ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 25 din 07 februarie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, i-a condamnat pe inculpații:

- B.A. la 1 an închisoare pentru săvârșirea mfracțiunii prevăzută de art. 253

1

C. pen. și 10 ani interzicereadrepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. ca pedeapsă complementară, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani termen de încercare, atrăgându-i atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.;

- D.G. la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare (1 an și 4 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii prevăzută deart. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicația art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și 8 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 291 C. pen. cu aplicația art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000) cu executare în regim de detenție și interzicereadrepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie;

- P.I. la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare (1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută deart. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicația art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și 10 luni închis o arepentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 291 C. pen. cu aplicația art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000) cu executare în regim de detenție și interzicereadrepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. îi achită pe inculpații D.G. și P.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 246 C. pen.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a anulat Raportul din 2006 întocmit de S.D.C. și H.C.L. 417/2006, numai pentru punctele referitoare la SC T. SRL Craiova.

S-a luat act că partea vătămată SC G.P.V.G. SRL Craiova, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în primul ciclu procesual s-a stabilit, în esență, că inculpatul B.A. în calitate de consilier local și membru al C.S.P.L.I.R.I. a Consiliului Local Craiova a obținut informații pe care le-a folosit in interes personal în vederea obținerii de beneficii pentru familia sa, folosindu-se și de poziția servilă pe care o aveau unii funcționari din cadrul Primăriei Craiova față de martorul S.A., dar și de atitudinea autoritară pe care o avea acesta din urmă.

Astfel, inculpatul B.A. a încercat să obțină pentru SC T. SRL Craiova ce aparținea fiicei și ginerelui său un teren intravilan aflat în domeniul privat al municipiului Craiova, dar, întrucât pe acest teren nu existau construcții definitive sau provizorii care să aparțină societății menționate, așa cum stabilea H.C.L. nr. 20337 din 30 martie 2006, nu a fost aprobată concesionarea suprafeței de teren, aspect comunicat prin adresa din 18 septembrie 2006 emisă de arhitectul șef, potrivit căreia atribuirea se poate face prin licitație și nu prin încredințare directă în condițiile art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 50/1991.

Ulterior primirii acestei comunicări, inculpatul B.A. a încercat printr-o altă modalitate să obțină terenul, respectiv prin închiriere, cu toate că, în raport de dispozițiile H.C.L. nr. 20337 din 30 martie 2006,0 asemenea cerere trebuia respinsă întrucât pe teren nu se aflau construcții provizorii.

În baza aceleiași cereri pentru a evita să fie din nou respinsă, dar și pentru a folosi autoritatea primarului asupra funcționarilorcareîntocmeau documentele administrative, inculpatul B.A. a intervenit pe lângămartorul S.A. ajutorul, care l-a chemat în biroul său pe inculpatul D.G. căruia i-a solicitat să-l ajute pe B. și să-i rezolve problema „procedând legal", acestuia din urmă promițându-ică va introduce pe ordinea de zi din prima ședință a Consiliului Local Craiova proiectul pentru obținerea terenului. La rândul său, inculpatul D.G. i-a cerut inculpatul P.I. să ia legătura cu inculpatul B.A. pentru ca împreună să se deplaseze la teren și să rezolve problema.

De altfel, chiar inculpatul P.I. a constatat că pe teren nu se afla niciun fel de construcție cu ocazia deplasării la imobil împreună cu inculpatul B.A., sens în care a întocmit raportul din 11 octombrie 2006, iar în anexă, la poziția nr. 27 a propus închirierea suprafeței de 110 mp situată în Craiova, către SC T. SRL, menționând în mod neadevărat că pe teren există o construcție. Raportul a fost vizat fără nicio obiecțiune de inculpatul D.G., ulterior fiind folosit ca documentație în baza căreia a fost adoptată H.C.L. nr. 417 din 31 octombrie 2006 care viza atât închirierea, cât și prelungirea unor contracte pentru terenurile proprietate privată ale municipiului Craiova, dar numai în situația în care existau construcții pe suprafețele de teren la data formulării cererii și a discutării proiectului de hotărâre ca o condiție obligatorie de legalitate. Ridicarea unei construcții ulterior adoptării hotărârii de consiliu local, așa cum a procedat SC T. SRL Craiova pe baza contractului de închiriere din 18 ianuarie 2007, a formulării cererii din 11 ianuarie 2007 și a eliberării certificatului de urbanism, nu poate acoperi încălcareadispozițiilor legale.

S-a constatat că inculpatul B.A., în calitate de membru al C.S.P.L.I.R.I., a acționat cu intenție directă când și-a exprimat votulși a semnat procesul-verbal de ședințăfără nici un fel de obiecțiuni, în condițiile în care primisedocumentația aferentă proiectului de hotărâre cu 5 zile înainte deședința ordinară a consiliului local. Mai mult, tot inculpatul B.A. s-a ocupat de ridicarea documentației necesară întocmirii formalităților de încheiere a contractului și de obținere a autorizației de construire (declarația martorului C.C., fila nr. 60).

S-a mai reținut că inculpații D.G. și P.I. au aplicat același mecanism șiîn cazul altor societăți comerciale carenu îndeplineau condițiile legale pentru a beneficia de închirierea unor terenuri, sens în careau întocmit raportul din 21 noiembrie 2006 pentru SC U.I. SRL (administrator - martorul A.R.) și SC H. SRL (asociat I.E., consilier local și președinte al C.S.P.L.I.R.I., al cărei membru era și inculpatul B.A.), raport care a stat la baza adoptării H.C.L. nr. 422 din 30 noiembrie 2006 prin care s-au atribuit spre închiriere terenuri în municipiul Craiova celor două societăți comerciale.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului B.A. care în calitate de consilier local a participat la ședința ordinară din 31 octombrie 2006 și a votat proiectul de H.C.L. nr. 417/2006, prin care s-a hotărât încheiereaîntre Primăria Craiova și SC T. SRL, societate ai cărei acționari erau fiica și ginerele său, a contractului de închiriere privind terenul din Craiova, realizându-se astfelîn mod direct un folos pentru o rudă de gradul I, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253

1

alin. (1) C. pen.

S-a mai arătat că hotărârea nu face parte din categoria actelor administrative normative care conținreglementări de principiu și se adresează unui număr nedeterminat de persoane și pentru care produc efecte juridice fără acordul beneficiarilor, întrucât nu a fost adoptată în cadrul procedurii de emitere sau aprobare a unor asemenea acte, ci este un act administrativ întrucât produce efecte limitate numai față de persoanele vizate în mod expres în conținutul său cu privire la anumite raporturi juridice.

Prima instanță a mai constatat că inculpații D.G. și P.I. nu se fac vinovați de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 246 C. pen.,întrucât lipsește unul din elementele constitutive întrucât nu au fost prejudiciate interesele legale ale unei persoane.

Astfel, s-a reținut că nu s-a cauzat un prejudiciu intereselor legale ale SC G.P.V.G. SRL, în condițiile în care această societate nu avea dreptul să închirieze terenul, iar Consiliul Local Craiova nu stabilise o procedură și nu fixase o dată pentru demararea licitației publice, și ca atare nu s-a adus nicio vătămare în sensul de a fi împiedicată participarea la o procedură legală. De altfel, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, reprezentanții legali ai societății nu s-au constituit părți civile și nu au arătat că s-ar fi încălcat un drept legal recunoscut al SC G.P.V.G. SRL de către funcționarii Primăriei Craiova, iar prin Ordonanța nr. 128/P/2007 din 14 iulie 2008, D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale pentru D.G. și P.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 248 și 246 C. pen. raportate la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 întrucâtnu sunt îndeplinite elementele de conținut ale acestor fapte având în vedere că nu s-a produs un prejudiciu.

S-a mai arătat că dreptul ori interesul legal protejat trebuie să fie efectiv și existent la data pretinsei încălcări, ori acest drept, în raport de obiectul acuzațiilor ce le-au fost aduse inculpaților D.G. și P.I., nu exista și nici nu era determinat.

Constatând că inculpații D.G. și P.I. nu pot fi trași la răspundere penală pentru infracțiunea de abuz în serviciu în forma incriminată în Legea nr. 78/2000, prima instanță a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 291 C. pen.

S-a reținut că faptele inculpatului D.G. care în calitate de șef al S.D.C. din cadrul Primăriei municipiului Craiova, cu știință a vizat raportul din 2006 și anexa, deși cunoștea că aceste înscrisuri conțin împrejurări care nu corespund adevărului, depunându-le ulterior ca documentație aferentă la proiectul H.C.L. nr. 417/2006, hotărâre ce a fost adoptată întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 291 C. pen.

Faptele inculpatului P.I. care, în calitate de consilier clasa I în cadrul S.D.C. din cadrul Primăriei municipiului Craiova, a întocmit raportul din 2006 prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului, omițând totodată să treacă aspecte reale în cuprinsul acestuia, înscris pe care la folosit în cadrul procedurilor administrative ce vizau documentației aferentă H.C.L. nr. 417/2006, în baza căreia s-a adopta respectiva hotărâre s-a constatat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 291 C. pen.

La individualizarea tratamentului sancționator al inculpaților D.G. și P.I. au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală oscilantă, inclusiv faptul că aceștia au fost sancționați cu amenzi administrative de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru fapte similare, motiv pentru care s-a apreciat aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, cu executare în regim de detenție sunt apte să realizeze scopul represiv și preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.

împotriva hotărârii date în primul ciclu procesual au declarat recurs D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații B.A., D.G. și P.I., căi de atac admise de instanța supremă, prin Decizia penală nr. 4259 de la 14 decembrie a Secției Penale, care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță întrucât existau mai multe contradicții între considerentele și dispozitivul sentinței ce nu au putut fi considerate simple erori materiale.

In al doilea ciclu procesual, au fost audiați inculpații P.I. și B.A., martorul Ș.E., iar din analiza coroborată a materialului probator s-a reținut că în anul 2006, inculpatul B.A. deținea funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al municipiului Craiova, inculpatul D.G. era încadrat în calitate de șef al S.D.C. din cadrul Primăriei mun. Craiova, iar inculpatul P.I. era consilier clasa I în cadrul aceluiași serviciu. în acest context, fiica și ginerele inculpatului B.A. care nu aveau o sursă certă de venituri au hotărât împreună cu acesta din urmă să facă demersuri pentru obținerea concesionării parcelei de teren din strada D., municipiul Craiova. care era liberă de construcții, cu scopul edificării unui spațiu comercial.

S-a reținut că potrivit art. 13 din Legea nr. 50/1991, terenurile aparținând domeniului privat al unităților administrativ teritoriale ce sunt destinate construirii, pot fi vândute, concesionate ori închiriate prin licitație publică în condițiile respectării prevederilor documentațiilor de urbanism și amenajare a teritoriului, precum și că prin hotărârile Consiliului Local al municipiului Craiova s-a reglementat statutul juridic privind încheierea și prelungirea contractelor de închiriere cu primăria pentru terenurile pe care la data adoptării acestor hotărâri existau construcții provizorii. Ca atare, terenurile aflate în proprietatea privată a primăriei pe care nu existau construcții provizorii, nu puteau forma obiectul încheierii sau prelungirii contractelor de închiriere.

La data de 11 septembrie 2006, SC T. SRL Craiova, administrată de T.R.Ș., ginerele inculpatului B.A., a depus la registratura Primăriei municipiului Craiova o cerere prin care solicita emiterea certificatului de urbanism în vederea amplasării unei construcții provizorii cu destinația de spațiu comercial pe parcela de teren anterior menționată, în urma verificărilor efectuate instituția publică comunicându-i, cu adresa din 2006, că, în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (1) - (3) din Legea nr. 50/1991 cu modificările și completările ulterioare, numai prin licitație publică poate fi concesionat terenul, împrejurare despere care se va putea lua la cunoștință prin anunțul făcut în presa locală.

În aceste condiții, inculpatul B.A., prevalându-se de calitatea de consilier local, i-a solicitat primarului municipiului Craiova, martorul S.A., sprijinul în vederea obținerii terenului, ocazie cu care a aflat că acesta nu are competență în atribuirea în concesiune sau prin închiriere a suprafețelor de teren proprietatea unității administrativ teritoriale, atribuție care îi revenea Consiliul Local. Cu toate acestea primarul i-a promis că va propune introducerea cererii SC T. SRL pe ordinea de zi a primei ședințe a Consiliului Local.

Ulterior, inculpatul D.G. care fusese informat despre această situație a dispus deplasarea inculpații P.I. și B.A. la fața locului pentru a se stabili amplasamentul terenului cerut în concesiune de SC T. SRL, ocazie cu care s-a constatat că nu era nicio construcție ridicată pe acesta. în aceste condiții, la sugestia inculpatului P.I., inculpatul B.A. a făcut verificări la Registrul Agricol pentru a se vedea dacă parcela este revendicată, în timp ce inculpatul P.I. a întocmit un raport privind diferite terenuri. Deși inculpatul P.I. avea obligația de a face pentru fiecare parcelă mențiunii în legătură cu eventualele construcții provizorii, acesta a făcut referiri generale în cuprinsul raportului din 2006 cu privire la concesionarea, închirierea respectiv prelungirea închirierii, fără să stabilească în concret situația fiecărei suprafețe de teren, cu atât mai mult cu cât pentru imobilul din Craiova, se depusese de către SC G.P.V.G. SRL Craiova, încă din data de 02 martie 2004, o cerere în scopul amplasării unei construcții provizorii cu destinația de spațiu comercial. Această cerere a fost amânată de C.T.U.A.T. din cadrul Primăriei municipiului Craiova din 25 martie 2004, ulterior administratorul SC G.P.V.G. SRL Craiova, martorul D.G., prezentându-se în numeroase rânduri la primărie pentru a cere lămuriri, de fiecare dată comunicându-i-se nu este stabilită situația juridică a terenului. în aceste condiții, martorul a formulat o nouă cerere la data de 18 noiembrie 2006, înregistrată din 2006 la primărie, care a fost respinsă întrucât anterior la data de 31 octombrie 2006 fusese adoptată H.C.L. nr. 417/2006, prin care se aprobase implicit cererea de mchiriere formulată de SC T. SRL.

Raportul din 2006 a fost avizat de coinculpatul D.G., în calitatea de șef al S.D.C., cu toate că nu fusese redactat corespunzător, situație în care trebuia să-i solicite inculpatului P.I. refacerea în vederea consemnării situației pentru fiecare parcelă de teren în cuprinsul acestuia.

În ședința din 31 octombrie 2006 a Consiliului Local, pe ordinea de zi s-au aflat peste 60 de puncte, inclusiv cele vizând mchirierea sau prelungirea contractelor de închiriere a suprafețelor de teren administrate de primărie pe care existau construcții provizorii, dar și solicitarea SC T. SRL pentru parcela din strada Dâmbovița care nu putea face obiectul închirierii decât dacă pe avea ridicată o construcție provizorie.

Deși terenul era liber de construcții, în ședința din 31 octombrie 2006 a fost aprobat proiectul de hotărâre din 2006, participând la vot și inculpatul B.A., în calitatea sa de consilier local.

S-a constatat că susținerile acestui inculpat potrivit cărora nu a cunoscut ordinea de zi a ședinței și, implicit, nu a știut faptul că va fi luată în dezbatere cererea formulată de ginerele și fiica sa, administratori ai SC T. SRL, sunt total neîntemeiate, în condițiile în care i-a fost pusă la dispoziție cu 5 zile anterior datei de 31 octombrie 2006 și avea obligația să verifice problemele ce urmau să fie discutate în ședință.

Chiar dacă hotărârea ar fi fost votată și în lipsa votului inculpatului, s-a reținut de către prima instanță că potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală republicată, avea obligația să se abțină de la participare și, implicit, de la vot, întrucât nu putea lua parte la deliberare și la adoptarea unor decizii, prin care fie personal, fie prin soție, afini sau rudă până la gradul IV inclusiv, are un interes patrimonial.

S-a stabilit că fapta inculpatului B.A. care, în calitate de consilier local, a participat la ședința Consiliului local din 31 octombrie 2006, votând proiectul H.C.L. nr. 417/2006, prin care s-a avizat perfectarea contractului de mchiriere pentru terenul din strada Dâmbovița cu SC T. SRL, administrată de ginerele și fiica sa, întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253

1

C. pen.

La individualizarea judiciară a tratamentului sancționator au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală relativ sinceră manifestată de inculpat atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței, precum și împrejurarea că fără acțiunile celorlalți doi inculpați familia inculpatului B.A. nu ar fi obținut terenul, motiv pentru care s-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acesteia.

În ceea ce privește infracțiunile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 246 C. pen. s-a constatat că se impune achitarea inculpaților D.G. și P.I. pentru lipsa elementelor constitutive, respectiv al vătămării intereselor legale ale unei persoane, în condițiile în care H.C.L. nr. 417/2006 este un act administrativ care nu produce decât efecte limitate, pentru persoanele vizate în mod expres în conținutul acestui înscris și numai cu privire la anumite raporturi juridice, dat fiind faptul că nu cuprinde reglementări de principiu care să producă efecte juridice pentru un număr nedeterminat de persoane și fără acordul lor.

S-a reținut că SC G.P.V.G. SRL nu i-au fost prejudiciate interesele legale având în vedere că nici această societate nu avea dreptul să mchirieze parcela situată în strada Dâmbovița, cu atât mai mult cu cât nu se demarase licitație publică pentru atribuirea terenului.

Instanța de fond a stabilit însă că inculpatul D.G., în calitate de șef S.D.C., a vizat raportul nr. 75209/2006, deși cunoștea că în cuprinsul său sunt făcute mențiuni ce nu corespund adevărului, înscris pe care l-a înaintat pentru a fi avut în vedere în ședința Consiliului Local cu ocazia adoptării H.C.L. nr. 417/2006, faptele acestuia realizând astfel elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a mai reținut că întocmirea raportului de inculpatul P.I. care a omis să stabilească dacă existau construcții pe fiecare parcelă și prezentarea acestui document împreună cu proiectul de hotărâre în ședința Consiliului Local din 31 octombrie 2006, ocazie cu care s-a adoptat H.C.L. nr. 417/2006 realizează elementele de conținut ale infracțiunilor de în adoptarea H.C.L. nr. 417/2006, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea tratamentului sancționator al inculpaților D.G. și P.I. a fost avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor acestora derivat din funcțiile deținute în cadrul Primăriei municipiului Craiova, situație în care s-a apreciat că rolul educativ preventiv al pedepsei nu poate fi atins decât cu executarea închisorii în regim de detenție.

Având în vedere că Raportul din 2006 întocmit de S.D.C. și H.C.L. nr 417/2006 dar numai în ceea ce privește punctele referitoare la SC T. SRL sunt false s-a dispus anularea acestora.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. -Serviciul Teritorial Craiova și inculpații B.A., D.G. și P.I.

Parchetul a criticat greșita achitare a inculpaților D.G. și P.I. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., precum și cuantumul redus al pedepselor aplicate celor trei inculpați, inclusiv modalitatea de executare a pedepsei în ceea ce îl privește pe inculpatul B.A.

S-a arătat că probatoriul administrat în cauză pe parcursul procesului penal dovedește producerea unei vătămări intereselor legitime ale SC G.P.V.G. SRL, în condițiile în care trenul solicitat de această societate spre închiriere i-a fost atribut fiicei și ginerelui inculpatului B.A., fapt ce a fost posibil ca urmare a demersurilor făcute de inculpații P.I. și D.G. care au întocmit, respectiv avizat raportul din 2006 în cuprinsul căruia a fost omis să se menționeze dacă existau construcții pe suprafețele de teren vizate. Cei doi încălcându-și astfel, atribuțiile de serviciu au făcut posibilă, în baza unui document fals, adoptarea H.C.L. Craiova nr. 417/2006, care a condus la încheierea contractului de rnchiriere cu SC T. SRL. Ca atare, au fost prejudiciate interesele SC G.P.V.G. SRL care formulase o cerere cu privire la terenul atribuit SC T. SRL încă din anul 2004, a cărei soluționare a fost amânată întrucât situația juridică a parcelei nu era lămurită.

Solicitând condamnarea celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., procurorul a arătat ca în cazul în care se va constata că lege penală mai favorabilă este codul vechi să fie menținute în încadrarea juridică a infracțiunilor de fals reținute în sarcina acestora și dispozițiile legii speciale, respectiv art. 17 și 18 din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la individualizarea tratamentului sancționator s-a solicitat, în raport de gravitatea faptelor, determinată inclusiv de urmarea imediată a acestora, de perseverența infracțională a acestora, de calitatea de funcționari publice în care au acționat, majorarea cuantumului pedepselor cu închisoarea pentru fiecare inculpat și executarea în regim de detenție.

Inculpatul B. Aure a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. (1968), întrucât fapta de conflict de interese nu există, în condițiile în care s-a aflat într-o eroare de fapt la data de 31 octombrie 2006 când a votat aprobarea H.C.L. Craiova nr. 417/2006, întrucât nu a știu că pe ordine de zi se află și cerere formulată de SC T. SRL, ai cărei administratori erau fiica și ginerele său având în vedere că printre documentele ce vizau această ședință nu s-au aflat și cele privind SC T. SRL, iar Rapoartele Comisiei privind serviciile publice din cadrul Primăriei Craiova, Comisiei juridice și administrative și Comisiei de Urbanism nu fuseseră predate nici până la data de 30 octombrie 2006.

De altfel, făcând trimitere la declarațiile inculpatului D.G. care a semnat raportul din 2006 în ziua în care a avut loc ședința de consiliu, în jurul orei 12,00, a arătat că documentația aferentă H.C.L. Craiova nr. 417/2006 a fost adusă în timpul ședinței, ocazie cu care secretara i-a informat pe toți consilierii că înscrisurile noi reprezintă avize favorabile, motiv pentru care au votat în bloc fiind în imposibilitate să constate că este incompatibil.

În subsidiar, a solicitata achitarea în condițiile art. 18 C. pen. (1969), întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și înlăturarea pedepsei complementare ca nelegală.

Inculpatul D.G. a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. pentru infracțiunea de fals intelectual și în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea de uz de fals.

În acest sens a arătat că în funcția de șef al S.D.C. nu avea prevăzută în fișa postului din anul 2006 obligația de a verifica pe teren calitatea construcției, atribuție ce a fost completată ulterior, în cursul anului 2007, ca urmare a declanșării scandalului din prezenta cauza, situație în care a avizat formal raportul întocmit de inculpatul P.I., și astfel nu a acționat cu vinovăție.

Mai mult, acest raport nu l-a folosit și nici nu l-a prezentat în scopul cerut de norma de incriminare, respectiv pentru a produce efecte juridice, ci a avut valoarea unei simple hârtie care a mers pe circuit, ajungând la comisia de specialitate, însoțită de documentația aferentă.

În subsidiar, a solicitat renunțarea la aplicarea unei pedepse rezultante sau reducerea cuantumului pedepselor a căror executare să fie suspendată condiționat sau sub supraveghere.

Inculpat P.I. a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale numai cu privire la infracțiunea de uz de fals pentru care se impune pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există probe că săvârșit această faptă, în condițiile în care este vinovat doar de întocmirea raportului fals, infracțiunea pe care a și recunoscut-o.

Cu privire la infracțiunea de fals intelectual a solicitat reindividualizarea pedepsei solicitând reducerea cuantumului și schimbarea modalității de executare în raport de lipsa antecedentelor penale, precum și de faptul că este tatăl a doi copii, iar soția este bolnavă de o boală incurabilă.

Având în vedere modificările intervenite prin Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., Înalta Curte, la termenul din data de 13 martie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală, a recalificat căile de atac ale Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova și inculpații B.A., D.G. și P.I. ca fiind apeluri, judecata cauzei desfășurându-se în continuare în condițiile art. 411- art. 425 C. proc. pen.

În aceeași ședință publică, conform art. 420 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (2), art. 378, art. 108 și urm. C. proc. pen., înalta Curte a procedat la audierea inculpaților P.I.l și D.G. și a încuviințat în parte, potrivit art. 420 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 100 C. proc. pen., proba cu înscrisuri solicitată de cei doi apelanți, ce a fost administrată prin atașarea acestora la dosar.

Înalta Curte, examinând cauza atât prin prisma motivelor de apel dezvoltate de procuror și inculpații B.A., D.G. și P.I.l, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că apelurile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova și cei trei inculpați sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Astfel, constatând ca fiind corecte împrejurările faptice stabilite de prima instanță, care, de altfel, nu au fost contestate de inculpații B.A., D.G. și P.I. în nicio o etapă a procesului penal (urmărire penală, cercetarea judecătorească și apel), Înalta Curte, în baza propriului examen al probelor administrate la urmărire penală cât și în faza de judecată, reține, în esență, că, în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Craiova, inculpatul B.A. a votat în ședința din 31 octombrie 2006 proiectul de H.C.L. nr. 417/2006 prin care se aproba printre altele și perfectarea contractului de închiriere a terenului situat în Craiova, strada D. între primărie și SC T. SRL, societate ai cărei asociați erau fiica și ginerele acestuia, convenție ce a fost încheiată la data de 18 ianuarie 2007. La baza avizării acestei hotărâri a stat raportul din 11 octombrie 2006 întocmit de inculpatul P.I. în calitate de consilier clasa I din cadrul S.D.C. și avizat de șeful de serviciu, inculpatul D.G. în cuprinsul căruia s-a menționat că îndeplinesc condițiile legale cele 40 de construcții provizorii prevăzute în anexă, printre care se afla și cea de 110 mp din strada D. vizată de SC T. SRL, motiv pentru care s-a propus Consiliului Local al Municipiului Craiova să analizeze și să aprobe încheierea, respectiv prelunigirea contractelor de închiriere pentru terenurile ocupate de construcțiile amplasate pe domeniul privat al unității administrativ teritoriale, pentru o perioadă de 5 ani, deși terenul situat la adresa mai sus indicată era liber de orice construcție, împrejurare constatată direct de către P.I. și adusă la cunoștința șefului său D.G., fapt care însă nu i-a împiedicat pe cei doi să înainteze raporul care conținea date necorspunzătoare adevărului pentru a fi atașat la documentația aferentă proiectului de hotărâre.

De altfel, SC T. SRL nu era cuprinsă în anexele la H.C.L. nr. 135/2006 cu construcție provizorie pe terenul solicitat, hotărâre prin care se aprobase până la data de 31 decembrie 2006, prelungirea contractelor de închiriere cu societățile care dețineau pe terenurile proprietate publică și privată a municipiului Craiova construcții provizorii cu destinație de spațiu comercial, producție sau prestări servicii, respectiv încheierea unor asemenea contracte pentru terenurile ocupate de constații provizorii având aceeași destinație cu persoanele juridice care aveau hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Includerea acestei societăți în anexelele H.C.L. nr. 417/2006 a fost rezultatul demersurilor făcute de inculpatul B.A. pe lângă primarul municipiului Craiova, martorul S.A., care i-a promis introducerea pe ordinea de zi a următoarei ședințe a consilului local a noii cereri formulate de SC T. SRL, în condițiile în care prin adresa din 18 septembrie 2006 a arhitectului șef al primăriei i se comunicase firmei că solicitarea de concesionare a terenului din strada D. poate fi soluționată favorabil numai în urma unei licitații publice, așa cum stabilesc dispozițiile art. 13 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevedere aplicabilă și în cazul contractelor de închiriere a terenurilor din domeniul privat al unităților teritorial administrative destinate construirii. Pentru a asigura discutarea cererii formulate SC T. SRL în prima ședință a consiliului local, primarul i-a solicitat inculpatului D.G. să ia măsurile care se impun, acesta din urmă trimițindu-l în teren pe inculpatul P.I. pentru a constatat situația parcelei de 110 mp din strada D.

Pentru aceeași locație, SC G.P.V.G. SRL formulase, încă din luna martie 2004, o cerere similară cu cea a SC T. SRL de amplasare a unei construcții provizorii cu destinație de spațiu comercial, a cărei soluționare a fost amânată pe motivul că situația juridică a terenului nu este clară având în vedere că existau înregistrate mai multe solicitări de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar, împrejurare în care societate a revenit în anul 2006 cu o nouă cerere către primărie care a fost respinsă la 18 noiembrie 2006, deci ulterior aprobării la data de 31 octombrie 2006 a proiectului H.C.L. nr. 417/2006.

Deși pe întreg parcursul procedurii judiciare, inculpatul B.A. a susținut că s-a aflat în eroare de fapt la data de 31 octombrie 2006, când a votat aprobarea proiectului H.C.L. nr. 417/2006 care viza și societatea ginerelui și fiicei sale, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanță a stabilit că sunt îndeplinite, în cauză, toate elementele de conținut ale infracțiunii de conflict de interese ce formează obiectul acuzației penale, nefiind întemeiată critica invocată de apelant.

Pentru a opera cauza de imputabilitate reprezentată de eroarea de fapt, este necesar, potrivit art. 30 alin. (1) C. pen., ca făptuitorul la momentul săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală să nu aibă cunoștință de existența unei împrejurări ce intră ca elementul constitutiv în conținutul infracțiunii respective, adică, în speță, în cel al infracțiunii de conflict de interese.

În raport de probatoriu administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că inculpatul nu s-a aflat într-o asemenea eroare la momentul comiterii faptei, în condițiile în care cunoștea că fiica și ginerele său, în calitate de asociați ai SC T. SRL solicitaseră inițial concesionare, iar ulterior închirierea terenului de 110 mp din Craiova, strada D., în vederea amplasării unei construcții provizorii cu destinație de spațiu comercial.

Astfel, așa cum rezultă din declarația martorului C.C., expert în cadrul primăriei, documentația aferentă cererii din 2006 formulată de SC T. SRL pentru concesionarea parcelei din strada D., care a fost respinsă la data de 18 septembrie 2006, i-a eliberat-o inculpatului B.A. care a semnat în locul ginerelui său, T.R.Ș. (fila 22, vol. II, d.u.p), acesta ridicând de fapt toate documentele și avizele care vizau societatea menționată.

Mai mult, inculpatul a discutat cu martorul S.A., primarul Municipiului Craiova, căruia i-a cerut ajutorul în scopul obținerii de către fiica și ginerele său, prin închiriere, a unui teren aflat în domeniul privat al unității administrativ teritoriale pentru a construi un chioșc, ocazie cu care primarul făcându-i cunoscute competențele sale i-a promis că va porpune pe ordinea de zi din următoare ședință a consiliului local să fie discutată această problemă, sens în care l-a chemat pe inculpatul D.G., șeful S.D.C. din cadrul primăriei, căruia i-a solicitat să rezolve cererea „copiilor consilierului local", aspecte relatate atât la urmărire penală cât și în fața primei instanțe de către martor.

Ulterior, apelantul B.A. l-a însoțit în teren pe inculpatul P.I., care fusese trimis de șeful său, inculpatul D.G., să constate situația parcelei din strada D., dată la care, deși angajatul primăriei a observat că pe teren nu era amplasată nicio construcție, a introdus, în mod contrar realității, în anexa la raportul din 11 octombrie 2006, și SC T. SRL ca titularul al construcției provizorii de 110 mp situată la adresa anterior menționată (poziția nr. 27, fila 53, vol. II, d.u.p), implicit recunoscând că această firmă se află printre cele 40 de societăți care îndeplinesc condițiile legale în vederea încheierii, respectiv prelunigirii contractelor de mchiriere pentru terenurile din domeniul privat al unității administrativ teritoriale ocupate de construcții provizorii, pentru o perioadă de 5 ani, așa cum rezultă din declarațiile inculpatului P.I. date pe tot parcursul procesului penal.

Relevante sunt și declarațiile martorei M.N., secretar al primăriei, calitate în care îi revenea atribuția să pregătească mapele ce conțineau documentația aferentă pentru fiecare proiect de hotărâre a consiliului local și pe care era obligată să le predea cu cel puțin 5 zile înaintea șeinței, obligație pe care și-a respectat-o și pentru ședința din 31 octombrie 2006.

În aceste condiții nu poate fi primită apărarea inculpatului B.A. potrivit căreia nu a cunoscut că în ședința din 31 octombrie 2006 se află și cererea formulată de fiica și ginerele său, în calitate de asociați ai SC T. SRL, întrucât ar fi primit documentația aferentă proiectului H.C.L. nr. 417/2006 privind încheierea sau prelunigirea contractelor de închiriere pe o perioadă de 5 ani a terenurilor din domeniul privat al unității administrativ teritoriale ocupate de construcții provizorii, respectiv raportul din 11 octombrie 2006 al S.D.C., în cursul ședinței, fiindu-i comunicat că documentele aduse reprezintă avize favorabile, motiv pentru care a votat proiectul de hotărâre.

Așa cum s-a arătat deja, inculpatul a primit toată documentația cu cel puțin 5 zile înainte de ședința din 31 octombrie 2006, interval de timp în care trebuia să o studieze și să constate că se află în conflict de interese cu privire la punctul 40 de pe ordinea de zi. De altfel, este greu de crezut că raportul din 2006 întocmit și avizat de ceilalți doi inculpați a fost pus la dispoziția consilierilor locali în timpul ședinței în condițiile în care a primit număr de înregistrare la registratură, la data de 11 octombrie 2006, când a fost depus pentru a urma circuitul și anume să fie prezentat ca documentație aferentă proiectului H.C.L. nr. 417/2006 în vederea discutării și aprobării de către consilierii locali.

Sub același aspect este important de subliniat că inculpatul B.A. cunoștea că cererea SC T. SRL urma să fie introdusă în prima ședință a consiliul local fixată ulterior discuției purtate cu martorul S.A., situație în care era ușor să fie identificată această dată, cu atât mai mult cu cât era interesat să știe modul în care va fi soluționată.

Chiar, în cazul în care documentația aferentă proiectului H.C.L. nr. 417/2006 ar fi fost depusă în ședință, inculpatului B.A. îi revenea obligația să o parcurgă, fapt ce nu ar fi fost greu de realizat în condițiile în care raportul din 11 octombrie 2006 era format dintr-o singură filă, la care era anexat un tabel cu cele 40 de construcții provizorii amplasate pe domeniul privat al municipiului Craiova, propuse pentru autorizare, în condițiile în care știa că urmează să fie discutată și cererea ginerelui său având în vedere că primarul îi promisese că o introduce pe ordinea de zi a primei ședințe de consiliu local.

De altfel, ceea ce invocă inculpatul în apărarea sa nu este o eroare de fapt ci o neglijență în realizarea atribuțiilor de serviciu ce-i reveneau în calitate de consilier local, adică pregătirea ședinței de consiliu prin parcurgerea tuturor punctelor de pe ordinea de zi în vedere exprimării unui vot în cunoștință de cauză, legal și temeinic fundamentat.

Or, neglijența în excitarea funcției nu reprezintă cauza de imputabilitate prevăzută de art. 30 alin. (1) C. pen. care să atrag achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, având în vedere că inculpatul B.A., așa cum s-a arătat anterior, a cunoscut sau cel puțin trebuia să știe că prin votul exprimat în sensul aprobării proiectului H.C.L. nr. 417/2006 realizează un folos material pentru fiica și ginerele său, asociații ai SC T. SRL, urmărind sau acceptând posibilitatea producerii acestui rezultat.

În ceea ce privește acuzația parchetului de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ca infracțiune asimilată celor de corupție reținută în sarcina inculpaților D.G. și P.I., Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că în cauză nu sunt realizate elementele de conținut ale infracțiunii prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (1968) întrucât acțiunile celor doi inculpați nu au condus la urmarea imediată care este necesară pentru a se reîntregi latura obiectivă a acestei infracțiunii, în condițiile în care cererea SC G.P.V.G. SRL de concesionare a terenului din strada D., putea fi soluționată în mod favorabil doar în cazul în care s-ar fi organizat o licitație publică pentru atribuirea parcelei, iar în urma acestei proceduri ar fi fost declarată câștigătoare.

Încriminând în art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 o formă specială a infracțiunilor de abuz în serviciu, ca infracțiuni asimilate celor de corupție, legiuitorul a condiționat existența acestora și de obținerea unui folos necuvenit, indiferent dacă acesta este patrimonial sau nu, de către funcționarul public sau o altă persoană, pe lângă realizarea celorlalte elemente constitutive ale infracțiunilor tip.

Ca atare pentru a exista infracțiunile asimilate celor de corupție trebuie să fie realizate și toate elementele de conținut ale infracțiunilor de bază, respectiv ale celor prevăzute de art. 246 C. pen. (1969), art. 247 C. pen. (1969), art. 248 C. pen. 1969) și art. 248

1

C. pen. (1969).

În aceste condiții, chiar dacă prin exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către inculpații P.I. și D.G. a fost întocmit, respectiv, avizat raportul din 11 octombrie 2006 ce conține mențiuni neconforme cu realitatea, care au condus la adoptarea H.C.L. nr. 417/2006, în baza căreia s-a încheiat, la data de 18 ianuarie 2007, contractul de închiriere între primărie și SC T. SRL privind parcelă de teren a cărei concesionare o solicitase SC G.P.V.G. SRL încă din anul 2004, conduita abuzivă a celor doi inculpați nu îmbracă forma specială a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor așa cum a fost reglementată în textul de incriminare.

Deși inculpații au acționat în contra îndatoririlor de serviciu, activitățile acestora nu realizează latura obiectivă a infracțiuni sub aspectul vătămării intereselor legale ale SC G.P.V.G. SRL, întrucât această societatea nu avea dobândit vreun drept asupra terenului din strada D., având în vedere că în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, concesionarea și închirierea terenurilor aflate în domeniul privat al unităților administrativ teritoriale se poate face doar în urma unei licitații publice.

Or, în speță Consiliul Local al municipiului Craiova nu declanșase o asemenea procedură și chiar în cazul în care ar fi fost demarată era necesar pentru a se realiza latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (1969) ca SC G.P.V.G. SRL să fi câștigat licitația, situație în care închirierea parcelei din strada D. către SC T. SRL ar fi adus atingere intereselor sale legitime.

Altfel spus, urmarea imediată constând în vătămarea intereselor legale ale unui persoane impune ca o asemenea vătămare să fie efectivă și certă, iar nu potențială, în condițiile în care dobândirea terenului de către SC G.P.V.G. SRL reprezenta un element incert supus îndoielii atât în ceea ce privește organizarea licitației publice, cât și sub aspectul câștigării procedurii de către această societate.

În consecință, atribuirea terenului altei societăți cu încălcarea dispozițiilor legii nu este de natură a aduce atingere intereselor SC G.P.V.G. SRL, în condițiile în care această din urmă firmă nu îndeplinea condițiile legale pentru a-i fi concesionat.

Ca atare, având în vedere considerentele dezvoltate anterior, Înalta Curte constată ca fiind neîntemeiată solicitarea parchetului de condamnare a inculpaților P.I. și D.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (1969), sens în care apreciază că în mod corect judecătorul fondului a dispus achitarea lor, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Susținerile inculpatului P.I. conform cărora la dosar nu există probe din care să rezulte săvârșirea infracțiunii de uz de fals reținută în sarcina sa sunt considerate de Înalta Curte ca fiind nefondate, în condițiile în care așa cum s-a stabilit anterior, acesta după ce a întocmit și semnat raportul din 11 octombrie 2006, 1-a prezentat spre avizare șefului său, inculpatul D.G., ulterior fiind înregistrat la registratura primăriei și atașat la proiectul H.C.L. nr. 417/2006 dezbătut de consilierii locali în ședința din 31 octombrie 2006.

Astfel, o dată falsificat acest raport cu ocazia întocmirii prin atestarea unor împrejurări neadevărate (îndeplinirea condițiilor legale de către cele 40 de construcții provizorii prevăzute în anexă, în condițiile în care pe terenul solicitat de SC T. SRL nu exista nicio construcție) a fost ulterior folosit de inculpatul P.I.l care l-a înaintat pe circuit pentru a ajunge să fie depus la documentația aferentă hotărârii anterior menționate, urmărind astfel producerea unor consecințe juridice, respectiv adoptarea H.C.L. nr. 417/2006.

De altfel, aceste împrejurări faptice au fost confirmate chiar de inculpat cu ocazia audierii în fața instanței de apel, când a arătat că a prezentat raportul spre avizare inculpatului D.G., a doua zi acesta fiind înregistrat la registratură.

De asemenea nici apărările inculpatului D.G. nu pot fi primite, în condițiile în care conform atribuțiilor ce-i reveneau în baza fișei postului era obligat să efectueze controale curente pentru a constata dacă executarea construcțiilor se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și să avizeze actele întocmite de personalul din subordine.

Faptul că asemenea verificări erau efectuate de subalterni săi, motiv pentru care și în cazul cererii formulate de SC T. SRL a dispus deplasare în teren a inculpatului P.I.l, nu înlătură răspunderea acestuia de a fi informat cu privire la rezultatul celor constatate la fața locului.

Oricum, inculpatul D.G. a cunoscut încă de la început că terenul din strada D. era liber, în condițiile în care, așa cum rezultă din propia-i declarație dată în apel, l-a desemnat pe inculpatul P.I.l în vederea deplasării și identificării parcelei la solicitarea martorului S.A., care i-a comunicat că angajatul primăriei va fi însoțit de inculpatul B.A., întrucât pe suprafața respectivă urma ca o rudă a acestuia să ridice o construcție provizorie în măsura în care se va da o hotărâre de către consiliu local.

Mai mult, acest aspect i-a fost confirmat chiar de către inculpatul P.I.l care după ce s-a întors de la fața locului i-a comunicat că pe teren nu există amplasată nicio construcție, împrejurare consemnată atât în declarația sa olografă (fila 147, vol. I, d.u.p.), cât și în cea a lui P. (fila 167, vol. I, d.u.p.), fiind lipsit de relevanță faptul că ulterior amândoi inculpații au revenit asupra celor relatate inițial.

Astfel, din probele administrate la dosar pe tot parcursul procesului penal, rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul D.G. a știut care este situația reală a terenului din strada D., la momentul avizării raportului din 11 octombrie 2006 și a anexei ce cuprindea tabelul cu cele 40 de construcții provizorii, la poziția nr. 27 figurând și SC T. SRL cu o construcție de 110 mp, în condițiile în care această mențiune nu era conformă cu cele constatate la fața locului, împrejurare despre care fusese informat.

În aceste condiții, rezultă că inculpatul D.G. a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv cu intenție directă, având reprezentarea că avizează un înscris care în cuprinsul său atestă împrejurări neconforme cu realitatea, motiv pentru care nu se impune achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în temeiul art. 16 lit. b), teza a II-a C. proc. pen., așa cum a solicitat acesta.

De asemenea, și pentru acest inculpat probatoriul administrat în cauză confirmă existența infracțiunii de uz de fals ca și în cazul inculpatului P.I.l, argumentele prezentate pentru acesta din urmă păstrându-și valabilitatea

Astfel, după ce a avizat raportul din 11 octombrie 2006, inculpatul D.G. l-a trimis spre înregistrare la registratura primăriei în vederea dezbaterii de către consilierii locali în ședința din 31 octombrie 2006.

Deci, inculpatul a folosit raportul pentru a fi depus la documentația aferentă proiectului H.C.L. nr. 417/2006, urmărind astfel producerea unor consecințe juridice prin adoptarea acestei hotărâri, adică atribuirea terenului din strada D., către SC T. SRL în baza încheierii unui contract de închiriere.

Având în vedere că pentru infracțiunile asimilate celor de corupție (art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. - 1969) s-a dispus achitare de către prima instanță față de inculpații D.G. și P.I., soluție apreciată de Înalta Curte ca fiind legală, se constată că în mod greșit în încadrarea juridică a infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals reținute în sarcina acestora au fost menținute dispozițiile art. 17 lit. c) și ale art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Fiind vorba de infracțiuni mijloc, prin realizarea cărora s-a reținut săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, infracțiunile de fals intelectual și uz de fals nu mai pot fi raportate la dispozițiile legii speciale, în condițiile în care s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii scop.

Pentru aceste