloace fixe din 29 decembrie 1998 - fiind de 1.311.000.000 lei față de 1.000.000.000 lei la care era obligată conform anexei 1 la contractul de vânzare cumpărare, dar că pentru anul 1999 investițiile nu au fost efectuate integrale, fapt recunoscut chiar de pârâta care a invocat dificultăți financiare în executarea obligației de majorare de capital, fără a face însă probe cu privire la aceste susțineri.

Prin Decizia civilă nr. 220 din 16 octombrie 2002 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe, reținând că obligația investițională aferentă anului 1990 a fost realizată de pârâtă prin cumpărarea și predarea-preluarea utilajelor cu valoare superioară celei ce trebuia efectiv investită și că înregistrarea inițial eronată în evidențele contabile nu a împiedicat producerea efectelor îndeplinirii obligației, faptul punerii în funcțiune a respectivelor utilaje la o dată ulterioară nefiind relevant. Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței apelate în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 300.000.000 lei penalități calculate ca urmare a neefectuării volumului de investiții aferent anului 1998. În motivarea recursului său, recurenta critică instanța de apel pentru ignorarea faptului că la 31 decembrie 1998 - data limită a realizării obligațiilor contractuale investiționale pentru 1998 investițiile în cauză au fost înregistrate în contul 212 „mijloace fixe”, înregistrarea corectă în contul 456 „decontări cu asociații privind capitalul social făcându-se abia la 28 ianuarie 2000, ulterior scadenței din 31 decembrie 1998, prin stornarea înregistrării din contul 212 și mai apoi din contul 455, iar utilajele în cauză fiind puse în funcțiune la 29 februarie 1999, ulterior datei de 31 decembrie 1998. Susține de asemenea recurenta că - față de depășirea scadenței din 31 decembrie 1998 greșit a aplicat instanța de control judiciar dispozițiile Legii nr. 82/1991 în vigoare la acel moment, precum și dispozițiile art. 969 C. civ.

prin raportare la clauza 7.9 din contract, neacordând vânzătorului penalitatea de 30% din suma neinvestită la sfârșitul fiecărui an și cumulat. Examinând recursul reclamantei din perspectiva criticilor formulate se constată că acesta nu este fondat.

În mod corect instanța de apel, confirmând ca temeinică și legală soluția instanței de fond, a reținut că îndeplinirea de către pârâtă a obligației investiționale prevăzută în contractul părților pentru anul 1998 a fost îndeplinită - în volum mai mare decât cel prevăzut - la data procesului verbal de predare primire din 29 decembrie 1998, greșelile de înregistrare în contabilitate neputând fi imputate pârâtei și neavând consecințe asupra momentului executării obligației contractuale, cum fără efect asupra datei îndeplinirii menționatei obligații este și momentul punerii în funcțiune a utilajelor predate, punere în funcțiune ce nu urma a fi efectuată - de altfel - direct de către pârâtă, o asemenea obligație în sarcina acesteia nefiind probată de recurentă.

Obligația investițională aferentă anului 1998 fiind deci îndeplinită anterior datei de 31 decembrie 1998 în mod întemeiat instanțele nu au făcut aplicarea dispozițiilor clauzei 7.9 din contract. Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva Deciziei nr. 220 din 16 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 29 mai 2008.