ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1637/2017

Deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea introdusă înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr. x/29.11.2013 reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată legal prin B., administrator, în contradictoriu cu S.C. C. S.R.L. și D., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata de despăgubiri în valoare de 500.000 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului pe care l-a creat prin fapta sa numitul D., administrator al S.C. C. S.R.L.. și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Printr-o precizare la acțiune reclamanta și-a mărit petitul cererii la 810.000 de RON.

Prin sentința civilă nr. 78 COM/04.12.2015 pronunțată de Tribunalul Neamț s-au respins excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului material la acțiune și acțiunea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei decizii a formulat apel reclamanta S.C. A. S.R.L..

Prin decizia nr. 1326/2016 din 07 decembrie 2016, pronunțată de CURTEA DE APEL BACĂU, secția I civilă, a fost respins ca nefondat apelul civil formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 78/COM din 04.12.2015 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimații-pârâți S.C. C. S.R.L. și D.. A fost obligată apelanta să plătească oricăruia dintre intimații-pârâți S.C. C. S.R.L. și D. 2000 RON cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. invocând dispozițiile art. 483 și următoarele C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor se arată că Tribunalul Neamț a interpretat eronat dispozițiile art. 6 CEDO privind liberul acces la justiție, cererea de deschidere a procedurii insolvenței fiind formulată cu rea credință. Arată recurenta că s-a apreciat în mod eronat că formularea cu rea credință a unei cereri în justiție nu poate avea consecința obligării autorului la acoperirea prejudiciului suferit, ci doar aplicarea unor sancțiuni specifice, în cauză reținându-se greșit că nu este îndeplinită condiția privind existența raportului de cauzalitate.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Examinându-se cererea de recurs, în cadrul procedurii de regularizare a cererii, în baza art. XVII alin. (3) raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 486 C. proc. civ. s-a constatat că aceasta îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că recurenta a depus dovada taxei judiciare de timbru, în cuantum de 4302,5 RON, calculată în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2), coroborat cu art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 21 iunie 2017 potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

La termenul din data de 8 noiembrie 2017, Înalta Curte, în complet de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate chestiunea admisibilității căii de atac și a reținut următoarele:

Prezentul recurs are ca obiect decizia nr. 1326/2016 din 07 decembrie 2016, pronunțată de CURTEA DE APEL BACĂU, secția I civilă, decizie definitivă.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Potrivit art. I, alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016, dispozițiile art. XIV din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică și proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

În speță, raportat și la prevederile art. 98 noul C. proc. civ., capătul principal al cererii de chemare în judecată este în cuantum de 810.000lei, sub pragul prevăzut de dispozițiile evocate.

Prin urmare, decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte, va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1326/2016 din 7 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2017.