ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2674/2014

Deliberând asupra cererilor de recurs de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele: Prin sentința civilă nr. 263 din 04 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea a fost admisă în parte acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta să înlăture articolul publicat în ziarul „ Monitorul de Vrancea" din data de 15 - 16 octombrie 2011, intitulat „De la coada vacii, prostituată pe internet" precum și imaginile video conexe acestui articol. De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.000 Euro în echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale. A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că publicația „Monitorul de Vrancea", aflată in proprietatea paratei SC M.U. SRL Focșani, a publicat, în data de 15-16 octombrie 2011, un articol intitulat „De la coada vacii, prostituata pe internet", in care se dezvăluia prenumele reclamantei S.M. și localitatea de origine, articolul fiind însoțit de imaginea acesteia. Totodată, varianta on-line a publicației a pus la dispoziția publicului larg o înregistrare video, prin indicarea link-ului aferent, înregistrarea putând fi accesata pe site-ul Youtube. Instanța de fond a reținut că, deși reclamanta a susținut ca nu cunoaște in ce condiții aceste imagini au fost postate pe site-ul de mai sus, nu a probat că ele ar fi fost puse la dispoziția publicului larg de către parata ori de către o persoana anume.

Tribunalul a apreciat că se impune obligarea paratei la înlăturarea articolului și a imaginilor video conexe acestui articol precum și la plata unor daune morale către reclamantă. În ceea ce privește capătul de cerere referitor la daunele cominatorii, instanța a apreciat că acesta este neîntemeiat, întrucât acordarea de daune cominatorii reprezintă o modalitate de constrângere a debitorului, in vederea executării unei obligații prevăzute intr-un titlu executoriu. Împotriva sentinței civile nr. 263 din 04 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea au declarat apel reclamanta și pârâta. Prin Decizia civilă nr. nr. 89/A din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamantă și pârâtă.

S-a apreciat că, reclamantei i-a fost încălcat dreptul la viață privată prin publicarea în ziar a imaginii sale fără a i se cere în prealabil consimțământul cu atât mai mult cu cât aspectele care urmau să fie dezvăluite publicului larg vizau viața sa particulară, intimă chiar. Este evident, deci, că prin demersurile sale, pârâta a depășit limitele libertății de exprimare, încălcându-i reclamantei dreptul la viața privată și lezându-i acesteia reputația. Așa cum a reținut și instanța de fond, apărarea demnității, onoarei, dreptului la propria imagine și, într-un cuvânt, dreptul la viață privată, reprezintă un imperativ de natură a justifica limitarea libertății de exprimare.

Cât privește cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligată pârâta, instanța de apel a considerat că, raportat la circumstanțele cauzei, așa cum au fost acestea mai sus prezentate, suma de 4.000 euro, stabilită cu acest titlu, este deopotrivă suficientă și îndestulătoare pentru a compensa efectul pe care publicarea articolului incriminat l-a avut asupra imaginii și vieții, în general, a reclamantei. S-a mai reținut că în cazul reclamantei din prezenta cauză care, acceptând să presteze activități pe un site de tip videochat, expunându-se în ipostaze care erau, prin ele însele, de natură să îi afecteze reputația, a acceptat, practic, producerea unor consecințe neplăcute, precum aceea ca imaginile respective sa fie vizionate și de un alt public decât cel căruia îi erau destinate inițial, chiar și de către cunoscuți, prieteni ori rude.

Aceasta nu îndreptățea, însă, pe pârâta din cauză să servească publicului larg informațiile despre preocupările particulare ale reclamantei și să pună la dispoziția acestuia și link-ul ce permitea vizionarea înregistrărilor. Pe de altă parte, publicarea în ziar a prenumelui reclamantei și a localității de domiciliu a acesteia, însoțită de fotografia reclamantei și de comentarii defăimătoare la adresa sa sunt, de asemenea, acțiuni care încalcă dreptul reclamantei la viața privată. C.E.D.O. a specificat că imaginea persoanei intră in sfera vieții private, astfel că, în baza obligațiilor sale pozitive, statul semnatar trebuie să garanteze oricărei persoane, „o speranță legitimă" în ceea ce privește protecția și respectarea vieții sale private, împotriva practicilor presei de senzație.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamanta și pârâta au declarat recurs. 1. Prin recursul promovat de reclamantă - se critică soluția din apel, în esență, sub aspectul reanalizării temeiurile care au stat la baza stabilirii daunelor morale, în motivarea căruia, prezintă situația de fapt și invocă jurisprudența C.E.D.O. cu privire la spețe similare cazului său, prin care valoarea daunelor morale, trebuie să aibă în vedere imaginea, viața privată și de familie care au fost grav afectate datorită publicațiilor; de asemenea, recurenta - reclamantă mai face referiri și la alte sisteme de drept cu privire la spețe similare. 2. Prin recursul declarat de pârâtă se critică modul de soluționare a apelului sub aspectul articolului publicat și nemotivarea instanței anterioare cu privire la ce fel de vătămare a adus reclamantei prin publicarea articolului.

în opinia acestei recurente, motivarea instanței de apel este contradictorie, ignorând libertatea exprimării presei și nu motivează în ce mod a fost încălcat dreptul la viață al reclamantei. Referitor la cuantumul daunelor morale stabilite în sarcina sa, pârâta susține că nu au fost analizate criticile sale din apel cu privire la nedovedirea prejudiciului de imagine sau de altă natură care să justifice cuantumul de 4.000 euro stabilit de instanța anterioară. Analizând criticile formulate de ambele părțile în cererile de recurs în raport de dispozițiile 3021 alin. (1) lit c) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea nu îndeplinesc cerințele formale a acestor dispoziții pentru următoarele considerente: Înalta Curte examinând cererile de recurs din perspectiva criticilor invocate și reține nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. pentru următoarele considerente: 1. Cererea de recurs a reclamantei Din examinarea susținerilor reclamantei, după cum lesne se poate observa, acestea nu respectă exigențele impuse de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în sensul că aceasta nu aduce niciun fel de critici de nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 12-9 C. proc. civ.motiv pentru care, legiuitorul a prevăzut sancțiunea nulității cererii de recurs, în considerarea dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. 2. Referitor la cererea de recurs a recurentei pârâte. Recurenta - pârâtă în motivarea recursului, nu face decât să se raporteze la hotărârea instanței de apel, din perspectiva situației de fapt privind nemotivarea instanței anterioare cu privire la vătămarea adusă reclamantei prin publicarea articolului, ignorarea de către instanța de apel a libertății exprimării presei și neanalizarea modului în care a fost stabilită cuantumul daunelor morale.

Practic, așa cum se poate observa, prin criticile formulate de recurenți se referă la aspecte de netemeinicie, după cum s-a arătat în considerentele deja expuse, nearătând în ce constată nelegalitatea deciziei atacate. Cum criticile formulate nu pot fi încadrate în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs, situație în care se va aplica sancțiunea nulității recursurilor. În considerarea celor ce preced, constatând că recurentele nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., va constata nulitatea cererilor de recurs, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

D E C I D E Constată nulitatea cererilor de recurs formulate de reclamanta S.M. și pârâta SC M.U. SRL Focșani împotriva Deciziei civile nr. 89/A din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în temeiul art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2014.