ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 523/2023

Ședința publică din data de 2 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constate existența calității pârâtului de lucrător al Securității.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 965 din 18 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și s-a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 965 din 18 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar în rejudecare, respingerea cererii Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată.

În esență, recurentul-pârât a arătat că a fost acuzat netemeinic pentru încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului. În acest sens, a susținut că nu există nicio dovadă scrisă de el prin care să fi solicitat interceptarea corespondenței sau a convorbirilor telefonice, acuzarea rezumându-se la o Notă raport a sursei "B." (fără importanță opresivă) și la o Notă de analiză întocmită la ordinului primit de la Șeful Serv. I A – colonel C.. În opinia sa, aceste documente nu pot constitui mijloace de probă în instanță. Totodată, a arătat că nu poate fi vinovat de culpa celor doi ofițeri care au instrumentat dosarul "Poeta". Ca militar, a depus un jurământ în sensul respectării ordinelor superiorilor, a unității naționale, independenței și suveranității României.

1.4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că, prin activitățile desfășurate, recurentul-pârât a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate de legislația din acea vreme. Îngrădirea drepturilor s-a produs în momentul în care ofițerul a cules informații despre titulara dosarului, prin dirijarea și instruirea surselor de pe lângă aceasta, precum și prin solicitarea investigațiilor complexe, cum reiese din documentele întocmite de acesta sub semnătură olografă. Odată ce informațiile care ar trebui să rămână în sfera privată devin obiectul de lucru al autorităților, pentru motive lipsite de legătură cu siguranța națională, se produce ingerința în viața personală a celui urmărit de Securitate.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 2 februarie 2023, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, constatând că recurentul-pârât a formulat critici de nelegalitate care pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Argumentele de fapt și de drept relevante

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârât este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin cererea nr. x/09.03.2016, adresată CNSAS de către numita D., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. x, dosar în care figurează recurentul-pârât, cererea fiind legală, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (7) și alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008.

Intimatul-reclamant a susținut că activitățile desfășurate de recurentul-pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit dreptul la viață privată, la secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice, fiind astfel îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a se constata calitatea acestuia de lucrător al Securității.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 lucrător al Securității este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Curtea de apel, redând în mod exhaustiv fragmente din notele informative, notele de constatare, nota raport și nota de analiză depuse de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a reținut că sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de lege și că prin activitățile informativ-operative desfășurate, pârâtul a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului, garantate de legislația din acea vreme, pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale.

Criticile recurentului-pârât vizează în fapt aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/208, reprezentând o reluare a apărărilor formulate în fața primei instanțe, prin întâmpinare.

Acesta a susținut că nu există nicio dovadă scrisă de el prin care să fi solicitat interceptarea corespondenței sau a convorbirilor telefonice, acuzarea rezumându-se la o Notă raport a sursei "B." (fără importanță opresivă) și la o Notă de analiză (întocmită la ordinului primit de la Șeful Serv. I A). În opinia sa, aceste documente nu pot constitui mijloace de probă în instanță.

Însă, reține instanța de control judiciar că intimatul-reclamant a prezentat în probațiune mai multe înscrisuri care dovedesc că recurentul-pârât, prin activitățile informativ-operative desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice), secretul corespondenței și implicit al convorbirilor telefonice (art. 33 din Constituția României din 1965). În acest sens, în mod corect a reținut prima instanță Informarea din 05.04.1983 primită și semnată olograf de pârâtul A. din cadrul U.S. MUREȘ, Nota informativă a sursei "E." preluată de pârât, în calitate de ofițer de legătură, certificarea pe traducerea în limba română a unei scrisori adresată persoanei supravegheate, datată 08.04.1983, semnată olograf de pârât, Nota ofițerului la Nota informativă (xerocopie după original) datată 13.05.1983, întocmită și semnată olograf de pârât, Nota informativă din 13.05.1983 a sursei "F." preluată de pârât în calitate de ofițer de legătură al sursei, Adresa U.S. MUREȘ - Cabinet către U.M. 0647 București (indicativul numeric al Unității Speciale "S", specializată în interceptarea și controlul interceptarea corespondenței - n.n.), datată 13.05.1983, formular tipizat, completat olograf de A., Notă de analiză în cadrul D.U.I. "Poeta" (numele conspirativ de urmărire al titularei, n.n.), datată 16.01.1984, întocmită și semnată olograf de A. din cadrul I.J.S. MUREȘ, Serviciul 1A, indicativ 104/PG, Notă raport din 20.11.1985 (exemplar pe hârtie carbon), întocmită și semnată olograf de pârât.

Constată Înalta Curte, fără a relua conținutul acestor înscrisuri, că este demonstrată participarea recurentului-pârât la instrumentarea dosarului de urmărire al titularei, prin activități care au constat în culegerea de informații prin dirijarea și instruirea surselor pe lângă aceasta, în vederea verificării informative și a cunoașterii atitudinilor, faptelor și concepțiilor titularului, precum și prin interceptarea corespondenței și a convorbirilor telefonice ale acesteia.

În mod corect prima instanță a apreciat îndeplinirea ambelor condiții necesare pentru reținerea calității de lucrător al Securității a recurentului-pârât, prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Astfel, recurentul-pârât în calitate de fost angajat al fostei Securități, având gradul de maior în cadrul IJS Mureș Serviciul 1 (1983), respectiv Serviciul 1 A (1984-1985), prin măsurile dispuse, a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, garantate de legislația din acea vreme, pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale.

Încălcarea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu participarea recurentului-pârât, a pătruns în intimitatea persoanei urmărite, prelucrând informații privitoare la opiniile, intențiile, preocupările și viața sa de zi cu zi, ce ajungeau să fie cunoscute, în amănunt, de către o autoritate represivă a fostului regim.

Înalta Curte apreciază că recurentul-pârât nu se poate apăra invocând natura muncii desfășurate, în sensul că nu avea competențe de a solicita interceptarea convorbirilor telefonice, or respectarea ordinelor superiorilor, având în vedere scopul reglementării aduse prin O.U.G. nr. 24/2008, voința leguitorului fiind de a califica ca fiind lucrător al Securității și persoana care, acționând în limitele profesiei și cu respectarea atribuțiilor ce îi reveneau în epocă, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, din formularea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reieșind concluzia că este suficient ca prin activitățile derulate de angajatul Securității să se producă o îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant.

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 965 din 18 iunie 2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.