ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1862/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28 decembrie

2000 reclamantul F.P.S. București - devenit ulterior A.V.A.S. București cheamă

în judecată pe pârâta SC P.I. SA Timișoara solicitând obligarea pârâtei la

plata sumei de 1.177.623.000 lei reprezentând penalități pentru nerespectarea

obligației de efectuare a investițiilor, conform contractului de vânzare

cumpărare de acțiuni din 12 martie 1998 (clauza 7.9).

Prin sentința civilă nr.

987 din 25 mai 2007 Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios

administrativ, admite în parte acțiunea reclamantei A.V.A.S. - succesor legal

al F.P.S. și obligă pârâta la plata sumei de 877.623.000 lei cu titlu de

penalități pentru anul 1999 ca urmare a neefectuării integrale a volumului de

investiții, reținând - în acest sens - că pentru anul 1998 pârâta și-a

îndeplinit obligațiile investiționale, valoarea totală a investiției - așa cum

rezultă din facturile fiscale și procesul verbal privind predarea preluarea de

mijloace fixe din 29 decembrie 1998 - fiind de 1.311.000.000 lei față de

1.000.000.000 lei la care era obligată conform anexei 1 la contractul de

vânzare cumpărare, dar că pentru anul 1999 investițiile nu au fost efectuate

integrale, fapt recunoscut chiar de pârâta care a invocat dificultăți

financiare în executarea obligației de majorare de capital, fără a face însă

probe cu privire la aceste susțineri.

Prin Decizia civilă nr.

220 din 16 octombrie 2002 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, respinge

apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe, reținând că

obligația investițională aferentă anului 1990 a fost realizată de pârâtă prin

cumpărarea și predarea-preluarea utilajelor cu valoare superioară celei ce

trebuia efectiv investită și că înregistrarea inițial eronată în evidențele

contabile nu a împiedicat producerea efectelor îndeplinirii obligației, faptul

punerii în funcțiune a respectivelor utilaje la o dată ulterioară nefiind

relevant.

Împotriva deciziei de

mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a

deciziei recurate, admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței

apelate în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 300.000.000 lei

penalități calculate ca urmare a neefectuării volumului de investiții aferent

anului 1998.

În motivarea

recursului său, recurenta critică instanța de apel pentru ignorarea faptului că

la 31 decembrie 1998 - data limită a realizării obligațiilor contractuale

investiționale pentru 1998 investițiile în cauză au fost înregistrate în contul

212 „mijloace fixe”, înregistrarea corectă în contul 456 „decontări cu

asociații privind capitalul social făcându-se abia la 28 ianuarie 2000,

ulterior scadenței din 31 decembrie 1998, prin stornarea înregistrării din

contul 212 și mai apoi din contul 455, iar utilajele în cauză fiind puse în

funcțiune la 29 februarie 1999, ulterior datei de 31 decembrie 1998. Susține de

asemenea recurenta că - față de depășirea scadenței din 31 decembrie 1998

greșit a aplicat instanța de control judiciar dispozițiile Legii nr. 82/1991 în

vigoare la acel moment, precum și dispozițiile art. 969 C. civ. prin raportare

la clauza 7.9 din contract, neacordând vânzătorului penalitatea de 30% din suma

neinvestită la sfârșitul fiecărui an și cumulat.

Examinând recursul

reclamantei din perspectiva criticilor formulate se constată că acesta nu este

fondat.

În mod corect

instanța de apel, confirmând ca temeinică și legală soluția instanței de fond,

a reținut că îndeplinirea de către pârâtă a obligației investiționale prevăzută

în contractul părților pentru anul 1998 a fost îndeplinită - în volum mai mare

decât cel prevăzut - la data procesului verbal de predare primire din 29

decembrie 1998, greșelile de înregistrare în contabilitate neputând fi imputate

pârâtei și neavând consecințe asupra momentului executării obligației

contractuale, cum fără efect asupra datei îndeplinirii menționatei obligații

este și momentul punerii în funcțiune a utilajelor predate, punere în funcțiune

ce nu urma a fi efectuată - de altfel - direct de către pârâtă, o asemenea

obligație în sarcina acesteia nefiind probată de recurentă. Obligația

investițională aferentă anului 1998 fiind deci îndeplinită anterior datei de 31

decembrie 1998 în mod întemeiat instanțele nu au făcut aplicarea dispozițiilor

clauzei 7.9 din contract.

Astfel fiind, cu

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de

reclamantă împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva Deciziei nr. 220 din 16 octombrie 2007

a Curții de Apel Timișoara, secția comercială ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 29 mai 2008.