ÎCCJ, decizie (scj.ro #83852)

Deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept. Încadrare juridică Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni privind traficul și consumul ilicit de droguri Indice alfabetic: Drept penal - deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept Legea nr. 143/2000, art. 4 În cazul deținerii de droguri, fără drept, în scopul încadrării juridice corecte a faptei, în dispozițiile art. 2 sau în dispozițiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 ori atât în dispozițiile art. 2, cât și în cele ale art. 4 din aceeași lege, trebuie să se stabilească dacă drogurile deținute, fără drept, de inculpat erau destinate traficului ilicit sau consumului propriu ori atât traficului ilicit, cât și consumului propriu.

Nici pentru reținerea infracțiunii prevăzute în art. 2 și nici pentru reținerea infracțiunii prevăzute în art. 4 din Legea nr. 143/2000, nu se impune condiția ca deținerea de droguri, fără drept, să se prelungească în timp. Pentru reținerea infracțiunii prevăzute în art. 4 din Legea nr. 143/2000, nu este necesar ca descoperirea faptei să aibă loc în momentul în care inculpatul deținea drogul, fără drept - deci anterior consumării acestuia, ci este obligatoriu să se probeze că inculpatul a deținut drogul, fără drept, în vederea consumului propriu. În caz contrar, reținerea infracțiunii prevăzute în art. 4 din Legea nr. 143/2000 ar fi posibilă numai în ipoteza prinderii în flagrant a inculpatului, ceea ce excede voinței legiuitorului.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2332 din 9 iunie 2011 Prin sentința nr. 257 din 30 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, între altele, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen ., a fost condamnată inculpata M.C., ca urmare a săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnată inculpata M.C., ca urmare a săvârșirii infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept.

În baza art. 33 lit. a) C. pen ., s-a constatat că infracțiunile pentru care inculpata este condamnată în cauză sunt concurente și s-a făcut aplicarea în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen . În baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul G.I., ca urmare a săvârșirii infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept. I. În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatei M.C., tribunalul a reținut, în esență, următoarele: În data de 10 aprilie 2008, inculpata a vândut colaboratorului cu nume de cod I.V., pentru 150 lei, o punguță din plastic alb care conținea o substanță pulverulentă de culoare bej-maronie, conținând, pe lângă cofeină și griseofulvin , și heroină.

Fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Deși nu s-a mai reușit achiziționarea de droguri, în mod nemijlocit, de la inculpata M.C., pe parcursul procesului penal s-au administrat mai multe probe din coroborarea cărora rezultă, mai presus de orice îndoială, că, în afară de actul material din data de 10 aprilie 2008, inculpata a desfășurat, în cursul anului 2008, și alte acte specifice elementului material al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, respectiv, heroină. Tribunalul a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Astfel, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatei, în camera inculpatei au fost găsite o fiolă spartă cu urme de arsură, o seringă hipodermică folosită și o folie din plastic, învelite în staniol de culoare argintie ce conține urme de praf de culoare maro. De asemenea, au fost găsite 9 seringi hipodermice nefolosite. Folia de plastic, seringa hipodermică și fiola spartă au fost supuse unei constatări tehnico-științifice, prin raportul de constatare tehnico-științifică din 18 septembrie 2008 concluzionându-se că în seringă, în fiolă și pe folia în cauză s-a pus în evidență heroină ( diacetilmorfină ), substanță menționată în tabelul nr. I, anexă la Legea nr. 143/2000, intrând, prin urmare, în categoria drogurilor de mare risc (conform art. 1 lit. c din Legea nr. 143/2000).

Aspectele rezultând din procesul-verbal de percheziție domiciliară și din raportul de constatare tehnico-științifică se coroborează cu declarațiile inculpatei care a recunoscut că bunurile supuse constatării tehnico-științifice îi aparțin, ea fiind consumatoare de droguri. Faptul că inculpata era, în perioada efectuării percheziții domiciliare, consumatoare de droguri de mare risc, rezultă și din buletinul de analize medicale din 18 septembrie 2008, în care se precizează că la testul de narcodependență rezultatul a fost pozitiv pentru morfină și opiacee. Faptul că inculpata era consumatoare de droguri este atestat și de M.Ș., care a declarat că o cunoaște pe inculpată ca fiind consumatoare de heroină.

Tribunalul a apreciat că, față de materialul probator administrat în cauză, se poate considera ca probată fapta inculpatei de a fi deținut, la un moment anterior celui al efectuării percheziției domiciliare, o cantitate de heroină destinată consumului propriu, fără drept, fiind, astfel, întrunite, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Tribunalul nu a reținut ca fiind corectă susținerea apărătorului ales al inculpatei, potrivit căreia nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, impunându-se achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc . pen ., pentru că organele de urmărire penală nu au găsit cantitatea de drog destinată consumului propriu asupra inculpatei, ci doar urme de heroină, ceea ce ar atesta un consum trecut, nu unul viitor, așa cum ar impune textul de incriminare.

Pentru a se aprecia ca fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni în modalitatea deținerii de droguri pentru consum propriu, nu este necesar ca descoperirea faptei să aibă loc în timp ce persoana în cauză se află, încă, în detenția cantității de drog, deci anterior consumării acesteia, ci este suficient să se probeze că persoana s-a aflat la un moment dat în posesia unei cantități de drog, a cărei destinație era consumul propriu, faptul consumării, între timp, a acestei cantități de drog, constituind o probă suplimentară că aceasta a fost destinația. O altă interpretare ar conduce la concluzia că fapta de a deține droguri pentru consum propriu ar putea fi considerată infracțiune doar dacă ar fi descoperită în flagrant, nerezultând din modul de redactare a art. 4 din Legea nr. 143/2000 că aceasta a fost voința legiuitorului.

II. În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatului G.I., tribunalul a reținut următoarele: Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în data de 18 septembrie 2008 la domiciliul inculpatului, s-a găsit în camera ce încorporează și bucătăria un fragment de folie de plastic arsă, împachetată în staniol. Această folie de plastic, pe care s-au observat urme de materie, a fost supusă unei constatări tehnico-științifice, raportul de constatare tehnico-științifică din 18 septembrie 2008 concluzionând că pe proba înaintată s-a pus în evidență heroină ( diacetilmorfină ), substanță menționată în tabelul nr. I, anexă la Legea nr.143/2000, intrând, prin urmare, în categoria drogurilor de mare risc (conform art. 1 lit. c din Legea nr. 143/2000).

Aspectele rezultând din procesul-verbal de percheziție domiciliară și din raportul de constatare tehnico-științifică se coroborează cu declarațiile inculpatului care a recunoscut că punguța din material plastic, din care a fost găsit un capăt în domiciliul său în data de 18 septembrie 2008, a conținut heroină, mai exact, o bilă, pe care el a cumpărat-o în data de 15 septembrie 2008 cu 50 de lei. Cantitatea respectivă de drog a fost consumată de inculpat, acesta fiind consumator de droguri de mai multe luni de zile. Faptul că inculpatul este consumator de droguri este atestat și de G.E.

Tribunalul a apreciat că, față de materialul probator administrat în cauză, se poate considera ca probată fapta inculpatului de a fi deținut, la un moment anterior celui al efectuării percheziției domiciliare, o cantitate de heroină destinată consumului propriu, fără drept, fiind, astfel, întrunite, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Tribunalul nu a reținut ca fiind corectă susținerea apărătorului din oficiu al inculpatului, exprimată la momentul dezbaterilor, potrivit căreia nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, impunându-se achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc . pen ., pentru că organele de urmărire penală nu au găsit cantitatea de drog destinată consumului propriu asupra inculpatului, ci doar urme de heroină pe o folie de plastic, care ar atesta un consum trecut, nu unul viitor, așa cum ar impune textul de incriminare.

Pentru a se aprecia ca fiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni în modalitatea deținerii de droguri pentru consum propriu, nu este necesar ca descoperirea faptei să aibă loc în timp ce persoana în cauză se află, încă, în detenția cantității de drog, deci anterior consumării acesteia, ci este suficient să se probeze că persoana s-a aflat la un moment dat în posesia unei cantități de drog, a cărei destinație era consumul propriu, faptul consumării, între timp, a acestei cantități de drog, constituind o probă suplimentară că aceasta a fost destinația. O altă interpretare ar conduce la concluzia că fapta de a deține droguri pentru consum propriu ar putea fi considerată infracțiune doar dacă ar fi descoperită în flagrant, nerezultând din modul de redactare a art. 4 din Legea nr. 143/2000 că aceasta a fost voința legiuitorului.

Prin decizia nr. 277/A din 21 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, s-a dispus admiterea apelurilor declarate, între alții, de inculpații M.C. și G.I. împotriva sentinței nr. 257 din 30 martie 2010 a Tribunalului București, Secția a II a penală, s-a desființat în parte sentința atacată și rejudecând: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc . pen ., au fost achitați inculpații M.C. și G.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Instanța de apel a considerat că, pentru a se putea reține infracțiunea prevăzută în art. 4 din Legea nr. 143/2000, nu este necesar ca descoperirea faptei să aibă loc în timp ce inculpatul se afla încă în detenția drogurilor, că este suficient să se probeze că acesta s-a aflat la un moment dat în posesia unei cantități de droguri, a cărei destinație era consumul propriu.

Totuși, această deținere trebuie să aibă o anumită întindere în timp și să fie suficient de caracterizată, pentru că în caz contrar s-ar ajunge, indirect, la sancționarea consumului de droguri - în dezacord cu voința legiuitorului - câtă vreme orice consum presupune implicit o deținere anterioară a drogurilor consumate. În cauză se reține că găsirea unui fragment de folie pe care au fost evidențiate urme de heroină nu poate face dovada, prin ea însăși, a unei dețineri de droguri în scopul consumului propriu, demonstrând doar un consum anterior, care nu este prevăzut ca infracțiune de legea penală. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, între alții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Procurorul a criticat decizia prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C . proc . pen ., în sensul greșitei achitări a inculpaților M.C. și G.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în art. 4 din Legea nr. 143/2000. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu cauza, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc . pen ., constată ca fiind fondat recursul procurorului pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoarea.

În alin. (2) al aceluiași text se arată că, dacă faptele prevăzute în alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani. Din conținutul normei de incriminare se observă că legiuitorul a prevăzut mai multe modalități alternative de comitere a faptei, modalități care constituie, în același timp, elementul material al infracțiunii de trafic de droguri prevăzută în art. 2 din Legea nr. 143/2000. Diferența dintre cele două infracțiuni este dată de subiectul activ al acestora și de scopul pentru care se desfășoară activitățile interzise. Astfel, dacă în cazul infracțiunii prevăzute în art. 2 din Legea nr. 143/2000, subiectul activ poate fi orice persoană (inclusiv o persoană dependentă de droguri), în cazul infracțiunii prevăzute în art. 4, subiectul activ nu poate fi decât o persoană dependentă de droguri care desfășoară activitatea ilicită numai în scopul obținerii de droguri pentru consumul propriu.

Legiuitorul român nu incriminează consumul de droguri, ci cultivarea, cumpărarea, deținerea de droguri pentru consum propriu. În cazul săvârșirii unor astfel de fapte și, implicit, al stabilirii unei încadrări juridice corecte, organele judiciare trebuie să stabilească dacă respectiva cantitate de drog deținută ilegal de persoana depistată era destinată consumului propriu, traficului ilicit ori și consumului și traficului ilicit de droguri. Nici pentru reținerea infracțiunii prevăzute în art. 2 și nici a infracțiunii prevăzute în art. 4 din Legea nr. 143/2000, nu se cere ca activitatea infracțională să se prelungească în timp, ci să se probeze scopul deținerii de droguri, care poate fi pentru consum propriu sau pentru trafic ilicit.

În același timp, pentru reținerea infracțiunii prevăzute în art. 4 din Legea nr. 143/2000, nu este necesar ca descoperirea faptei să aibă loc numai în momentul în care inculpatul deținea drogul, deci anterior consumării acestuia, ci este obligatoriu, astfel cum s-a arătat anterior, să se probeze că inculpatul a deținut drogul în vederea consumului. Altfel, reținerea infracțiunii prevăzute în art. 4 din Legea nr. 143/2000 ar fi posibilă doar în ipoteza prinderii în flagrant a inculpatului, ceea ce excede voinței legiuitorului. În cauza dedusă judecății, cu privire la infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu - infracțiune reținută în sarcina inculpaților G.I. și M.C. - Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceștia au deținut droguri și pentru consum propriu, ceea ce atrage răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Astfel, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatei M.C., la data de 18 septembrie 2008, în camera inculpatei au fost găsite o fiolă spartă cu urme de arsură, o seringă hipodermică folosită și o folie de plastic, învelite în staniol de culoare argintie ce conținea urme de praf de culoare maro. De asemenea, au fost găsite nouă seringi hipodermice nefolosite. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 18 septembrie 2008, s-a stabilit că în seringă, în fiolă și pe folia în cauză au fost evidențiate urme de heroină. Procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare și raportul de constatare tehnico-științifică se coroborează cu declarațiile inculpatei M.C., care a recunoscut că este consumatoare de droguri.

Totodată, din buletinul de analize medico-legale din 18 septembrie 2008 rezultă că la testul de narcodependență rezultatul a fost pozitiv. Aceleași aspecte se impun a fi reținute și față de inculpatul G.I., vinovăția acestuia fiind dovedită cu procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpatului care a recunoscut că punguța din material plastic găsită la domiciliu său în data de 18 septembrie 2008 a conținut heroină, mai exact o bilă, pe care a cumpărat-o în data de 15 septembrie 2008 cu suma de 50 lei. În raport cu elementele de ordin teoretic și cu datele speței, se constată că interpretarea dată de instanța de apel - în sensul că este dovedit doar un consum anterior și că deținerea, pentru a constitui infracțiune, trebuie să aibă o oarecare întindere în timp - este greșită.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva deciziei penale nr. 277/A din 21 decembrie 2010, a casat în parte decizia recurată , numai în ceea ce privește greșita achitare a inculpaților M.C. și G.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și, rejudecând cauza, în aceste limite, a condamnat pe inculpata M.C. și în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, iar pe inculpatul G.I., în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.