ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 689/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2123 din 25 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. și a constatat calitatea pârâtului M.A. de colaborator al Securității.

Împotriva acestei sentinței a declarat recurs, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâtul M.A.

2.1. Motivele de casare

În susținerea recursului recurentul-pârât a invocat motive de casare care se pot circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. respectiv greșita aplicare a legii.

2.2. Principalele argumente invocate

Recurentul apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea reține calitatea de colaborator al Securității.

Susține că din niciunul dintre înscrisurile atașate la dosar în susținerea acțiunii de către reclamantul C.N.S.A.S. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din ordonanța de urgență menționată, nereieșind că el, în calitate de sursă, ar fi fost instruit și dirijat pentru a semnala aspecte în legătură cu viața, activitatea cultică, poziția față de politica partidului și statului.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul C.N.S.A.S. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru reținerea calității recurentului-pârât de colaborator al Securității.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 9 octombrie 2014, Completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului

4.2.1 Analiza motivului de casare invocat

Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în M. Of. nr. 559 din 8 august 2012, s-a admis excepția de neconstituționalitate referitoare la prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și s-a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă” și „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității” sunt neconstituționale.

Instanța constituțională a reținut în considerentele deciziei că aceste sintagme aduc atingere dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, deoarece creează posibilitatea ca instanța judecătorească, în absența altor probe legale, verosimile, pertinente și concludente, să soluționeze acțiunea în constatare exclusiv pe baza relatărilor verbale consemnate de lucrătorii de Securitate, documente care nu pot fundamenta concluzia de colaborator al Securității decât dacă sunt coroborate cu datele și informațiile provenite din alte înscrisuri sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.

În prezenta cauză, o parte dintre documentele care atestă transmiterea de informații către Securitate, evocate ca atare în nota de constatare întocmită de reclamant, constă în note informative olografe semnate de sursa M.M. al căror conținut, însă, contrar susținerilor reclamantului, nu se poate aprecia că ar privi atitudini sau activități potrivnice regimului totalitar comunist și că ar fi susceptibile a avea consecințe negative față de persoanele nominalizate, în privința cărora, de altfel, nu s-a făcut dovada faptului că ar fi fost supuse unor acțiuni de verificare din partea Securității și că li s-ar fi produs o îngrădire sau restrângere a drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute de lege.

În ceea ce privește celelalte documente, constând în rapoartele informative ale lucrătorilor de Securitate sau notele informative întocmite de aceștia, față de decizia Curții Constituționale menționată, nu pot avea forță probantă, circumstanțele în care au fost elaborate creând îndoieli privind credibilitatea lor și neputându-se corobora, după cum s-a reținut anterior, cu alte dovezi.

În aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită cerința impusă de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, referitoare la furnizarea de informații prin care să se fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

4.2.2 Soluția instanței de recurs

În consecință, criticile aduse sentinței fiind întemeiate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite prezentul recurs, va casa hotărârea pronunțată de instanța de fond și va respinge acțiunea C.N.S.A.S. ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.A. împotriva sentinței civile nr. 2123 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge acțiunea formulată de C.N.S.A.S., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2015.