ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2674/2014

Deliberând

asupra cererilor de recurs de față, din actele și lucrările dosarului, a

constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 263 din

04 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea a fost admisă în parte acțiunea

reclamantei și a fost obligată pârâta să înlăture articolul publicat în ziarul

„ Monitorul de Vrancea" din data de 15 - 16 octombrie 2011, intitulat „De

la coada vacii, prostituată pe internet" precum și imaginile video conexe

acestui articol. De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei

suma de 4.000 Euro în echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri

pentru daune morale.

A fost respins

ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii și a

fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.500 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că publicația „Monitorul de Vrancea",

aflată in proprietatea paratei SC M.U. SRL Focșani, a publicat, în data de

15-16 octombrie 2011, un articol intitulat „De la coada vacii, prostituata pe

internet", in care se dezvăluia prenumele reclamantei S.M. și localitatea

de origine, articolul fiind însoțit de imaginea acesteia. Totodată, varianta

on-line a publicației a pus la dispoziția publicului larg o înregistrare video,

prin indicarea link-ului aferent, înregistrarea putând fi accesata pe site-ul

Youtube.

Instanța de

fond a reținut că, deși reclamanta a susținut ca nu cunoaște in ce condiții

aceste imagini au fost postate pe site-ul de mai sus, nu a probat că ele ar fi

fost puse la dispoziția publicului larg de către parata ori de către o persoana

anume.

Tribunalul a

apreciat că se impune obligarea paratei la înlăturarea articolului și a

imaginilor video conexe acestui articol precum și la plata unor daune morale

către reclamantă.

În ceea ce

privește capătul de cerere referitor la daunele cominatorii, instanța a apreciat

că acesta este neîntemeiat, întrucât acordarea de daune cominatorii reprezintă

o modalitate de constrângere a debitorului, in vederea executării unei

obligații prevăzute intr-un titlu executoriu.

Împotriva

sentinței civile nr. 263 din 04 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea au declarat

apel reclamanta și pârâta.

Prin Decizia

civilă nr. nr. 89/A din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați,

secția I civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de

reclamantă și pârâtă.

S-a apreciat

că, reclamantei i-a fost încălcat dreptul la viață privată prin publicarea în

ziar a imaginii sale fără a i se cere în prealabil consimțământul cu atât mai

mult cu cât aspectele care urmau să fie dezvăluite publicului larg vizau viața

sa particulară, intimă chiar.

Este evident,

deci, că prin demersurile sale, pârâta a depășit limitele libertății de

exprimare, încălcându-i reclamantei dreptul la viața privată și lezându-i

acesteia reputația.

Așa cum a

reținut și instanța de fond, apărarea demnității, onoarei, dreptului la propria

imagine și, într-un cuvânt, dreptul la viață privată, reprezintă un imperativ

de natură a justifica limitarea libertății de exprimare.

Cât privește

cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligată pârâta, instanța de apel

a considerat că, raportat la circumstanțele cauzei, așa cum au fost acestea mai

sus prezentate, suma de 4.000 euro, stabilită cu acest titlu, este deopotrivă

suficientă și îndestulătoare pentru a compensa efectul pe care publicarea

articolului incriminat l-a avut asupra imaginii și vieții, în general, a

reclamantei.

S-a mai reținut

că în cazul reclamantei din prezenta cauză care, acceptând să presteze

activități pe un site de tip videochat, expunându-se în ipostaze care erau,

prin ele însele, de natură să îi afecteze reputația, a acceptat, practic,

producerea unor consecințe neplăcute, precum aceea ca imaginile respective sa

fie vizionate și de un alt public decât cel căruia îi erau destinate inițial,

chiar și de către cunoscuți, prieteni ori rude. Aceasta nu îndreptățea, însă,

pe pârâta din cauză să servească publicului larg informațiile despre

preocupările particulare ale reclamantei și să pună la dispoziția acestuia și

link-ul ce permitea vizionarea înregistrărilor.

Pe de altă

parte, publicarea în ziar a prenumelui reclamantei și a localității de

domiciliu a acesteia, însoțită de fotografia reclamantei și de comentarii

defăimătoare la adresa sa sunt, de asemenea, acțiuni care încalcă dreptul

reclamantei la viața privată.

C.E.D.O. a specificat

că imaginea persoanei intră in sfera vieții private, astfel că, în baza

obligațiilor sale pozitive, statul semnatar trebuie să garanteze oricărei

persoane, „o speranță legitimă" în ceea ce privește protecția și

respectarea vieții sale private, împotriva practicilor presei de senzație.

Împotriva

deciziei pronunțate în apel, reclamanta și pârâta au declarat recurs.

recursul promovat de reclamantă - se critică soluția din apel, în esență, sub

aspectul reanalizării temeiurile care au stat la baza stabilirii daunelor

morale, în motivarea căruia, prezintă situația de fapt și invocă jurisprudența

C.E.D.O. cu privire la spețe similare cazului său, prin care valoarea daunelor

morale, trebuie să aibă în vedere imaginea, viața privată și de familie care au

fost grav afectate datorită publicațiilor; de asemenea, recurenta - reclamantă

mai face referiri și la alte sisteme de drept cu privire la spețe similare.

recursul declarat de pârâtă se critică modul de soluționare a apelului sub

aspectul articolului publicat și nemotivarea instanței anterioare cu privire la

ce fel de vătămare a adus reclamantei prin publicarea articolului. în opinia

acestei recurente, motivarea instanței de apel este contradictorie, ignorând

libertatea exprimării presei și nu motivează în ce mod a fost încălcat dreptul

la viață al reclamantei.

Referitor la

cuantumul daunelor morale stabilite în sarcina sa, pârâta susține că nu au fost

analizate criticile sale din apel cu privire la nedovedirea prejudiciului de

imagine sau de altă natură care să justifice cuantumul de 4.000 euro stabilit

de instanța anterioară.

Analizând

criticile formulate de ambele părțile în cererile de recurs în raport de

dispozițiile 3021 alin. (1) lit c) C. proc. civ., Înalta Curte constată că

acestea nu îndeplinesc cerințele formale a acestor dispoziții pentru

următoarele considerente:

Înalta Curte

examinând cererile de recurs din perspectiva criticilor invocate și reține

nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. pentru următoarele considerente:

recurs a reclamantei

Din examinarea

susținerilor reclamantei, după cum lesne se poate observa, acestea nu respectă

exigențele impuse de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în sensul

că aceasta nu aduce niciun fel de critici de nelegalitate în temeiul art. 304

pct. 12-9 C. proc. civ.motiv pentru care, legiuitorul a prevăzut sancțiunea

nulității cererii de recurs, în considerarea dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

cererea de recurs a recurentei pârâte.

Recurenta -

pârâtă în motivarea recursului, nu face decât să se raporteze la hotărârea

instanței de apel, din perspectiva situației de fapt privind nemotivarea

instanței anterioare cu privire la vătămarea adusă reclamantei prin publicarea

articolului, ignorarea de către instanța de apel a libertății exprimării presei

și neanalizarea modului în care a fost stabilită cuantumul daunelor morale.

Practic, așa

cum se poate observa, prin criticile formulate de recurenți se referă la

aspecte de netemeinicie, după cum s-a arătat în considerentele deja expuse,

nearătând în ce constată nelegalitatea deciziei atacate.

Cum criticile

formulate nu pot fi încadrate în nici unul dintre motivele de nelegalitate

prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ., în limita

cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs, situație în care se

va aplica sancțiunea nulității recursurilor.

În considerarea

celor ce preced, constatând că recurentele nu s-a conformat obligației

reglementate de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și

inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin.

(2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererilor de recurs, conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

D E C I D E

Constată

nulitatea cererilor de recurs formulate de reclamanta S.M. și pârâta SC M.U.

SRL Focșani împotriva Deciziei civile nr. 89/A din 18 noiembrie 2013 pronunțată

de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 septembrie 2014.