ÎCCJ, decizie (scj.ro #83852)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83852) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deținere de droguri

pentru consum propriu, fără drept. Încadrare juridică

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Infracțiuni privind traficul și consumul ilicit de droguri

Indice alfabetic:

Drept penal

-

deținere de

droguri pentru consum propriu, fără drept

Legea nr.

143/2000,

art. 4

În

cazul deținerii de droguri, fără drept, în scopul

încadrării juridice corecte a faptei, în dispozițiile art. 2 sau în

dispozițiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 ori atât în dispozițiile

art. 2, cât și în cele ale art. 4 din aceeași lege, trebuie să

se stabilească dacă drogurile deținute, fără drept, de

inculpat erau destinate traficului ilicit sau consumului propriu ori atât

traficului ilicit, cât și consumului propriu. Nici pentru reținerea

infracțiunii prevăzute în art. 2 și nici pentru reținerea

infracțiunii prevăzute în art. 4 din Legea nr. 143/2000, nu se impune

condiția ca deținerea de droguri, fără drept, să se

prelungească în timp.

Pentru

reținerea infracțiunii prevăzute în art. 4 din Legea nr.

143/2000, nu este necesar ca descoperirea faptei să aibă loc în

momentul în care inculpatul deținea drogul, fără drept - deci

anterior consumării acestuia, ci este obligatoriu să se probeze

că inculpatul a deținut drogul, fără drept, în vederea

consumului propriu. În caz contrar, reținerea infracțiunii

prevăzute în art. 4 din Legea nr. 143/2000 ar fi posibilă numai în

ipoteza prinderii în flagrant a inculpatului, ceea ce excede voinței

legiuitorului.

I.C.C.J., Secția penală, decizia

nr. 2332 din 9 iunie 2011

Prin

sentința nr. 257 din 30 martie 2011 pronunțată de Tribunalul

București, Secția a II-a penală, între altele, în baza art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen

., a fost condamnată inculpata M.C., ca

urmare a săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc în formă continuată.

În

baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a fost

condamnată inculpata M.C., ca urmare a săvârșirii

infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum

propriu, fără drept.

În

baza art. 33 lit. a) C.

pen

., s-a constatat că

infracțiunile pentru care inculpata este condamnată în cauză

sunt concurente și s-a făcut aplicarea în baza art. 34 alin. (1) lit.

b) C.

pen

.

În

baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat

inculpatul G.I., ca urmare a săvârșirii infracțiunii de

deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără

drept.

I.

În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatei M.C.,

tribunalul a reținut, în esență, următoarele:

În

data de 10 aprilie 2008, inculpata a vândut colaboratorului cu nume de cod

I.V., pentru 150 lei, o punguță din plastic alb care conținea o

substanță pulverulentă de culoare bej-maronie, conținând,

pe lângă cofeină și

griseofulvin

,

și heroină. Fapta inculpatei întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută în

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Deși

nu s-a mai reușit achiziționarea de droguri, în mod nemijlocit, de la

inculpata M.C., pe parcursul procesului penal s-au administrat mai multe probe

din coroborarea cărora rezultă, mai presus de orice îndoială,

că, în afară de actul material din data de 10 aprilie 2008, inculpata

a desfășurat, în cursul anului 2008, și alte acte specifice

elementului material al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc,

respectiv, heroină.

Tribunalul

a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără

drept, prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000. Astfel, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la

domiciliul inculpatei, în camera inculpatei au fost găsite o fiolă

spartă cu urme de arsură, o seringă hipodermică

folosită și o folie din plastic, învelite în staniol de culoare

argintie ce conține urme de praf de culoare maro. De asemenea, au fost

găsite 9 seringi hipodermice nefolosite. Folia de plastic, seringa

hipodermică și fiola spartă au fost supuse unei constatări

tehnico-științifice, prin raportul de constatare

tehnico-științifică din 18 septembrie 2008 concluzionându-se

că în seringă, în fiolă și pe folia în cauză s-a pus

în evidență heroină (

diacetilmorfină

),

substanță menționată în tabelul nr. I, anexă

la Legea

nr. 143/2000, intrând,

prin urmare, în categoria drogurilor de mare risc (conform art. 1 lit. c din

Legea nr. 143/2000). Aspectele rezultând din procesul-verbal de

percheziție domiciliară și din raportul de constatare

tehnico-științifică se coroborează cu declarațiile

inculpatei care a recunoscut că bunurile supuse constatării tehnico-științifice

îi aparțin, ea fiind consumatoare de droguri. Faptul că inculpata

era, în perioada efectuării percheziții domiciliare, consumatoare de

droguri de mare risc, rezultă și din buletinul de analize medicale

din 18 septembrie 2008, în care se precizează că la testul de

narcodependență

rezultatul a fost pozitiv pentru

morfină și opiacee. Faptul că inculpata era consumatoare de

droguri este atestat și de M.Ș., care a declarat că o

cunoaște pe inculpată ca fiind consumatoare de heroină.

Tribunalul

a apreciat că, față de materialul probator administrat în

cauză, se poate considera ca probată fapta inculpatei de a fi

deținut, la un moment anterior celui al efectuării percheziției

domiciliare, o cantitate de heroină destinată consumului propriu,

fără drept, fiind, astfel, întrunite, elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000. Tribunalul nu a reținut ca fiind corectă susținerea

apărătorului ales al inculpatei, potrivit căreia nu ar fi

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 4

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, impunându-se achitarea în baza

art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc

.

pen

., pentru că organele de urmărire penală

nu au găsit cantitatea de drog destinată consumului propriu asupra

inculpatei, ci doar urme de heroină, ceea ce ar atesta un consum trecut,

nu unul viitor, așa cum ar impune textul de incriminare. Pentru a se

aprecia ca fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni

în modalitatea deținerii de droguri pentru consum propriu, nu este necesar

ca descoperirea faptei să aibă loc în timp ce persoana în cauză

se află, încă, în detenția cantității de drog, deci

anterior consumării acesteia, ci este suficient să se probeze că

persoana s-a aflat la un moment dat în posesia unei cantități de

drog, a cărei destinație era consumul propriu, faptul

consumării, între timp, a acestei cantități de drog, constituind

o probă suplimentară că aceasta a fost destinația. O

altă interpretare ar conduce la concluzia că fapta de a deține

droguri pentru consum propriu ar putea fi considerată infracțiune

doar dacă ar fi descoperită în flagrant, nerezultând din modul de

redactare a art. 4 din Legea nr. 143/2000 că aceasta a fost voința

legiuitorului.

II.

În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului

G.I., tribunalul a reținut următoarele:

Cu

ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 18 septembrie 2008 la

domiciliul inculpatului, s-a găsit în camera ce încorporează și

bucătăria un fragment de folie de plastic arsă, împachetată

în staniol. Această folie de plastic, pe care s-au observat urme de

materie, a fost supusă unei constatări tehnico-științifice,

raportul de constatare tehnico-științifică din 18 septembrie

2008 concluzionând că pe proba înaintată s-a pus în

evidență heroină (

diacetilmorfină

),

substanță menționată în tabelul nr. I, anexă

la Legea

nr.143/2000, intrând,

prin urmare, în categoria drogurilor de mare risc (conform art. 1 lit. c din

Legea nr. 143/2000). Aspectele rezultând din procesul-verbal de

percheziție domiciliară și din raportul de constatare

tehnico-științifică se coroborează cu declarațiile

inculpatului care a recunoscut că punguța din material plastic, din

care a fost găsit un capăt în domiciliul său în data de 18

septembrie

2008, a

conținut heroină, mai exact, o bilă, pe care el a

cumpărat-o în data de 15 septembrie 2008 cu 50 de lei. Cantitatea

respectivă de drog a fost consumată de inculpat, acesta fiind

consumator de droguri de mai multe luni de zile. Faptul că inculpatul este

consumator de droguri este atestat și de G.E.

Tribunalul

a apreciat că, față de materialul probator administrat în

cauză, se poate considera ca probată fapta inculpatului de a fi

deținut, la un moment anterior celui al efectuării percheziției

domiciliare, o cantitate de heroină destinată consumului propriu,

fără drept, fiind, astfel, întrunite, elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000. Tribunalul nu a reținut ca fiind corectă susținerea

apărătorului din oficiu al inculpatului, exprimată la momentul

dezbaterilor, potrivit căreia nu ar fi întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000, impunându-se achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc

.

pen

., pentru că

organele de urmărire penală nu au găsit cantitatea de drog

destinată consumului propriu asupra inculpatului, ci doar urme de

heroină pe o folie de plastic, care ar atesta un consum trecut, nu unul

viitor, așa cum ar impune textul de incriminare. Pentru a se aprecia ca fiind

întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni în modalitatea

deținerii de droguri pentru consum propriu, nu este necesar ca

descoperirea faptei să aibă loc în timp ce persoana în cauză se

află, încă, în detenția cantității de drog, deci anterior

consumării acesteia, ci este suficient să se probeze că persoana

s-a aflat la un moment dat în posesia unei cantități de drog, a

cărei destinație era consumul propriu, faptul consumării, între

timp, a acestei cantități de drog, constituind o probă suplimentară

că aceasta a fost destinația. O altă interpretare ar conduce la

concluzia că fapta de a deține droguri pentru consum propriu ar putea

fi considerată infracțiune doar dacă ar fi descoperită în flagrant,

nerezultând din modul de redactare a art. 4 din Legea nr. 143/2000 că

aceasta a fost voința legiuitorului.

Prin

decizia nr. 277/A din 21 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, Secția a II-a penală, s-a dispus admiterea apelurilor

declarate, între alții, de inculpații M.C. și G.I. împotriva

sentinței nr. 257 din 30 martie

2010 a

Tribunalului București, Secția

a II a penală, s-a desființat în parte sentința atacată

și rejudecând:

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C.

proc

.

pen

., au fost achitați

inculpații M.C. și G.I. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Instanța

de apel a considerat că, pentru a se putea reține infracțiunea

prevăzută în art. 4 din Legea nr. 143/2000, nu este necesar ca

descoperirea faptei să aibă loc în timp ce inculpatul se afla

încă în detenția drogurilor, că este suficient să se

probeze că acesta s-a aflat la un moment dat în posesia unei

cantități de droguri, a cărei destinație era consumul

propriu.

Totuși,

această deținere trebuie să aibă o anumită întindere

în timp și să fie suficient de caracterizată, pentru că în

caz contrar s-ar ajunge, indirect, la sancționarea consumului de droguri -

în dezacord cu voința legiuitorului - câtă vreme orice consum

presupune implicit o deținere anterioară a drogurilor consumate.

În

cauză se reține că găsirea unui fragment de folie pe care

au fost evidențiate urme de heroină nu poate face dovada, prin ea

însăși, a unei dețineri de droguri în scopul consumului propriu,

demonstrând doar un consum anterior, care nu este prevăzut ca

infracțiune de legea penală.

Împotriva

ambelor hotărâri a declarat recurs, între alții, Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism.

Procurorul

a criticat decizia prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct.

18 C

.

proc

.

pen

., în sensul

greșitei achitări a inculpaților M.C. și G.I. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 4 din Legea nr.

143/2000.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, examinând recursul atât prin

prisma criticilor formulate, cât și din oficiu cauza, conform

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc

.

pen

., constată ca fiind fondat recursul

procurorului pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea,

producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,transformarea,

cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu,

fără drept, se pedepsește cu închisoarea.

În

alin. (2) al aceluiași text se arată că, dacă faptele

prevăzute în alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este

închisoarea de la 2 la 5 ani.

Din

conținutul normei de incriminare se observă că legiuitorul a

prevăzut mai multe modalități alternative de comitere a faptei,

modalități care constituie, în același timp, elementul material

al infracțiunii de trafic de droguri prevăzută în art. 2 din

Legea nr. 143/2000.

Diferența

dintre cele două infracțiuni este dată de subiectul activ al

acestora și de scopul pentru care se desfășoară

activitățile interzise. Astfel, dacă în cazul infracțiunii

prevăzute în art. 2 din Legea nr. 143/2000, subiectul activ poate fi orice

persoană (inclusiv o persoană dependentă de droguri), în cazul

infracțiunii prevăzute în art. 4, subiectul activ nu poate fi decât o

persoană dependentă de droguri care desfășoară

activitatea ilicită numai în scopul obținerii de droguri pentru

consumul propriu.

Legiuitorul

român nu incriminează consumul de droguri, ci cultivarea, cumpărarea,

deținerea de droguri pentru consum propriu.

În

cazul săvârșirii unor astfel de fapte și, implicit, al

stabilirii unei încadrări juridice corecte, organele judiciare trebuie să

stabilească dacă respectiva cantitate de drog deținută

ilegal de persoana depistată era destinată consumului propriu,

traficului ilicit ori și consumului și traficului ilicit de droguri.

Nici

pentru reținerea infracțiunii prevăzute în art. 2 și nici a

infracțiunii prevăzute în art. 4 din Legea nr. 143/2000, nu se cere

ca activitatea infracțională să se prelungească în timp, ci

să se probeze scopul deținerii de droguri, care poate fi pentru

consum propriu sau pentru trafic ilicit.

În

același timp, pentru reținerea infracțiunii prevăzute în

art. 4 din Legea nr. 143/2000, nu este necesar ca descoperirea faptei să

aibă loc numai în momentul în care inculpatul deținea drogul, deci

anterior consumării acestuia, ci este obligatoriu, astfel cum s-a

arătat anterior, să se probeze că inculpatul a deținut

drogul în vederea consumului.

Altfel,

reținerea infracțiunii prevăzute în art. 4 din Legea nr.

143/2000 ar fi posibilă doar în ipoteza prinderii în flagrant a

inculpatului, ceea ce excede voinței legiuitorului.

În

cauza dedusă judecății, cu privire la infracțiunea de

deținere de droguri pentru consum propriu - infracțiune

reținută în sarcina inculpaților G.I. și M.C. - Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că aceștia

au deținut droguri și pentru consum propriu, ceea ce atrage

răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Astfel,

cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatei

M.C., la data de 18 septembrie 2008, în camera inculpatei au fost găsite o

fiolă spartă cu urme de arsură, o seringă hipodermică

folosită și o folie de plastic, învelite în staniol de culoare

argintie ce conținea urme de praf de culoare maro.

De

asemenea, au fost găsite nouă seringi hipodermice nefolosite.

Prin

raportul de constatare tehnico-științifică din 18 septembrie

2008, s-a stabilit că în seringă, în fiolă și pe folia în

cauză au fost evidențiate urme de heroină.

Procesul-verbal

de efectuare a percheziției domiciliare și raportul de constatare

tehnico-științifică se coroborează cu declarațiile

inculpatei M.C., care a recunoscut că este consumatoare de droguri.

Totodată,

din buletinul de analize medico-legale din 18 septembrie 2008 rezultă

că la testul de

narcodependență

rezultatul a fost pozitiv.

Aceleași

aspecte se impun a fi reținute și față de inculpatul G.I.,

vinovăția acestuia fiind dovedită cu procesul-verbal de

efectuare a percheziției domiciliare, raportul de constatare

tehnico-științifică, declarațiile inculpatului care a

recunoscut că punguța din material plastic găsită la

domiciliu său în data de 18 septembrie

2008 a

conținut

heroină, mai exact o bilă, pe care a cumpărat-o în data de 15

septembrie 2008 cu suma de 50 lei.

În

raport cu elementele de ordin teoretic și cu datele speței, se constată

că interpretarea dată de instanța de apel - în sensul că

este dovedit doar un consum anterior și că deținerea, pentru a

constitui infracțiune, trebuie să aibă o oarecare întindere în

timp - este greșită.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc

.

pen

.,

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism împotriva deciziei penale nr. 277/A din 21

decembrie

2010, a

casat în parte decizia

recurată

, numai în ceea

ce privește greșita achitare a inculpaților M.C. și G.I.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și, rejudecând cauza, în aceste

limite, a condamnat pe inculpata M.C. și în baza art. 4 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, iar pe inculpatul G.I., în baza art. 4 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000.