ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1373/2016

Decizia nr. 1373/2016 Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la data de 3 octombrie 2013, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat obligarea pârâtei E. Secuieni la plata sumei de 578.937 lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului agricol în suprafața de 121,55 ha aferentă perioadei 2008 - 2012. Prin Sentința civilă nr. 1124 din 3 iunie 2015 Tribunalul Neamț a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 422.405,63 lei, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului arabil pentru anii 2008 - 2010 și 2012 și pentru lipsa de folosință a terenului pășune aferentă perioadei 2008 - 2012. Pârâta a formulat apel împotriva acestei hotărâri.

Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin Decizia nr. 226 din 11 februarie 2016, a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă, menținând Sentința nr. 1124 din 3 iunie 2015 a Tribunalului Neamț. Împotriva acestei decizii și a Sentinței civile nr. 1124 din 3 iunie 2015 a Tribunalului Neamț, a formulat recurs pârâta. Recursul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționare. Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Instanța reține că recursul a fost exercitat atât împotriva Deciziei nr. 226 din 11 februarie 2016 a Curții de Apel Bacău, cât și împotriva Sentinței nr. 1324 din 3 iunie 2015 a Tribunalului Neamț, motiv pentru care va analiza separat admisibilitatea căii de atac raportat la fiecare hotărâre recurată.

În ceea ce privește Decizia nr. 226 din 11 februarie 2016 a Curții de Apel Bacău, având în vedere data demarării litigiului, anume 3 octombrie 2013, instanța reține că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă care prevăd că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, 15 februarie 2013, și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materia de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.

Instanța constată că litigiul are ca obiect pretenții estimate de reclamanți în cuprinsul cererii de chemare în judecată la valoarea de 578.937 lei. Or, valoarea obiectului cererii este cea avută în vedere pentru a stabili dacă în cauză partea are deschisă calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârii prin care a fost soluționat apelul, în conformitate cu dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Dată fiind valoarea obiectului litigiului, prin raportare la dispozițiile mai sus citate, instanța va reține că Decizia nr. 226 din 11 februarie 2016 a Curții de Apel Bacău nu este supusă căii extraordinare de atac a recursului. Totodată, se constată incidența în speță a dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ. potrivit cărora hotărârile date în apel, fără drept de recurs, și cele neatacate cu recurs sunt hotărâri definitive. Prin urmare, Decizia nr. 226 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în soluționarea apelului formulat în cauză de pârâtă, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a forma obiectul căii extraordinare de atac a recursului. În ceea ce privește Sentința civilă nr. 1124 din 3 iunie 2015 a Tribunalului Neamț, instanța reține că dispozițiile art. 457 din C. proc. civ. prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, în vreme ce dispozițiile art. 466 dispun că hotărârile pronunțate în primă instanța pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.

În cauză, se constată că Sentința civilă nr. 1124 din 3 iunie 2015 a Tribunalului Neamț a fost pronunțată în primă instanță și, prin urmare, potrivit dispozițiilor legale mai sus citate, partea avea deschisă împotriva acestei hotărâri calea de atac a apelului, pe care de altfel a și exercitat-o. Mai mult, dispozițiile art. 483 alin. (1) C. civ. care reglementează domeniul de aplicare a recursului prevăd că sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. Or, Sentința civilă nr. 1124 din 3 iunie 2015 nu se încadrează în niciuna din categoriile de mai sus nefiind nicio hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs și niciuna exceptată de la calea de atac ordinară apelului.

În considerarea celor expuse anterior, se va reține că Sentința civilă nr. 1124 din 3 iunie 2015 a Tribunalului Neamț nu este susceptibilă de a forma obiectul căii extraordinare de atac a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta E. Secuieni Neamț împotriva Deciziei nr. 226 din data de 11 februarie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, și a Sentinței nr. 1124 din data de 3 iunie 2015 a Tribunalului Neamț. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 iunie 2016. Procesat de GGC - CT