ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 septembrie 2006, a fost înregistrat la Poliția Boldești-Scăieni, un denunț formulat de U.D.S. împotriva reprezentanților SC R. SA, G.E. și D.A., și a avocaților S.G.C., S.G.R., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215, art. 291, art. 292 C. pen., precum și împotriva mai multor judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, 248 și 323 C. pen.

Prin ordonanța nr. 1306/P/2006 din 20 august 2007, emisă în Dosarul nr. 1306/P/2006, la care au fost conexate și alte acte de sesizare formulate de denunțător, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a dispus între altele, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Direcției Naționale Anticorupție, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, art. 7 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 C. pen. Urmare actelor premergătoare efectuate în verificarea denunțului a confirmat următoarele: În cadrul procesual din Dosarul nr. 7447/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție reprezentanții SC R. SA, G.E.

și D.A. cu participarea avocaților S.G.C. și S.G.R. au înfățișat ca probe înscrisuri care atestau o valoare de impunere a imobilului revendicat cu mult mai mică decât cea reală, cu consecința diminuării cuantumului cauțiunii plătită la soluționarea cererii de suspendare a executării silite. În scopul reținerii competenței de judecare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceleași persoane, la un alt termen, au prezentat înscrisuri ce dovedeau o valoare de 10 ori mai mare decât cea declarată inițial.

Denunțul, face referiri la judecătorii P.P., C.V., I.M., care au încurajat atitudinea procesuală a reprezentanților SC R. SA, deși cunoșteau valoarea reală a imobilului, câtă vreme la stabilirea cauțiunii în soluționarea cererii de suspendare a hotărârii a cărei executare se solicitase, valoarea la care s-a raportat era una minimă, respectiv cea din declarația de impunere pe anul 2004. Privitor la acest aspect s-a reținut din actele premergătoare că instanța de judecată a aplicat, dispozițiile procesual civile care stabilesc cuantumul cauțiunii, respectiv prevederile art. 403 alin. (1) și 4, așa încât nu se poate imputa că a ținut cont de valoarea de impozitare comunicată de consiliul local, în detrimentul celei stabilite de expertizele extrajudiciare invocate de denunțător.

Referitor la faptul că magistrații C.F., S.M.O. și G.N.E., judecători desemnați în compunerea completului, care s-au pronunțat asupra excepției lipsei competenței materiale invocată, reclamanta-intimată, se reține că au fost avute în vedere dispozițiile art. 4 pct. 1 C. proc. civ. incidente în cauză prin raportare la valoarea imobilului rezultată din declarația de impunere pe anul 2005, care depășea suma de 5 miliarde ROL. Pe de altă parte, s-a remarcat atitudinea procesuală inconsecventă chiar a denunțătorului care a invocat o valoare mare a imobilului atunci când se analiza de instanță solicitarea de a se stabili un cuantum mare al cauțiunii, iar pe de altă parte, valoarea mai mică la momentul procesual în care se invoca excepția de necompetență materială a Înaltei Curți în soluționarea litigiului.

În raport de cele expuse, prin ordonanța din 4 decembrie 2008 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție dată în Dosarul nr. 228/P/2007, a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.F., S.M.O., G.N.E., P.P., C.V. și I.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000. Prin aceeași ordonanță, s-a dispus neînceperea urmăririi penale și față de magistratul P.Ș., judecător la Î.C.C.J. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 13 2 , art. 289 C. pen., art. 7 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 și art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 C. pen., invocându-se drept temei juridic dispozițiile art. 10 lit. a) și b C. proc.

pen. Soluția de netrimitere în judecată a avut în vedere următoarele: La data de 17 august 2005, în Dosarul nr. 7447/2005, având ca obiect soluționarea pe calea ordonanței președințiale a cererii formulate de SC R. SA pentru suspendarea executării deciziei civile nr. 429/2005 a Curții de Apel Ploiești, magistratul Pistol Ștefan a pronunțat o hotărâre prin care s-a dispus suspendarea deciziei amintite, dat și a sentinței civile nr. 164/2000 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Afirmațiile denunțătorului, în sensul că magistratul prin modul de soluționare a acordat mai mult decât s-a cerut, nu își găsesc corespondent în soluție, nefiind încălcat principiul disponibilității părții, care a formulat cererea, având în vedere următoarele: După pronunțarea soluției de suspendare provizorie a hotărârilor, la data de 18 august 2005, executorul judecătoresc D.M., a procedat la executarea sentinței civile nr. 164/2000, ignorând faptul că debitoarea SC R. SA prezentase certificat de grefă, potrivit căruia fusese suspendată și atașată sentința. Prin soluția dată în faza executării silite, respectiv de suspendare a ambelor hotărâri s-a procedat legal, decizia a cărei executare a făcut obiectul cererii de suspendare, practic a consfințit soluția dispusă prin sentința civilă nr. 164/2000 a Tribunalului Prahova, și procedându-se în acest mod, nu se poate interpreta că s-au depășit limitele investirii instanței.

Prin ordonanța amintită, a fost dispusă cauza și declinată competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea continuării cercetărilor sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 215, art. 291 și art. 292 cu privire la G.E., D.A. reprezentanți ai SC R. SA și a avocaților S.G.C. și S.G.R. Împotriva ordonanței, denunțătorul a formulat plângere în procedura prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. Prin rezoluția din 27 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 527/II-1/2008 procurorul șef din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, a respins plângerile formulate de U.D.S.

ca neîntemeiate sau inadmisibile. Ulterior parcurgerii acestei etape obligatorii, U.D.S., în termen legal, s-a adresat Înaltei Curți cu plângere formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. În opinia mandatarului, petiționarei S.V., există probe care motivează tragerea la răspundere penală a magistraților judecători și a celorlalți făptuitori denunțați, care în opinia sa greșit nu au fost trimiși în judecată. Trecând la soluționarea plângerii, în acord cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este fondată pentru motivele ce vor fi arătate. Obiectul prezentului control judiciar îl constituie exclusiv ordonanța prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători și nu și dispoziția privind disjungerea cauzei, declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Una din atribuțiile de serviciu ale magistratului judecător, este cea care privește activitatea de judecată. Dispozițiile art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, incriminează infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial. Este infracțiune complexă, întrucât include în conținutul său alte trei infracțiuni prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248 C. pen. și cerința cumulativă a scopului săvârșirii, respectiv, obținerea pentru sine sau pentru altul, a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Actele premergătoare efectuate în cauză, în verificarea faptelor denunțate de U.D.S., nu au confirmat date din care să rezulte că magistrații judecători care au soluționat litigiile civile descrise anterior, cu rea credință, și-au exercitat principala atribuție de serviciu, judecata urmărind vătămarea intereselor legale ale părții reprezentate de denunțător și obținerea unor avantaje patrimoniale sau de altă natură. Așa cum rezultă din actele dosarului, dispozițiile instanței privitoare la competența de soluționare a litigiului ce a făcut obiectul Dosarului nr. 7447/2005 al Î.C.C.J., cum și cele ce vizează suspendarea provizorie a executării silite, au fost luate în virtutea temeiurilor legale de drept substanțial și procedural, apreciate incidente în cauză, posibilitatea efectuării unui control judiciar asupra acestora, fiind prevăzută expres și limitativ de legea procesual civilă.

Altfel spus, nemulțumirile părții, în lipsa dovedirii relei-credințe a magistraților judecători în exercitarea activității de judecată nu pot constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a acestora. De observat că toate aspectele ce vizează în opinia denunțătorului soluționarea nelegală a litigiului civil, au făcut obiectul unor critici de nelegalitate și verificate în căile ordinare de atac (decizia nr. 290 din 7 noiembrie 2005 - Dosar nr. 232/2005 al Î.C.C.J.). Concluzionând, ordonanța de netrimitere în judecată este temeinică atât sub raportul situației faptice reținute cât și temeiurilor juridice invocate, așa încât va fi menținută urmare respingerii plângerii petiționarei ca nefondată, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara S.V., prin mandatar U.D.S., împotriva ordonanței din 4 decembrie 2008 dată în Dosarul nr. 228/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Secția de Combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, ordonanță pe care o menține. Obligă petiționara la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2009.