ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 163/2018

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1052 din data de 22 mai 2014 a Judecătoriei Roman, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., aceasta din urmă fiind obligată la plata către reclamant a sumei de 226 RON, reprezentând despăgubiri materiale; s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privitor la plata daunelor morale; pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 20 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, la data de 4.03.2015, a declarat recurs, recalificat ca apel, reclamantul A..

Tribunalul Neamț, secția I Civilă prin decizia civilă nr. 917/2016 din 13 septembrie 2016 a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu de către instanță și a respins ca inadmisibil apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1052 din 22 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Roman.

Împotriva deciziei Tribunalului Neamț, secția I Civilă a formulat recurs reclamantul A..

La termenul de judecată din data de 18.10.2017 Curtea de Apel Bacău, din oficiu, a ridicat excepția necompetenței materiale de soluționare a recursului, având în vedere disp. art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ.

Instanța a reținut următoarele:

Cauza de față este o acțiune în pretenții, valoarea obiectului cauzei fiind sub cea prevăzută de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., curțile de apel judecă ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege.

Art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ., " recursul urmărește să supună Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător."

În considerentele deciziei nr. 369/30 mai 2017 a Curții Constituționale, la punctul 31 se reține că:

"Întrucât recursul se soluționează de Înalta Curte de Casație și Justiție și, în cazurile anume prevăzute de lege, de instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, Curtea reține că, în cazul recursurilor ce intră în competența de soluționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile legale criticate introduc o dublă măsură în privința evaluării legalității hotărârilor judecătorești, stabilind, pe de-o parte, că instanța supremă își exercită acest rol numai în anumite situații și, pe de altă parte, că își exercită acest rol numai atunci când cererile evaluabile în bani au o anumită valoare. Prin urmare, în cazul recursurilor ce intră în competența de soluționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, contravine și dispozițiilor art. 126 alin. (3) din Constituție."

Având în vedere dispozițiile legale anterior arătate, Curtea de Apel Bacău apreciază, în temeiul art. 132 C. proc. civ. că, instanța competentă să soluționeze recursul este Înalta Curte de Casație și Justiție, urmând a dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei potrivit dispozitivului prezentei.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Bacău, secția I Civilă prin decizia nr. 1272/2017 din 18 octombrie 2017 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a recursului promovat de recurentul - reclamant A., împotriva deciziei civile nr. 917 din 13.09.2016 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2015 în contradictoriu cu intimatul-pârât C. - moștenitorul defunctei B. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 9 noiembrie 2017.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 22 noiembrie 2017, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, prin care Tribunalul Neamț, secția I Civilă prin decizia civilă nr. 917/2016 din 13 septembrie 2016 a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu de către instanță și a respins ca inadmisibil apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1052 din 22 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Roman.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri prevăzute de lege.

În cauză se constată că, cererea de față este evaluabilă în bani, prin care reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumelor de 226 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru și de 500 RON, reprezentând daune morale.

În materia cererilor cu valoare redusă, competența expresă a judecătoriei este prevăzută de art. 1027 alin. (1) C. proc. civ.. Reglementarea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă se găsește în C. proc. civ. art. 1025 și următoarele.

Potrivit dispozițiilor art. 1032 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pornind de la această reglementare legală specială și raportat la dispozițiile art. 1027 alin. (1) coroborat cu art. 1032 alin. (1) C. proc. civ., privitoare la competența materială de drept comun a judecătoriei și a tribunalului, se constată că legiuitorul, în vederea accelerării judecăților în materia cererilor cu valoare redusă, a stabilit norme de urgentare a procedurilor prin excluderea unei căi de atac, astfel ca, împotriva hotărârii soluționată în primă instanță de judecătorie, se poate exercita doar calea de atac a apelului.

Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, cu cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, rezultă că hotărârile pronunțate de tribunale în faza procesuală a apelului, în litigii privind cereri de valoare redusă, nu sunt supuse recursului.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în litigiile de fond funciar nici un text de lege nu prevede expres calea de atac a recursului, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul este inadmisibil.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 917/2016 din 13 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă, să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul - reclamant A. în contradictoriu cu intimata-pârâta B., împotriva deciziei civile nr. 917/2016 din 13 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2018.