ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 340/2013

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 386/F din data de 6 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, față de condamnatul-revizuient G.G. s-au dispus următoarele:

S-a admis excepția tardivității formulării cererii de revizuire, excepție invocată din oficiu.

În temeiul art. 302 C. proc. pen. raportat la art. 408

2

alin. (4) C. proc. pen., s-a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de revizuientul G.G. cu privire la sentința penală nr. 45 din 20 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a-ll-a penală, în Dosarul nr. 41020.01/3/2009, definitivă prin decizia penală nr. 4292 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Revizuientul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.

Pentru se pronunța acesta sentință, prima instanță a reținut că revizuientul G.G. a formulat cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 408

2

C. proc. pen., cu referire la Deciziile nr. 1470/2011 și nr. 1483/2011 ale Curții Constituționale, la data de 2 mai 2012, așa cum a rezultat din ștampila aplicată pe plicul poștal aflat la dosar.

Totodată, s-a constatat că Deciziile nr. 1470/2011 și nr. 1483/2011 ale Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., au fost publicate în M. Of. al României, Partea I, nr. 853/2.12.2011.

În consecință, a rezultat că data limită până la care revizuientul putea formula cererea de revizuire era 2 martie 2012, termenul de 3 luni fiind un termen procedural care se calculează potrivit art. 186 C. proc. pen.

Or, având în vedere că cererea a fost formulată la data de 2 mai 2012, a rezultat, în mod neechivoc, faptul că a fost introdusă tardiv, motiv pentru care instanța a constatat că excepția tardivității formulării cererii, invocată din oficiu, este întemeiată.

Împotriva acestei sentințe, revizuentul a declarat apel, iar prin decizia penală nr. 227/A din 27 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, apelul a fost respins ca nefondat, constatându-se că prima instanță a respins în mod corect cererea de revizuire formulată de revizueintul G.G. ca fiind tardiv introdusă.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul G.G., susținând, potrivit memoriilor depuse la dosar că, deși deși a recunoscut săvârșirea faptei, nu a beneficiat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., în sensul că nu i-a fost redusă pedepsa aplicată.

Recursul declarat nu este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 408

2

alin. (1) C. proc. pen., hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluția pronunțată în cauză s-a întemeiat pe dispoziția legală declarată neconstituțională sau pe alte dispoziții din actul atacat care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.

Conform art. 408

2

alin. (1) C. proc. pen., cererea de revizuire se poate face în termen de 3 luni de la publicarea în M. Of. al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale.

Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la aceste considerații teoretice, Înalta Curte constată că Deciziile nr. 1470/2011 și nr. 1483/2011 ale Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., pe care au fost întemeiate cererea de revizuire, au fost publicate în M. Of. al României, Partea I, nr. 853/2.12.2011, astfel încât data data limită până la care revizuientul putea formula cererea de revizuire era 2 martie 2012, termenul de 3 luni fiind un termen procedural care se calculează potrivit ari. 186 C. proc. pen.

Pe de altă parte, revizuentul a formulat cererea de revizuire la data de 2 mai 2012, astfel cum rezultă din din ștampila aplicată pe plicul poștal aflat la dosar, astfel încât, în mod corect, prima instanță și instanța de apel au apreciat ca cererea de revizuire a fost tardiv formualtă.

În consecință hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.

Față de considerentele arătate mai sus , constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același Cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul G.G.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul G.G. împotriva deciziei penale nr. 227/A din 27 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 31 ianuarie 2013.