ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 5 septembrie 2006, a fost

înregistrat la Poliția Boldești-Scăieni, un denunț formulat de U.D.S. împotriva

reprezentanților SC R. SA, G.E. și D.A., și a avocaților S.G.C., S.G.R., pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215, art. 291, art. 292 C. pen.,

precum și împotriva mai multor judecători de la Înalta Curte de Casație și

Justiție, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, 248 și 323 C. pen.

Prin ordonanța nr. 1306/P/2006

din 20 august 2007, emisă în Dosarul nr. 1306/P/2006, la care au fost conexate

și alte acte de sesizare formulate de denunțător, Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, a dispus între altele, declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Direcției Naționale Anticorupție, în vederea

efectuării de cercetări sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, art. 7 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 C.

pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 C. pen.

Urmare actelor

premergătoare efectuate în verificarea denunțului a confirmat următoarele:

În cadrul procesual

din Dosarul nr. 7447/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție

reprezentanții SC R. SA, G.E. și D.A. cu participarea avocaților S.G.C. și S.G.R.

au înfățișat ca probe înscrisuri care atestau o valoare de impunere a

imobilului revendicat cu mult mai mică decât cea reală, cu consecința

diminuării cuantumului cauțiunii plătită la soluționarea cererii de suspendare

a executării silite.

În scopul reținerii

competenței de judecare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție, aceleași persoane, la un alt termen, au prezentat înscrisuri ce

dovedeau o valoare de 10 ori mai mare decât cea declarată inițial.

Denunțul, face

referiri la judecătorii P.P., C.V., I.M., care au încurajat atitudinea

procesuală a reprezentanților SC R. SA, deși cunoșteau valoarea reală a

imobilului, câtă vreme la stabilirea cauțiunii în soluționarea cererii de

suspendare a hotărârii a cărei executare se solicitase, valoarea la care s-a

raportat era una minimă, respectiv cea din declarația de impunere pe anul 2004.

Privitor la acest

aspect s-a reținut din actele premergătoare că instanța de judecată a aplicat,

dispozițiile procesual civile care stabilesc cuantumul cauțiunii, respectiv

prevederile art. 403 alin. (1) și 4, așa încât nu se poate imputa că a ținut

cont de valoarea de impozitare comunicată de consiliul local, în detrimentul

celei stabilite de expertizele extrajudiciare invocate de denunțător.

Referitor la faptul

că magistrații C.F., S.M.O. și G.N.E., judecători desemnați în compunerea

completului, care s-au pronunțat asupra excepției lipsei competenței materiale

invocată, reclamanta-intimată, se reține că au fost avute în vedere

dispozițiile art. 4 pct. 1 C. proc. civ. incidente în cauză prin raportare la

valoarea imobilului rezultată din declarația de impunere pe anul 2005, care

depășea suma de 5 miliarde ROL.

Pe de altă parte, s-a

remarcat atitudinea procesuală inconsecventă chiar a denunțătorului care a

invocat o valoare mare a imobilului atunci când se analiza de instanță

solicitarea de a se stabili un cuantum mare al cauțiunii, iar pe de altă parte,

valoarea mai mică la momentul procesual în care se invoca excepția de

necompetență materială a Înaltei Curți în soluționarea litigiului.

În raport de cele

expuse, prin ordonanța din 4 decembrie 2008 Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere

a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție dată în Dosarul nr. 228/P/2007,

a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.F., S.M.O., G.N.E., P.P., C.V.

și I.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

Prin aceeași

ordonanță, s-a dispus neînceperea urmăririi penale și față de magistratul P.Ș.,

judecător la Î.C.C.J. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 13

2

,

art. 289 C. pen., art. 7 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 și art. 6

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 C. pen., invocându-se drept temei

juridic dispozițiile art. 10 lit. a) și b C. proc. pen.

Soluția de

netrimitere în judecată a avut în vedere următoarele:

La data de 17 august

2005, în Dosarul nr. 7447/2005, având ca obiect soluționarea pe calea

ordonanței președințiale a cererii formulate de SC R. SA pentru suspendarea

executării deciziei civile nr. 429/2005 a Curții de Apel Ploiești, magistratul

Pistol Ștefan a pronunțat o hotărâre prin care s-a dispus suspendarea deciziei

amintite, dat și a sentinței civile nr. 164/2000 pronunțată de Tribunalul

Prahova.

Afirmațiile

denunțătorului, în sensul că magistratul prin modul de soluționare a acordat

mai mult decât s-a cerut, nu își găsesc corespondent în soluție, nefiind

încălcat principiul disponibilității părții, care a formulat cererea, având în

vedere următoarele:

După pronunțarea

soluției de suspendare provizorie a hotărârilor, la data de 18 august 2005,

executorul judecătoresc D.M., a procedat la executarea sentinței civile nr. 164/2000,

ignorând faptul că debitoarea SC R. SA prezentase certificat de grefă, potrivit

căruia fusese suspendată și atașată sentința.

Prin soluția dată în

faza executării silite, respectiv de suspendare a ambelor hotărâri s-a procedat

legal, decizia a cărei executare a făcut obiectul cererii de suspendare,

practic a consfințit soluția dispusă prin sentința civilă nr. 164/2000 a

Tribunalului Prahova, și procedându-se în acest mod, nu se poate interpreta că

s-au depășit limitele investirii instanței.

Prin ordonanța

amintită, a fost dispusă cauza și declinată competența de soluționare în

favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea

continuării cercetărilor sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 215, art.

291 și art. 292 cu privire la G.E., D.A. reprezentanți ai SC R. SA și a

avocaților S.G.C. și S.G.R.

Împotriva ordonanței,

denunțătorul a formulat plângere în procedura prevăzută de art. 275-278 C.

proc. pen.

Prin rezoluția din 27

ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 527/II-1/2008 procurorul șef din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor conexe

infracțiunilor de corupție, a respins plângerile formulate de U.D.S. ca

neîntemeiate sau inadmisibile.

Ulterior parcurgerii

acestei etape obligatorii, U.D.S., în termen legal, s-a adresat Înaltei Curți

cu plângere formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

În opinia

mandatarului, petiționarei S.V., există probe care motivează tragerea la

răspundere penală a magistraților judecători și a celorlalți făptuitori

denunțați, care în opinia sa greșit nu au fost trimiși în judecată.

Trecând la

soluționarea plângerii, în acord cu dispozițiile art. 278

1

alin. (7)

C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este fondată pentru motivele ce vor

fi arătate.

Obiectul prezentului

control judiciar îl constituie exclusiv ordonanța prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători și nu și dispoziția

privind disjungerea cauzei, declinarea competenței în favoarea Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București.

Una din atribuțiile

de serviciu ale magistratului judecător, este cea care privește activitatea de

judecată.

Dispozițiile art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, incriminează infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă

funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj

patrimonial.

Este infracțiune

complexă, întrucât include în conținutul său alte trei infracțiuni prevăzute de

art. 246, art. 247, art. 248 C. pen. și cerința cumulativă a scopului

săvârșirii, respectiv, obținerea pentru sine sau pentru altul, a unui avantaj

patrimonial sau nepatrimonial.

Actele premergătoare

efectuate în cauză, în verificarea faptelor denunțate de U.D.S., nu au

confirmat date din care să rezulte că magistrații judecători care au soluționat

litigiile civile descrise anterior, cu rea credință, și-au exercitat principala

atribuție de serviciu, judecata urmărind vătămarea intereselor legale ale

părții reprezentate de denunțător și obținerea unor avantaje patrimoniale sau

de altă natură.

Așa cum rezultă din

actele dosarului, dispozițiile instanței privitoare la competența de

soluționare a litigiului ce a făcut obiectul Dosarului nr. 7447/2005 al

Î.C.C.J., cum și cele ce vizează suspendarea provizorie a executării silite, au

fost luate în virtutea temeiurilor legale de drept substanțial și procedural,

apreciate incidente în cauză, posibilitatea efectuării unui control judiciar

asupra acestora, fiind prevăzută expres și limitativ de legea procesual civilă.

Altfel spus,

nemulțumirile părții, în lipsa dovedirii relei-credințe a magistraților

judecători în exercitarea activității de judecată nu pot constitui temei pentru

tragerea la răspundere penală a acestora.

De observat că toate

aspectele ce vizează în opinia denunțătorului soluționarea nelegală a

litigiului civil, au făcut obiectul unor critici de nelegalitate și verificate

în căile ordinare de atac (decizia nr. 290 din 7 noiembrie 2005 - Dosar nr. 232/2005

al Î.C.C.J.).

Concluzionând,

ordonanța de netrimitere în judecată este temeinică atât sub raportul situației

faptice reținute cât și temeiurilor juridice invocate, așa încât va fi

menținută urmare respingerii plângerii petiționarei ca nefondată, potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționara va fi obligată la

plata cheltuielilor judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționara S.V., prin mandatar U.D.S.,

împotriva ordonanței din 4 decembrie 2008 dată în Dosarul nr. 228/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Secția de

Combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, ordonanță pe care

o menține.

Obligă petiționara la

plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 iulie 2009.