ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1645/2015

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele: Obiectul dosarului îl reprezintă contestația formulată de M.Ș. împotriva Deciziei nr. 5 din 15 mai 2013, emisă de S.C.D.A. Secuieni Neamț, prin care reclamantul a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, constatarea nulității absolute a deciziei și obligarea pârâtei la restituirea în natură sau în echivalent, prin compensare cu alte bunuri sau servicii, pentru cota de 1/6 din teren și construcții aferente „Fermei Moșinschi”. Tribunalul Neamț, secția I civilă, prin sentința nr. 960/C din 25 iunie 2014 a respins, ca nefondată, contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de M.Ș.

în contradictoriu cu pârâta S.C.D.A. Secuieni Neamț împotriva Deciziei nr. 5 din 15 mai 2013. Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Bacău, Secția I civilă, prin decizia nr. 106 din 25 februarie 2015, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul promovat de contestator împotriva sentinței tribunalului. Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamantul M.Ș., înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 20 aprilie 2015 și înaintat de această instanță, Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 14 mai 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 14 mai 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod. La datele de 2 iunie 2015 și de 4 iunie 2015, s-au înregistrat punctele de vedere formulate de părți la raport. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 11 iunie 2015, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 17 iunie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed: În speță, prin Decizia nr. 106 din 25 februarie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul civil promovat de contestatorul M.Ș.

împotriva sentinței civile nr. 960 din 25 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Neamț în contradictoriu cu intimata - pârâtă S.C.D.A. Secuieni Neamț. În drept, Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost formulată acțiunea, în art. 26 alin. (3) teza a doua, astfel cum a fost modificat prin art. 12 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prevede că “Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel” . Reiese deci, că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2001, hotărârea tribunalului de soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de respingere a notificării este supusă recursului de competența curții de apel.

Dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare, în primă instanță, dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010. Or, în cauză, hotărârea tribunalului a fost pronunțată ulterior acestei date, respectiv la 25 iunie 2014. În speță, se constată totodată incidența dispozițiilor tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001 și care stipulează că “Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc.

civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă expresie similară”. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul. Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că Decizia civilă nr. 106 din 25 februarie 2015 a Curții de Apel Bacău nu este susceptibilă de recurs.

Se reține totodată că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.Ș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.Ș. împotriva Deciziei nr. 106 din 25 februarie 2015a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2015.